587 matches
-
mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este supraetnic și nu are nimic comun ca etnie cu populațiile pomenite sub acest nume prin alte părți. Se pune mare preț pe originea turanică a bulgarilor care se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este supraetnic și nu are nimic comun ca etnie cu populațiile pomenite sub acest nume prin alte părți. Se pune mare preț pe originea turanică a bulgarilor care se crede că ar fi venit peste slavii din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pune mare preț pe originea turanică a bulgarilor care se crede că ar fi venit peste slavii din sudul Dunării și le-ar fi dat numele, fiind ulterior asimilați. În continuarea acestor „turanici” se crede că au urmat celelalte neamuri turcice despre care vorbește și Pușcariu. Confuzia își are originea în faptul că popoarele care s-au format în estul Europei ca structuri etnolingvistice de factură indoeuropeană dețin serii de cuvinte, precum la noi catâr, caval, cioban, ciomag etc., pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că popoarele care s-au format în estul Europei ca structuri etnolingvistice de factură indoeuropeană dețin serii de cuvinte, precum la noi catâr, caval, cioban, ciomag etc., pe care etimologia tradițională nu le poate explica altcum decât ca împrumuturi turanice, turcice sau turcești. În realitate aceste serii de cuvinte sunt reflexe ale substratului aglutinant care acoperea odinioară întreaga Europă și care în prezent este continuat în limbile și dialectele ugro-finice, mongoloturco-tătare etc. Soluția etimologică este nu căutarea originii cuvântului în aceste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ugro-finice, mongoloturco-tătare etc. Soluția etimologică este nu căutarea originii cuvântului în aceste limbi, ca împrumut din ele, ci analiza lor în profunzime ca forme românești pentru care alte limbi pot oferi un sprijin comparativ. De exemplu: CATÂR este analizat ca turcic pentru că el se găsește în turcă (katιr), în azeră, la tătarii din Crimeea și în alte dialecte turcice, de unde ar fi trecut în rusă (dial. káter, katâr), în bulgară (katắr), în română. Redând limbii române vasta conjunctură istorică a devenirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
analiza lor în profunzime ca forme românești pentru care alte limbi pot oferi un sprijin comparativ. De exemplu: CATÂR este analizat ca turcic pentru că el se găsește în turcă (katιr), în azeră, la tătarii din Crimeea și în alte dialecte turcice, de unde ar fi trecut în rusă (dial. káter, katâr), în bulgară (katắr), în română. Redând limbii române vasta conjunctură istorică a devenirii sale, constatăm că acest cuvânt conturează ideea largă de degajare, de mișcare spre ieșire (în jos), de aruncare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mod necesar spre latina dunăreană, am dedicat o parte a lucrării (C. Influențe) acestei etape de evoluție” (p. 18). Vom vedea de îndată că este vorba doar de influența substratului dacic, pe care Coteanu îl separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
idiom abstract, reconstruit” (p. 17). Realitatea constituirii limbii române în vastul spațiu esteuropean este anulată prin două gesturi: limitarea acestui spațiu, pentru un șir de secole, la o zonă restrânsă la sud de Dunăre și născocirea migrațiilor slave, bulgare, maghiare, turcice etc. menite să explice peisajul etnolingvistic constatat la ieșirea din evul mediu. Falsificarea istoriei prin aceste mistificări neogramatice împreună cu perceperea ruptă de etnie a limbii au făcut ca istoricii limbii să-și imagineze constituirea granițelor dintre limbi, teritoriul pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe spații largi în jumătatea de est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele XIII, XIV, XV cu două cincimi de elemente slave, o cincime maghiară și una turcică. Criticând traducerea din franceză și germană „a unor producte nesănătoase”, Eminescu se întreabă „Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două trebuiesc plăsmuite în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a Europei, în timp ce toate limbile din această zonă, inclusiv limba română, sunt