743 matches
-
prin juxtapunerea anumitor fragmente de imagine. Posibilitatea lor constă în modul relațional dintre elementele ontologice componente filmului. Prin intermediul unei astfel de expresivități, imaginea crează o nouă realitate sintetizând diferite senzații. Filmul oferă posibilitatea unei autoreflecții metaficționale, lucru posibil prin combinarea tropilor ontologici. Totodată, fotografia și narativitatea realistă fac posibil ca filmul să descrie viața interioară prin forme exterioare. Acest proces, prezent în cadrul filmelor lui Karl Theodor Dreyer, duce la identificarea unei arte abstracte formate din imagini prin care se pot descoperi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are rolul de a sistematiza compoziția sa internă. Prin narațiunea filmului se generează recunoașterea, alinierea și supunerea, toate elemente de bază ale structurii de simpatie 18 a filmului. Stilul filmului, definit în linie literară, ține de istoricitatea filmului și de tropii ontologici folosiți. La acestea se adaugă temele și motivele literare ce stau la baza scenariului. Totodată, stilul poate fi definit și de modalitățile tehnice de aduce în existență filmul în fapt. Tehnicile cinematografice au și rolul de a determina compoziția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
galbenă diferă în intensitate și expresivitate de cuvântul galben. Din acest punct de vedere, obiectivitățile reprezentate depind în mod primar și esențial de astfel de elemente. Prin aceasta se instaurează stratul semnificațiilor și stratul obiectelor reprezentate, prin care elementele și tropii ontologici ai operei sunt activați oferind expresivitatea cu ajutorul libertății jocului. Prin aceasta se garantează unitatea operei de artă, a dublei existențe a obiectului de artă, indiferent de forma artistică sub care apare. Addenda De ce o stratificare ontologică a operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care, la rândul ei, cercetează compoziția sa atât ca obiect suficient prin sine însuși, cât și ca obiect predispus schimbării artistice. Înțelegerea funcționalității straturilor operei de artă duce la înțelegerea existenței operei ca obiect autonom și suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem evidenția relația dintre tropii ontologici ce duc la înțelegerea identității operei de artă în spațiul său de manifestare. Straturile operei literare sunt posibilie datorită prezenței și a apariției obiectului și, astfel, pot fi supuse analizei ontologice. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pornind de aici, deducem straturile ontologice ale operei literare care vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literară. Dar dacă stratificarea ontologică arată compoziția interioară a operei, tropii ontologici desemnează modul de funcționare al operei. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și, deci, în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul, în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. În final, stratificarea operei literare devine completă doar atunci când este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei și al filmului, anumite obiecte externe (apartul de fotografiat, negativul etc.) devin termeni esențiali în înțelegerea constituentă a operei finale. Însă, instrumentele tehnice de redare a operei nu elimină sau nu afectează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i pericliteze autonomia. În acest context
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
4, pp. 307-322. 23 Putem vorbi de o identificare a naturii imaginare cu natura ideală, întrucât ambele naturi converg natura specială a obiectului de artă. În aplicație, cele două naturi pot diferi doar la nivelul experienței estetice. 24 Termenul de trop poate fi înțeles în două moduri. Primul înțeles îl găsim în filosofia sceptică antică unde prin conceptul de trop (πρόπος) se susținea argumentul conform căruia nici o afirmație sau negație nu are temei. Al doilea înțeles ține de natura sa văzut
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
natura specială a obiectului de artă. În aplicație, cele două naturi pot diferi doar la nivelul experienței estetice. 24 Termenul de trop poate fi înțeles în două moduri. Primul înțeles îl găsim în filosofia sceptică antică unde prin conceptul de trop (πρόπος) se susținea argumentul conform căruia nici o afirmație sau negație nu are temei. Al doilea înțeles ține de natura sa văzut ca elemnt de mișcare, schimbare, întoarcere, sau afinitate fiind folosit ca termen generic pentru orice figură de stil. 25
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
