874 matches
-
nevoia și atât de umile așteptările. Rozanov se arătase indiferent dar, într-un anume fel, îngrozitor. Îi dăduse limpede a înțelege că nu dorea să-l mai revadă. Ceea ce îl făcuse pe George să devină și mai stăruitor, apoi nebun, turbat. Nu-și ruina el viața din pricina unui șarlatan? se întreba. O ură sălbatică, distructivă, pusese stăpânire pe el; numai că nu era propriu-zis ură, nu-l putea urî pe John Robert, era nebunie. Rozanov îi răspunsese cu o ferocitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic lui Tom. Și cu atât mai puțin lui George, își dădu el seama, pe măsură ce reflecta. Firește, se putea duce la Druidsdale să-i mute o falcă din loc. Dar dacă s-ar fi năpustit pe el ca un câine turbat și l-ar fi brutalizat sau i-ar fi spart casa, n-ar fi însemnat să facă exact ceea ce dorea George? De ani de zile se străduia să-i atragă atenția lui John Robert, să provoace o întâmplare neprevăzută, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scara până în hol, unde rămase ghemuită și nemișcată. Zbierând de durere, Ruby alergă după ea. Începu s-o tragă, încercând să-i înalțe capul, și plângând în gura mare. Apoi, retrăgându-și mâinile, Ruby începu să urle ca un câine turbat. Alex nu se mișca. — Cum poți spune că totul s-a terminat, când de-abia începe?PRIVATE — S-a terminat, s-a sfârșit chiar înainte de a fi început. E mai bine așa. — Dar de ce, și ce anume s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crede în sensul Istoriei finaliste, și nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de solidaritate în prezentul trăit cu o intensitate turbată. Acestea sunt paradoxurile legăturii sociale postmoderne. Căci, cu riscul de a displăcea acestor patroane apărătoare ale unui contract social oarecum expirat, și care țipă ca niște virgine înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea cu motocicleta lui, turbat, cu capul înainte, drept în panou. Geamul sărea în țăndări... Praf și pulbere... Fanfara începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
care nu i-o cunoscuse înainte. O ură de care n-o crezuse în stare și care a ajuns la paroxism când s-a auzit că prietenul căruia îi împărtășise la telefon bănuiala lui a fost mușcat de un câine turbat. Din ziua aceea și-a dat seama că, în absența lui, ea începuse să-i umble prin hârtiile unde-și ținea un fel de jurnal profesional. Le găsea prea meticulos aranjate. Spiritul ei ordonat nu suporta odată ce punea mâna pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de fatalism și disforie, de spectrul falimentului, al ratării personale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
funestele moșteniri ale lui 1789 și 1917. Simți pretutindeni o opintire, fie doctrinar-deliberată, fie inconștientă, către anarhie, anticreștinism, antiliberalism, antimonarhism, alterarea valorilor tradiționale, destrămarea ierarhiilor, subminarea Autorității. Când dibaci insinuat, când zgo motos orchestrat și, oricum, ultramediatizat, efortul stân gismului turbat de bogăție și îmbătat de ucigătoarea utopie a egalitarismului ajunge să coreleze cele mai variate și depărtate colțuri ale planetei. Un val de neotroțkism pare că vine să concureze tsunamiurile naturii, cele care, cu ma ter nă severitate, ne taxează
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe cerul nopții, un trăsnet. O luminație teribilă, turbată, brăzdând în feluri și chipuri diferite, cerul , urmată de o rupere de nori, ca un sfârșit de omenire, cu valuri după valuri, de ape, izbite cu putere, de furtună. îl luă cu și mai mult frig, cu și mai aprofundată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ajutoarele ei de bază, o urcă în autoturism. Și pornește. Pornește la atac, și înfruntă natura-monstru,în aceste clipe, și, fugind din fața morții iminente. învinge. Da, temporar -învinge. Iese victorios, din lupta cu o seamă de nămeți, și cu viforul turbat și criminal. De la un punct, mijlocul său de transport, miraculos, nu mai poate face față situației. Stratul de zăpadă este prea gros și prea cu putere impins, de vânt, ca să-i poată îngădui să mai avanseze. Recurge la o altă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece prin minte, sfârșitul care a survenit, la trei zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură. El, turbat, s-a hotărât: decât să i-o las și altuia, măcar cât negru sub unghie, mai bine o ucid. Cum? în bae. O înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând cu anumită
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
parte și plecă spre bucătărie. Din solidaritate cu Nilda și fiindcă Îi părea bine să plece stăpînii. Rămîneau doi mai puțin de servit. Fapt e că Susan se duse glonț să-i spună lui Juan Lucas că bucătăreasa parcă era turbată: „ca niciodată, darling, se pare că băiețelul ei e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încetul cu Încetul, ținîndu-le piept, Înșelînd una după alta nenumăratele fărîme de culori, Lester izbuti să găsească momentul potrivit pentru uriașul efort care-i Îngădui să se ridice dintr-odată și să evite astfel Încă o rotire a acelui carusel turbat, simți taburetul vertical și profită de ocazie ca să apuce paharul cu amîndouă mîinile, strîngîndu-l pînă cînd barmanul rămase liniștit la locul lui și nu se mai mișcă decît atunci cînd se deplasa pentru a-și servi clienții. — Whisky, ceru. Crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se uita în dreapta, spre râu, spre viitorul Așezământ natural, spre accidentul prin care trecuse. —Să salvați păsările, ziceai? Dădu din cap resemnat în fața nebuniei umane incurabile. Salvați păsările și omorâți oamenii. Deschise radioul din mașină. Era reglat pe postul ecologiștilor turbați pe care-l asculta ea de obicei, pentru plăcerea de a-și vedea confirmate cele mai negre temeri. Președintele ordonase ca jumătate de milion de soldați să fie vaccinați împotriva variolei. Acum, publicul de acasă suna cu sfaturi despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și fără inimă, pentru care a ucide un om e tot una cu a ucide o muscă, i-ați pus În mînă pistolul Încărcat și totuși unii dintre voi ar fi dispuși“ - a zis - „să pună În libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rolul pentru care a fost resuscitat. - De exemplu, zise Gosseyn, problema Discipolului. Discipolul este o ființă virtual indestructibilă. Doar nu credeți că, odată războiul câștigat, un om ca Discipolul îl va lăsa pe Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și două laturi libere, descoperite. Stăteam pe bancă și mă gândeam la una și la alta, mașini ale vremii. Țineam în mână o carte de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește. Mă gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rolul pentru care a fost resuscitat. - De exemplu, zise Gosseyn, problema Discipolului. Discipolul este o ființă virtual indestructibilă. Doar nu credeți că, odată războiul câștigat, un om ca Discipolul îl va lăsa pe Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]