1,961 matches
-
NU folosi toate vreascurile pentru focul acesta. Mai lasă câteva și pentru următorul foc, cel de mâine. - Combustibilul: adună o rezervă imensă (de două ori mai mult decât apreciezi la început) din orice material care poate arde: crengi, bușteni, copăcei, tufișuri, bălegar, găinaț, căzături de copaci, lemne sau cărbuni aduși de apă pe țărm, oase, lemn putred, componente din vehicul, plante. Lemnul uscat, necăzut pe pământ care poate fi doborât, rupt, despicat (cu o pană din piatră ascuțită), cioplit - este mai
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
în zona Alpină, stâncile fără păduri, regiunile muntoase, masivele pietroase, și este des întâlnit în zone înzăpezite. Dar, în același timp, în o mulțime de raioane leopardul zăpezilor locuiește la înălțimi mult mai mici, populând zona unde sunt copaci și tufișuri. Populând centura de sus a munților înalți, leopardul zăpezilor preferă zonele deschise unde sunt platouri mici, pante puțin abrupte și văi înguste, acoperite cu vegetație alpină, care se intercalează cu defileele muntoase, grămezi de pietre și grohotișuri. Culmile, unde de
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
defileele muntoase, grămezi de pietre și grohotișuri. Culmile, unde de obicei sunt văzuți leoparzii zăpezilor, se diferențiază prin pante foarte abrupte, defilee adânci și aflorimente de roci. Leoparzii zăpezilor pot să apară, de asemenea, în zonele mult mai drepte, unde tufișurile și grohotișurile le asigură un adăpost pentru a se odihni. Leoparzii zăpezilor sunt cu mult mai mulți mai sus de pădure, dar se pot întâlni și în păduri (cel mai des iarna). Habitatul lor cuprinde biotopurile care sunt între 1500
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
prada unor mari terapode (dinozauri carnoivori), cum ar fi "Ceratosaurus", "Megalosaurus", "Torvosaurus" și "Allosaurus". Cei mai mulți dinozauri însă aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul. În tufișuri existau diferite tipuri de mamifere timpurii, precum și tritilodontide, șopârle ca sphenodonți și lissamphibia timpurii. Lissamphibia au evoluat apărând primele salamandre și caeciliane. În oceane, vertebratele primare sunt bine reprezentate de pești și reptile marine. Jurasicul târziu include ichthiozauri, plesiozauri, pliozauri
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
erau folosite fie pentru obținerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură. Măslinul sălbatic este un pom mic cu aspect de tufiș, cu creștere lentă și crengi presărate cu ghimpi. Varietățile cultivate prezintă multe deosebiri, dar în general sunt lipsiți de spini, mai compacți și mai productivi. Măslinii au o creștere lentă, dar sunt și foarte longevivi. Lăsați să se dezvolte natural
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]
-
Râul mai mic, Ballona Creek se varsă în Golful Santa Monica la Playa del Ray. Zona Los Angeles este foarte bogată în plante native, datorită diversității în habitat, incluzând plaje, zone umede și munți. Cel mai întâlnit element botanic este tufișul de coastă, ce acoperă părțile de coastă. Printre plantele native se numără: California poppy, matilija poppy, toyon, Stejarul Coast Live și Giant Wildrye. Multe dintre aceste specii native, precum floarea de soare Los Angeles, au devenit atât de rare încât
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
prezentând primele filmări și videoclipuri realizate între 1968 și 1969. Cei intervievați au fost Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Mircea Baniciu, Petru Umanschi, Aurel Gherghel, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, Florian Pittiș, Paul Grigoriu, George Stanca, Camil Petrescu jr. și Doru Tufiș. Al doilea episod („Cei ce ne-au dat nume”, difuzat pe 12 august) trece în revistă perioada anilor 70, cu filmările de la televiziune. Au fost intervievați: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan-Țăndărică, textierul Șerban Foarță, ziariștii Petru Umanschi
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
1438) vorbesc despre "„munții ziși ai Posadei”", deși într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase "„pe când urcam culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari”". Denumirea de „” a fost introdusă și încetățenită în istoriografia românească de către Nicolae Iorga, la începutul secolului XX. Istoricul considera că bătălia din 1395 și cea din 1330 s-ar fi desfășurat în aceleași locuri, anume "„în cazanul de la Posada
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele mici adiacente) și unul ("Hyemoschus") în vestul Africii tropicală pe lângă ape. Șevrotinii asiatici ("Moschiola" și "Tragulus") trăiesc în păduri dese, marginile pădurii, tufișuri și mangrove. Șevrotinul african ("Hyemoschus aquaticus") în pădurile tropicale pe lângă ape Sunt vânate de localnici pentru carne. Familia cuprinde 3 genuri (8-10 specii): Familia Tragulidae
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
denumirea plantei vine de la grecescul „orchis” = testicul, deoarece tuberculul are forma de testicul. Este prezentă în Europa și în regiuni din Asia de Nord. În România, poroinicul crește în regiunea muntoasă a Văii Teleajenului și preferă solurile umede, pajiștile și tufișurile din jurul izvoarelor și se recoltează în prima jumătate a lunii iunie. În medicina populară mai este numită bujor, limba cucului, iapa șarpelui, mâna Maicii Domnului, sculătoare sau mai recent Viagra românească. Tulpina plantei, ușor trunchiată și roșcată în partea ei
Poroinic () [Corola-website/Science/329424_a_330753]
-