texte apărute Între 1981 și 1990 de către BOUCHINDHOMME Christian și ROCHLITZ Rainer), Paris, Cerf. LECA Jean (1983), „Questions sur la citoyenneté”, Projet, nr. 171-172, ianuarie-februarie, pp. 113-125. LEFORT Claude (1976), L’Image du corps et le totalitarisme. Un homme en trop, Paris, Seuil. MARSHALL Thomas (1965), „Citizenship and Social Class” in Class, Citizenship and Social Development, New York, Anchor Books, pp. 71-134. MESURE Sylvie și RENAUT Alain (1999), Alter Ego. Les paradoxes de l’identité démocratique, Paris, Aubier. PROCACCI Giovanna (1993), Gouverner
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
argumentație dintr-o limbă) sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
l’homme moderne, trad. fr., Paris, Presses Pocket (prima ediție americană: 1958). BEAUCHEMIN Jacques (1998), „La question nationale québécoise: les nouveaux paramètres de l’analyse”, Recherches sociographiques, vol. 39, nr. 2 și 3, primăvara, pp. 249-269. — (2002), L’Histoire en trop. La mauvaise conscience des souverainistes québécois, Montréal, VLB, 2002. CASTELLS Manuel (1999), Le Pouvoir de l’identité. L’ère de l’information, Paris, Fayard. DELISLE Esther (1992), Le Traître et le Juif, Outremont, L’Etincelle. FUKUYAMA Francis (1992), La Fin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
La Destruction des Juifs d’Europe, trad. fr., Paris, Fayard (prima ediție americană: 1985). JÜNGER Ernst (1990), L’Etat universel, urmat de La Mobilisation totale, trad. fr., Paris, Seuil (prima ediție germană: 1930 și 1931). LEFORT Claude (1975), Un homme en trop, Paris, Seuil. — (1981), L’Invention démocratique. Les limites de la domination totalitaire, Paris, Fayard. — (1999), La Complication. Retour sur le communisme, Paris, Fayard. LEVINAS Emmanuel (1997), Quelques réflexions sur la philosophie de l’hitlérisme (urmată de un eseu de Miguel ABENSOUR
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i s-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de legătura care se stabilește între ideile exprimate și cele neexprimate. Cînd cuvîntul se îndepărtează de sensul propriu (sensul inițial, direct sau "normal") și dobîndește un altul, se realizează una din figurile discursului pe care marii retoricieni le-au numit tropi. Tropii rezultă din diversificarea semnificantului; ei sînt figuri de semnificație. Se afirmă, în acest sens, că orice figură, în realitate, conține un proces de decodare în doi timpi, dintre care primul este percepția anomaliei, și al doilea, corectarea ei. Retoricii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
legătura care se stabilește între ideile exprimate și cele neexprimate. Cînd cuvîntul se îndepărtează de sensul propriu (sensul inițial, direct sau "normal") și dobîndește un altul, se realizează una din figurile discursului pe care marii retoricieni le-au numit tropi. Tropii rezultă din diversificarea semnificantului; ei sînt figuri de semnificație. Se afirmă, în acest sens, că orice figură, în realitate, conține un proces de decodare în doi timpi, dintre care primul este percepția anomaliei, și al doilea, corectarea ei. Retoricii au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figuri de cuvinte (dacă se schimbă cuvintele, figura dispare). La rîndul lor, figurile de cuvinte sînt de patru feluri: (1) figuri de dicție (sincopa); (2) figuri de construcție (silepsa); (3) figuri de cuvinte care își păstrează semnificația proprie (repetiția); (4) tropi, prin care cuvintele capătă semnificații deosebite de semnificația lor proprie. Pierre Fontanier repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care își păstrează semnificația proprie (repetiția); (4) tropi, prin care cuvintele capătă semnificații deosebite de semnificația lor proprie. Pierre Fontanier repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deosebite de semnificația lor proprie. Pierre Fontanier repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă: chiasmul, hiperbatul (figuri de dicție, figuri de construcție și figuri de sens sau tropi). Figurile intervin la nivelul elocuției și constituie esențialul retoricii, pentru că tot ceea ce se vede sau, mai degrabă, tot ceea ce se aude, în manifestarea discursului, depinde practic de elocuție. Grupul dispune figurile într-un tablou cu dublă intrare. Prima intrare distinge
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fonică sau grafică a mesajului, adică forma expresiei ca manifestare fonică sau grafică; (2) metataxe (asupra sintaxei), care trimit la sintaxă; (3) metasememe (asupra semanticii), care se suprapun, în mare parte, peste ceea ce este denumit, în mod tradițional, cu termenul tropi; (4) metalogisme (asupra logicii), care îi vin în ajutor retoricianului cînd este vorba să treacă de la o semnificație la alta. A doua intrare cuprinde cele patru operații care conduc la generarea figurilor: suprimare, adjuncție, suprimare-adjuncție și permutare. Nicolas Ruwet identifică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]