3,788 matches
-
de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase că sunt tulburări și prin alte locuri din Indonezia. Auzise că ar fi un fel de revoluție, Însă ceva deosebit de cele din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu știa ce trebuie răsturnat și ce trebuie păstrat. Dar toate astea priveau Java și Sumatra, de partea cealaltă a acestei țări de insule Înșirate pe mare ca algele zvârlite pe mal. Asta era ceea ce gândea lumea. Numai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întru câtva seama că În casa asta nouă, alături de omul speriat și care Îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă În viața asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure și Înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum știa. În felul ăsta izbutea să adoarmă. A tot dormit În zilele acelea de la Început. În cele din urmă s-a apucat să cerceteze locul, mai Întâi timid, aventurându-se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mereu cu emigranții ăștia, nu s-au născut aici, așa că de ce să rămână? Adam a continuat să meargă la școală, dar zilele nu mai erau aceleași fără Neng. Nopțile lui, care o vreme fuseseră liniștite, cu somn adânc, au redevenit tulburi. Senzația de absență care l bântuia a revenit, mult mai adesea și mult mai intens. Când dormea, se simțea suspendat În gol, s-ar fi smuls din somn zvârcolindu-și picioarele nebunește. Dacă se trezea În Întuneric, avea senzația că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fotografiile, afară de una, și a făcut ordine pe masă. Apoi a luat ziarul pe care i-l dăduse Bill Schneider și a privit iarăși, de astă dată cu lupa, fotografia articolului Însemnat de el. Inutil. Imaginea a devenit și mai tulbure, punctele indistincte până atunci nu i-au fost de nici un folos. Împreună cu grupul de douăzeci de indonezieni era, fără Îndoială, și un european. Se găseau Într-o celulă ori Într-o cameră Întunecată. Blițul Îi surprinsese pe câțiva, erau cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Programul de Pace al Națiunilor Unite - Ajutorul dat armatei indoneziene JAKARTA, 6 septembrie 1958 - Foto: Președintele Sukarno participă la recepția dată de Ambasada Statelor Unite la Jakarta (de la stânga la dreapta: președintele, ambasadorul Howard P. Jones, generalul Nasution). A scrutat imaginea tulbure. În fundal erau câteva persoane, printre care a deslușit figura de neconfundat a lui Bill Schneider, cu părul rar Încă de pe atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți la fiecare amănunt. Arăta ca În ziua de astăzi, fără doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii ațintiți la cer. A coborât fereastra, iar aerul fierbinte i-a șfichiuit obrajii, Împreună cu praful pe care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atârna deasupra lui ca un țurțure enorm de care s-a temut că ar fi putut să-i cadă În cap dintr-o clipă Într-alta. Par doseala neagră strălucea, iar când și-a plecat privirea, și-a văzut imaginea tulbure, a chipului, a Întregului corp. Mai Întâi nu s-a recu noscut, părea altfel, rătăcit parcă Într-o lume unde totul era schimbat, toate formele, toate lucrurile, toți oamenii, o schimbare infimă, dar i-a fost Îndeajuns ca să nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe frumoase, să-ți mai faci iluzii erotice. Bătea soarele, o usturau ochii, o făceau să filtreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem, cu haina neagră deschiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inutil să mai insiste, el n-o va înțelege, n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă refugiez în somn. M-am trezit pe la zece. Căldura din încăpere mi-a demonstrat că afară soarele dogorea. M-am dus la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se înalță ca un disc de aur, iar un alt soare strâmb apare în mijlocul apei. Dunărea neostenită curge mereu șușotind. Câte a văzut Dunărea, Doamne, și câte mai știe ea - când o să stea să le povestească pe toate! Din vremurile tulburi, de pe când pământul nuși așezase încă neamurile în granițe hotărâte, roiau popoarele pe malurile ei atrăgătoare. Și n-a fost împărat care să nu-și poarte pe aici drumul de cuceriri. N-a fost colț de lume, în care să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut-o, zicea el, seara, lângă o sticlă de vin, dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca și Ciornîi, care nu știe sé citeascé. El nici nu stie cine-i Lenin. Tata ia zis cé éștia se cheamé copii debili și mama și tata lor sînt bețivi. Și de aceea ei sînt proști și au ochii tulburi. Dacé-ar ști el cine este Lenin, cred cé i-ar pérea foarte réu. Șasa l-ar omorî. Numai dacé leagé strîns cu ațé toate cérțile și nu mai poate sé le dezlege și numai le numéré. Dar poate el sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]