care se află la doar 120 de km distanță în sud. Această regiune a fost populate de germani în trecut, dar aceștia au plecat de aici din motive economice. Aceasta coasta este în general o zonă neatinsă cu plaje nisipoase, tufișuri portocalii și lamai, si de asemenea prezintă un climat plăcut și o zonă rurală foarte spectaculoasă. Aici se află în proporție cea mai protejată regiune din toată Spania. Costă del Azahar nu a suferit aceleași dezvoltări precum Costă Blanca sau
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Au o coadă lungă, dar mai scurtă decât corpul. Capul este mic, cu botul de lungime medie, ascuțit iar urechile proeminente, rotunjite. Au 2 perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de liane. Se cațără ușor în arbori, dar cel
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
obicei considerați ca o specie de câmpie joasă. Puțin se știe despre hrana naturala, dar acești lilieci au fost prinși în apropierea arborilor de mango, guava, banan iar exemplare captive consumă fructe moi, miere și unt. Ziua se adăpostesc în tufișuri și copaci mici, de multe ori în lumina directă a soarelui. Migrează din pădure în zonele de savană în luna aprilie când sezonul ploios avansează. În acest perioadă femelele sunt gravide, și ele se întorc în păduri mai târziu în
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. El se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod predominant în zonele de stepa pe teren deschis, în cele cu plantații vinicole neglijate de ceva timp, prin tufișuri precum locuri ierboase, pe rumeguș, pe sol nisipos sau argilos, unde tinde să se dezvolte direct din el. De asemenea se ivește în găuri săpate de porci sau cârtite precum în păduri de conifere sau la marginea acestora, arătând astfel
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
cuibărit în Spania, Franța, Germania de sud, Austria, Italia și în Peninsula Balcanică: Grecia, Ungaria, România, Bulgaria și o răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrană și-o caută principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apucă foarte bine stuful. Stârcul roșu este o pasare călătoare. Migrarea spre Africa începe din Europa centrală în luna august și se termină în octombrie. Sporadic
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
om, deoarece ouăle lor sunt luate de localnici din cuib. Perioada de împerechere are loc în perioada sezonului secetos, masculul atrage atenția femelei prin bătăi din aripi și zburlirea moțului de pene de pe cap. Femela depune în cuibul situat pe tufișuri, între 1 și 3 ouă albăstrui care sunt clocite timp de 45 de zile. Puii au mulți dușmani din care cauză de obicei dintr-un cuib numai un pui va ajunge adult. Hrana preferată a păsărilor sunt șerpii, dar consumă
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]
-
o unealtă mai bună pentru a forța încuietoarea. După examinarea interiorului cabanei, detectivul observă, din cauza lipsei prafului, că a fost luat ceva dintr-un raft, o carte sau, eventual, o cutie. După căderea serii, cei trei oameni se ascund în tufișurile din jurul casei și așteaptă venirea spărgătorului. Acesta sosește pe la ora 2 dimineața, sparge încuietoarea și intră în cabană de unde ia unul dintre vechile jurnale de bord vechi ale lui Carey, fiind foarte furios atunci când constată că informațiile pe care le
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
Rusiei, până în Kazahstan. Hârciogii trăiesc de regulă în regiunile de șes sau munte cu climă uscată, sau semiuscată. Hrana lor este în general de natură vegetală, formată din semințe, rădăcini, fructe, frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
Chiscul Pleșii”(779m), înălțimi acoperite cu păduri întinse de fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
(pronunție anglicizată: / Roy-bos; pronunție afrikaans: rɔːibɔs, cu sensul de "tufiș roșu"; denumire științifică; Aspalathus linearis) este o plantă din familia Fabaceae (a leguminoaselor) care crește în Fynbos-urile din Africa de Sud. Frunzele sunt folosite pentru a face un ceai denumit rooibos (în special în Africa de Sud), sau, uneori, "redbush tea" (mai ales în
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
Kilimanjaro. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
și "Lycoperdaceae". Familia are peste 2.500 de specii descrise, încadrate în mai mult de 100 de genuri. Această familie constă in principal din saprofiți, care pot fi găsiți atât în păduri foioase și de conifere ca și prin pășuni tufișuri, livezi, în parcuri precum pe compost și așchii de lemn. Multe acestor specii trăiesc de obicei în grupuri sau în cercuri mari. Familia "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică) din primăvară până în toamnă. Expresia "Agaricacee" pentru limba română nu este
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
pe o suprafață de 1.654 hectare. Situl reprezintă o zona montană (încadrată în regiunea biogeografica alpina a Muntelui Mare, grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali), arie protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
populează spațiul, în special pădurea, pe timp de noapte, sluta și urâtă, cu părul lung până la pământ, bocește prin păduri pentru a ademeni călătorii. Noaptea poate fi văzută dormind ghemuita în jurul focului sau umblând că o năluca prin păduri și tufișuri, pe câmpii și pe la răscruci de drumuri. Ia chip de animal (iapa, bivolița, vacă), de femeie care seamănă cu un copac cioturos, cu craci uscate, cu păr lung despletit sau împletit șuvițe care cad din cap până la călcâie precum șerpii
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]