1,177 matches
-
degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș. Nu era Rădăuțiul, ci un oraș străin, plin de pancarte roșii și lozinci. Nicanor Își dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În realitate nu erau altceva decât un fel Îngrămădire de petice, fără șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de mii arestați aruncați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge pe poteca deja existentă În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine-i osânditul În timp ce Tony Pavone, Își imagină „Infernul” lui Dante*, socotindu-l Apă de Ploaie - față de canoanele la care erau expuși oamenii fiind omorâți Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
astfel de dor - al grădinii noastre dela țară, în dimineți de toamnă cețoasă. Mi-s gândurile furate, acum, de cartea pe care am început s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea extinde zona până la Operă, dar densitatea „mea“ se risipește dincolo de intersecția Bulevardului cu Schitu Măgureanu. Poate în Piața Kogălniceanu am mai fost atât de dăruit locurilor (localurilor), însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trece viața“. Metaforele se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe. Ele inventează vorbele. Ele rodesc împreunări de cuvinte. Sintaxe. Destine. Metaforele se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Aicea ninge cătinel și blând, Dar tot poți face câte-un bolovan. Eu într-o iarnă chiar mi-am pus în gând Să fac doi oameni din acel... troian; Mai ninge și la Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Îmi și aduc aminte că-ntr-un rând Am adunat de-un bulgăre - taman Pe când zăpada se topea plângând - Rotund și mic, cât capul
Ninge şi la Brive. In: RONDELURI by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/519_a_743]
-
academicianului Al. Graur): Caesar, porecla romanului care a instaurat monarhia, devine În germană Kaiser și În rusă țar; pronunția slavă a numelui Împăratului Traianus, „troian“, desemnează În românește mai Întâi un „val de pământ“, o “Întăritură“ și mai apoi doar troianul de zăpadă ușor de spulberat și oricum gata să se topească când nu mai e frig; Karl, numele lui Carol cel Mare, ajunge sub forma krali (=rege) În toate limbile slave, dar și În română (crai) și maghiară (kiraly); Th.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Lucrurile au început să se schimbe îndată ce au pornit să urce dealul lung cât îi lumea. Pe măsură ce se apropiau de creastă, zăpada proaspătă era luată de vânt și dusă cine știe unde. Prin unele locuri, unde malul dinpotriva vântului era mai înalt, troianul începea să crească. Bătrânul a prins a vorbi cu murgul: „Dacî o țîni tot așă, apâi nu știu cum om mai pute’ răzbati pi la Mirăuțăni. Acolo îi atâta sihlărie, cî s-a puni un troian!!! Di nu ne-ar prindi noaptea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
malul dinpotriva vântului era mai înalt, troianul începea să crească. Bătrânul a prins a vorbi cu murgul: „Dacî o țîni tot așă, apâi nu știu cum om mai pute’ răzbati pi la Mirăuțăni. Acolo îi atâta sihlărie, cî s-a puni un troian!!! Di nu ne-ar prindi noaptea pi drum. Zâua, di bini di rău, mai vezi undi îi șanțu’ șî nu dai în el, cî,... ferească Dumnezău, îți rupi picioarili! Da’ dacî ni apucî noaptea”... Din cauza locurilor troienite, calul nu mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face așă di câineascî?” În timp ce își punea aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de niște dune de zăpadă cât malul în vremea războiului. Se pornise un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să facă o lopată foarte îndemânoasă, pe care a folosit-o cu spor... Când drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jumătati di zî! Da’ ce-am pățât eu di am căzut pi sanii? Cred cî am leșânat... Oari ci fac băiețî ciia?”.... Până la Fântâna cu răchiți, au mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită? De coborât la vale treacă-meargă, dar de urcat dealu’ a fi mare chin”... Pe la al
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit, închizând cu grijă ușa grajdului... A intrat în casă atent să n-o trezească pe bătrână, dar... ― Ai vinit? - l-a întâmpinat ea, făcând lumina lămpii mai mare. ― Am agiuns. Tari greu am vinit. Tăt drumu’ îi plin di troieni. ― Să-ți pun di mâncari. Da’ întâi sî mai întețăsc focu’, ca s-o încălzăsc oleacî, cî s-o făcut sloi... ― Bine-ar fi sî fie șî o ulcicî cu niști vin fiert, cî tari am mai înghețat! ― Am prigătit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau să plecați cine știe pe unde. Ne-am înțeles? - a ordonat locotenentul, căscând. ― Am înțeles - a răspuns Dumitru. Până la vagonul patru au fost nevoiți să înoate prin troienele așezate de-a curmezișul. Din vagoane se auzea vorbă puțină, semn că abia începeau să sosească cei chemați în concentrare. Chiar în timp ce urcau pe scara vagonului, au văzut un grup de bărbați cu valize îndreptându-se spre locul unde se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
coboară nimeni decât la ordin. În acest vagon suntem toți artileriști și mi se pare că am fi de-o baie, cum se spune. Așa că ne vom înțelege. ― Dare-ar Domnul să reușească lighioana asta de tren să treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi de-o baie, cum se spune. Așa că ne vom înțelege. ― Dare-ar Domnul să reușească lighioana asta de tren să treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]