9,257 matches
-
ascuțit îmi sparge visul, urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea o lampă albă, orbitoare, în formă de farfurie zburătoare. Nu-mi simt trupul de la jumătate în jos, sunt tăiată în două de un paravan ce-mi desparte trunchiul de picioare. Deasupra paravanului se agită două mâini: fetița mea saltă în sus și în jos, dispare și apare de după paravan, ca în teatrul de umbre Wayang. Doresc ca șirul recursiv al viselor mele să se oprească aici; când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o locuință în cer, situată la un etaj superior, din cauza caselor și a zidurilor îmbrăcate în alb și în albastru de la jumătate în jos. De altfel, acolo, sus, totul poartă haina albă a spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite parțial în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vestală. Sacrificiul lor avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului, atrăgând după sine belșugul perpetuu care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după sine belșugul perpetuu care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vibrând la vederea oricărei purtătoare de sex feminin (legal sau ilegal). Fie acea primăvară sau toamnă din anul fatidic al unei tinereți la fel de fatidice. Nimic nu trecuse fără să nu fie înregistrat, fie prin ochiul vrăbiilor, fie prin crăpăturile din trunchiurile suple ale salcâmilor. Din diferite unghiuri, chiar și de jos, semn că prin gura canalizărilor cineva telecomanda un obiectiv secret. Dar cine comandase plan general? Și un cerc roșu în jurul personajelor în mișcare: Stoian și Teodor? Care urmăreau cocoțați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sex feminin, cu talia de 170 cm, țesutul musculo-adipos normal dezvoltat. Semnele morții reale: lividități cadaverice închise la culoare, fiind dispuse pe părțile declive dorsal, în stadiul de imbibiție; rigiditate generalizată; semne putrefactive început de circulație postumă la nivelul trunchiului și rădăcina membrelor. Semne de violență: nu prezintă. Semne de tratament medical: nu prezintă. Semne diverse: tegumentele mâinilor și picioarelor sunt albite, încrețite și îndurate pe cale de detașare; depozit de mâl pe tegumentele mâinilor și membrelor inferioare; îmbrăcăminte umedă; spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apară de undeva pe neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe alocuri curgea lin, lăsând să se vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune mică de râu, unde În verile secetoase, căruțașii mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice, trase de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am plecat în născătoarea lume, / dar cu vigilența / celui care era hotărât / să nu se mai lase / legat.“ (Eșecul) „Ce este acea creangă strâmbă / răzvrătită / din trunchi / ce poate fi tăiată și înlocuită cu alta / ivită din subsuoară? / Dar o privire analitică / fixată pe buze sărutate? / Percepții, / sentimente / din semnalele / aparatului cardio-respirator, / al eului care se arogă / entitate liberă / chiar și de existență.“ (Iluzia libertății) Se simte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul imens al unui stejar, care s-a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să nu-i zic ceva. Dar mă pregătesc să-i zic... Și al ei are un pic de aură Maria Ciobanu avea un singur băiat, student la Informatică și era tare mîndră cu el. Soțul ei murise sub un uriaș trunchi de copac, care căzuse pe mașina aflată în mișcare. Camionul pe care îl depășea era plin cu lemne, prost fixate cu un cablu anemic. Dumnezeu mi l-a luat, plîngea femeia uitîndu-se la puiuțul de om rămas acum doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti, rățoi mic, lasă pe tanti să-ți pupe puța, mâine-poimâine calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alte decoruri. Lumea, o ceapă degerată; peste inimă, cămăși de împrumut; pământul, generosul SE HAȘ, încape pe fiecare în pântece, indiferent de mărimea cocoașei. Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În parc creșteau statui. Parcul era concesionat cimitirului. Istoria aliniată simetric de-a stânga și de-a dreapta aleilor. Petru își primea zilnic porția de complicitate. Pe soclu, moartea este solemnă; mai sus de trunchiul copacilor, se moare ca în cer. Copii, ce este scris pe bustul Veronicăi Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută de 60 (a douăsprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit omul dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat să-i adauge brațele. Oare un handicap al genezei justifică absența îmbrățișărilor? Semnele înlocuiesc semne, indiferent de trupul pe care îl întregesc. Fără brațe, omul din lemn ar fi îmbrățișat cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sterpe, cu niște filmulețe lascive, pline de excremente gastrice, cu niște comparații de căcat? Petru își ieșise din fire, ochii tulburi, îi tremurau buzele, mâinile gesticulau a îndepărtare, vorbea cu toate degetele, cu obrajii, cu fruntea, cu tâmpla. Picioarele, doi trunchi de copac în care toporul a uitat să mai hodine. Calmează-te, copile, calmează-te, te rog! Să-i lăsăm pe ei. Trăiești în lume, tu ai realitatea ta, lumea are realitatea ei Una cu alta nu se potrivesc, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păși dincoace!... Timpul lui Petru, o vegetare în afara semnelor: bărbia căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conving. M-am ridicat și i-am făcut o demonstrație, numărînd destul de exact arborii pe care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]