709 matches
-
unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur stau s-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume, cer și fire, Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrimă, -o privire. Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu, Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan. Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său, Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-a condamnat pe el. Și cât vor crește brazii pe-ntunecatul munte Stânca va cloci vulturi pe-ncremenita-i frunte. Pîn-atunci sufletul mândru din vechiul meu popor Va crește gânduri regii pline de viitor. În van conspiră neamuri în oarba lor turbare, În van dumică câmpul copitele barbare. 2257 În van învinuirea de ceru-n nori s-anină, Nu el - adânc seninul - ci noi suntem de vină. {EminescuOpVIII 272} 2291 În van învinuirea-i de ceru-n nori s-anină, Nu el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfaramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii, Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de nu mă-nșel... Nu mă mai cunoști, paciente? [ȘTEFAN] O, dragă doctore, cine nu te-ar cunoaște! (strîngîndu-i mîna) D-ța... care mi-ai cârpit de atâtea ori sănătatea... care m-ai lecuit de amor... D[OCTORUL] (apart) De turbare si nebunie, dragă, nu de... (tare) Dar: bine..,.. în Baden? D-ta? Cum? Ce fel? {EminescuOpVIII 317} [ȘTEFAN] Ce fel? Trec. Trec, doctore, la Italia și m-am abătut și pe-aici... știi, așa, din plăcere. D[OCTORUL] Par plaisir
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rog pe director ca să-ți mai lase secăturile astea de scris, da' ia ascultă, iese și pentru mine ceva, vro dobândă, ceva? HISTR[IO] (apart) O, ce mai suflet!... Ce mai tocmeală de creștin încît mi se varsă fierea de turbare! (tare) Bine, primesc, vrei tu însă ca-n fiecare zi să-ți scurg o picătură de sânge ca să nu mai cumpăr cerneală roșie? Ce, nu vrei? Aida de! nu-i și asta crestinește? Dragoste pentru dragoste, ai, dă mîna-ncoa, știu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O nebun ce sunt!... Aplaudă ei artea, nu aplaudă ei numai zdrențele strălucite și împestrițate, numai spoiala albă și roșie, numai lumina orbitoare a lampelor? Asta aplaudă ei, asta li-ntărîtă simțirile, asta duce favoarea într-o vijelie sălbatecă, într-o turbare sălbatecă. Și daca unul din noi, prin gloria sa, prin favoarea sa, ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se obicinuiască de-a fi spre petrece[re], de-a li fi păpușa lor. Și când a ieșit din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sonore, stridente, pe măsură ce ziua înainta, vegetau aici fiindcă nu mai știau încotro și nici de ce-ar fi trebuit să se apuce, iar Fritz și Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În schimb, tatăl lui Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru mine, Într-adevăr, fierbinte și lungă, deși Leon Încercase să mi-o amelioreze. În decembrie 1981 apăruse În revista Familia, prin grația absenței din țară a redactorului-șef, interviul pe care mi-l luase Gheorghe Grigurcu și care declanșase turbarea dresorilor din Circul Puterii. Devenisem centrul unui adevărat linșaj de presă, pasat cu plăcere dintr-un colț În altul al arenei În care se amuzau, scrâșnind, ciomăgarii de la Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Lătratul național-stalinist avea drept scop nu doar să compromită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
popa Banea, că-i musai să-l dai, că acum Îi mare copilu’ și se duce Bitancu la școală pe prima clasă și știe toate celea. Serile stă la lampă după ce Onica a muls vaca, „Ho, boală, du-te-n turbare că verși laptele!” și-nvață, el știe la citire și la geografie, la socoteli Îi prost rău, dar de frica joardei Învață socotelile. Ieșind de la școală o apucă pe drumul viilor și pasărea căzută din cer cu aripa ruptă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hotărârea Împreună cu unitățile armatei noastre! Toți cei ce pot folosi o armă - la arme! Capitalei patriei noastre Îi este dat să trăiască momente dramatice, momente care cer mobilizarea tuturor energiilor pentru a răpune fiara Încolțită, ajunsă la gradul maxim de turbare, dincolo de care nu mai este nimic. Își dau acum măsura deplină a caracterului lor de trădători, de infami ucigași, ucid unde pot oameni, dau foc