620 matches
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 20 de hectare. Aria naturală aflată în nordul Munților Harghitei, reprezintă o zonă umedă (mlaștini) ce adăpostește o mare varietate forestieră și ierboasă de turbărie cu specii de: răchită ("Salix pentandra"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum") sau churechi de munte ("Ligularia sibirica").
Lacul Dracului () [Corola-website/Science/329968_a_331297]
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natură 2000 - "" și reprezintă o zona montană în Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și protejează mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) caracteristice lanțului carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și protejează mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) caracteristice lanțului carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
și stâncării (ansamblu neregulat de formațiuni geologice - roci). Arie naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Parcul național dispune de mai multe tipuri de habitate cu păduri de pin, păduri de stejar și carpen, păduri aluviale, turbării cu vegetație forestieră și ierboasă; cu o mare varietate de floră și faună specifică zonei. Flora parcului este alcătuită din păduri naturale în amestec, cu specii de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), pin ("Pinus"), frasin ("Fraxinus"), sorb ("Sorbus torminalis
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate naturale de interes comunitar constituite din păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, luciu de apă, mlaștini, plaje de nisip, dune de coastă, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale uscate, terenuri arabile și culturi cerealiere. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic). Turbăria este situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală se află la o altitudine medie de 1.500 m. în Munții Bucegi (la poalele Munților Lăptici), în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița, aproape de limita teritorială cu
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
oligotrofe împădurite) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă (specifică tinoavelor) protejată la nivel european și conservă câteva specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Turbării active", "Turbării cu vegetație forestieră" și "Turbării degradate capabile de regenerare naturală". La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
de vegetație higrofilă (specifică tinoavelor) protejată la nivel european și conservă câteva specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Turbării active", "Turbării cu vegetație forestieră" și "Turbării degradate capabile de regenerare naturală". La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite: roua cerului ("Drosera
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
și alpin", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Turbării active" și "Vegetație lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Orientalilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.578 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală în lunca Văii Mostiștea, afluent al Dunării (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, culturi, pajiști naturale, stepe); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (important pentru populațiile cuibăritoare, atât în perioada de migrație cât și asigurării iernatului). La baza
Valea Mostiștea (sit SPA) () [Corola-website/Science/330682_a_332011]
-
Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Techirghiol și al comunei Tuzla, în imediata apropiere a drumului național DN39, care leagă municipiul Mangalia de Eforie. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică și pontică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, culturi, pășuni, terenuri arabile) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În anii 1983 și 1989 au fost construite două diguri ce împart Lacul Techirghiol în trei părți
Lacul Techirghiol (sit SPA) () [Corola-website/Science/330718_a_332047]
-
România) și include rezervațiile naturale Cheile Dopca și Pădurea Bogății. Aria protejată (străbătută de Valea Bogății și râul Măieruș) este încadrată în bioregiunea geografică alpină și continentală corespunzătoare părții centrale a munților Perșani și reprezintă o zonă naturală (râuri, mlaștini, turbării, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice
Pădurea Bogata (sit SPA) () [Corola-website/Science/330733_a_332062]
-
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition", "Fânețe montane", "Mlaștini turboase de tranziție și turbrii oscilante (nefixate de substrat)", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Turbării active", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Zăvoaie cu Salix albă și Populus albă" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Maramureșului. Situl include rezervațiile naturale: Arcer - Țibleș Bran, Peșteră din Dealul Solovan și Peșteră
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.129 hectare. Situl include și aria protejată Tăul fără fund de la Băgău, rezervație naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește și protejează floră și faună de mlaștină. Acesta este străbătut de mai multe pâraie (Hârtopa, Băgău, Valea Dosului) tributare râului Mureș. Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si carpen" și "Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)" și protejază floră și faună rară specifică Dealurilor Lopadei (subunitate geomorfologică a "Podișului Târnavelor Mici"). La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 579 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă depresionară (în regiunea bioegeografică continentală) în sudul "Dealurilor Moldovei" (pajiști stepice, mlaștini, turbării, terenuri arabile, tufărișuri) ce adăpostește și protejează o reptilă (endemică pentru țara noastră) din specia "Vipera ursinii ssp moldavica", cunoscută sub denumirea de viperă-de-stepă, specie aflată pe lista roșie a IUCN. În arealul sitului este semnalată și prezența unei insecte
Dealul lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/330034_a_331363]
-
a dioxidului de carbon și cea a altor gaze, este facilitată de numeroasele dislocări ale scoarței. Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
pe fundul depresiunii, sunt singurele indicatoare care scot în evidență prezența gazului nociv. Este o mlaștină eutrofă (dar se pot întâlni și biocenoze oligo-mezotrofe) similară Tinovului Mohoș de lîngă lacul Sfânta Ana, în suprafață însă de numai aproximativ 1 hectar. Turbăria - care și-a primit numele după răbufnirile scurgerilor de gaze (care barbotează în apa mlaștinii), este înconjurată de făgete. și este situată la o altitudine de 925 m la nord de vârful Puturosu, pătura de turbă având o grosime maximă
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
situl este protejat ca zonă umedă de importanță internațională prin "Convenția Ramsar". Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Găvanu-Burdea, subunitate geomorfologică ce aparține zonei de silvostepă a Câmpiei Române. Acest areal natural (râuri, mlaștini, bălți, canale, turbării, pajiști, păduri de luncă, zăvoaie, livezi) asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare protejate prin lege. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-
Confluența Jiu-Dunăre (sit SPA) () [Corola-website/Science/330052_a_331381]