clădirilor, pun explozibile, se dedau la crime incalificabile... Pentru aceasta nu se dau În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună seamă că o va nimici definitiv cât de curând. D-aia dă și moșu-n fiert și zbiară. Păi, banu’, poți să dai în turbare. El a plătit, iar locul ăsta nu-i nicidecum iarba verde de acasă. Rafael calcă apa așteptând să i se liniștească gâfâitul, stăpânindu-și cu greu furia, da’ până la urmă moșu’ n-are nici o vină, măcar că a îmbătrânit fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se pune pă el și dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă-sa. Se întoarse spre Rafael: — Zici că-ți place? — Cum să nu. Ai o soție la fel de bătăioasă ca Ghiocel. Ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu cruste imemoriale de iahnii de fasole și de tocănițe de cartofi. Vom lăsa niște urme, dragostea mea, cine va veni în cuibușorul nostru după ce-om vinde n-are decât să curețe și să dezinfecteze până o da în turbare. Nevoia ne învață multe, dragostea mea, să furăm, să cerșim, să ne umilim, dar trebuie să recunosc: ești complet lipsită de orice fel de aptitudini de gospodină. Harul de mamă și curvă ți-o fi retezat din scurt pornirea nativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea lesne-crezătoare. Ei strigau că Dumnezeu hotărâse libertatea poporului bulgăresc ș-a celui românesc și că aprobă scuturarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plănuite în secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți dușmani ce-i avuseră ei, pe bulgari, români și cumani, o luptă în care ei din parte-le se aruncară cu o mare oțărâre și cu neomenoasă turbare. Fugarii întorși puseseră la cale răscoala în mai multe orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca acuzat, fu osândit pentru absența sa, dezbrăcat de demnitate și exilat la Priconesos. {EminescuOpXIV 129} Războiul lui Constantin cu romeii și unirea lui cu cumanii. Vestea despre orbirea și închiderea moștenitorului legitim al tronului, Ioan, umplu de durere și turbare inima mamii sale Irina, soția regelui româno- bulgar Constantin, și mânia ei fu atât de intensivă și de adâncă încît își puse toată puterea și răbdarea pentru a întărîta și mișca pe soțul ei regal la un război de răzbunare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după două zile ajunse cu bine în rezidența sa. Înșelat amar în așteptările sale și contrariat în silințele de-a prinde pe împăratul, Constantin hotărî să smulgă cel puțin pe sultanul Azatin din mînile romeilor. El se întoarse cu toată turbarea asupra orașului Aenos, în care se refugiase o parte a urmăritei suite împărătești împreună cu sultanul Azatin, și puse condiția de căpetenie că să i se estradeze acest prinț; căci la din contra amenința orașul cu pieire, pe locuitorii lui cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar între frați se ardică făclia certei religioase. Schisma, pospăită pe dinafară și numai abia de catră împăratul, irupse fățiș în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a ținea socoteală de ceva, pe toți părtașii uniunii, fără deosebire, să fi fost în stările de jos mirene sau preoțești. Dar nu numai zelotismul orb de turbare, ci și mai mult lăcomia de avere și răzbunările personale jucau un rol covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din străinătate, bucurîndu-se întru acestea de consimțământul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
august 1280) asupra unui corp de 5000 de oameni pe care protovestiarul Aprenus le urca pe poala esterioară a șirului de munți în sus, bătu corpul și tăie pe conducător. Dar toate aceste și multe alte dovezi de nespusa sa turbare de luptă nu puteau să-i ridice temeinic cauza, drept care hotărî în cele din urmă să fugă la tartarhanul Nogas și să-i ceară ajutor și sprijin. Dar nici împăratul nu-și puse mînile în sân, ci trimise la Nogas
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar acum voia să plece și nu putea. Îl strîngea de mînă din ce În ce mai tare, gîfÎia, tremura de parcă fusese cuprins de turbare. N-are elevi fiindcă e bătrînă și rea. Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își pierdu echilibrul, dar reuși să se sprijine de jumătatea Închisă a ușii. „Din fericire, oftă ușurat Julius, dacă se sprijinea de cealaltă, cădea În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]