evoluate în manieră specifică din baza comună traco-latină. Dar această teorie mecanicistă contravenea și ea direcției istorice europene de percepere a istoriei, întrucât îi ducea pe slavi, pe turcici etc. în antichitatea greco-latină, ceea ce era și este de neconceput pentru știința tradițională. Astfel Hasdeu a trebuit să se replieze și să-și mistuie geniul în căutări sterile. Eminescu este singurul care, aflat în imposibilitatea de a-și verifica gândirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explicația constituirii românismului din contradicția latini-traci, care a generat și celelalte schimbări etnolingvistice din Europa de est, astfel încât dihotomia inițială unică s-a multiplicat, ea însăși dispărând. Emulațiile care există astăzi între români și slavi, între români și maghiari, între români și turcici, între slavi și albanezi, între popoarele slave etc. au cu totul altă natură decât contradicția inițială. În epoca sa, Eminescu nu putea ajunge la înțelegerea deplină a evoluțiilor istorice. Considerându-i pe maghiari ca veniți relativ târziu, el punea totuși
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ce s-a făcut, în limitele științei tradiționale, prin introducerea sintagmei „latina dunăreană” sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu poate însufleți devenirea limbii române atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
munții care-l înconjoară, rodește întinse terenuri de pășunat. Partea de răsărit a Mongoliei, care era locuită de un popor tunguz, denumit și giurgii sau giurii, s-a numit mai apoi Mangiuria. Partea de apus a Mongoliei hrănea câteva triburi turcice, dintre care cel mai important era acela al uigurilor. În mijlocul Mongoliei, între Onon și Kerulen, locuiau mai multe seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului Gobi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
coaliție în care rolul conducător l-au avut gepizii germanici, la anul 454; b) sunt un conglomerat etnic format din tot ce stepa a deversat în spațiul etnic și istoric românesc: huni, avari, bașchiri, cabiri (cazari), pecinegi, toți de limbă turcică, la care s-au adăugat, în timp, unguri, cumani și români, mulți români secuizați, mereu, și în prezent. Din 3.000, câți erau la început, în 1830 erau 400.000. O parte dintre românii secuizați și catolicizați au trecut în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
896, ceea ce este cel mai puțin probabil. Cât privește numele lor etnic ă secui ă pare a fi mai degrabă provenit din cuvântul SZEK ă scaun. Din organizarea scăunală, împrumutată de la români, la fel ca sașii, și mai puțin din turcicul SIKIS ă de neam ales. Care neam ales? Poate că li se trage noblețea și neamul ales de la bașchiri, etnonim din care românii au făcut verbul „a boscorodi” și substantivul bozgor, folosit pentru a-i desemna de bașchiri, dar după
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
politice: voievodate, cnezate, jupanate, boieri religie: organizarea a Bisericii, adoptarea cultului ortodox cultură: limba religioasă, de cultură și cea oficială este În perioada medievală limba slavonă (slava veche) elita: este formată inițial din urmașii familiilor slave Bulgarii, neam de origine turcică În 680 se așează În sudul Dunării Popoare migratoare târzii: pecenegii, uzii, cumanii Cumanii În 1227 sunt creștinați În rit catolic și apare Episcopia Civitas Milcoviae (Focșani) 20 În 1240-1241 În urma invaziei mongole (tătare) trec În Ungaria și Transilvania unde
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Humanitas, 2007), a avut întotdeauna efecte perceptibile și asupra cercetărilor și a instrumentelor lingvistice. În cazul dat, nu mă gîndesc în primul rînd la domeniul etimologiei - unde, din fericire, existența elementelor turcice vechi e bine cunoscută și studiată cu seriozitate de către specialiști - , cît mai ales la lucrările lexicografice, la modul de consemnare a acelor sensuri care depind de o interpretare istorică. Noțiunile organizării politice au presupus - mai ales în perioada comunistă - raportarea
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
drept tuvin și cere anumite drepturi pentru poporul său. Până atunci, însă, oficial, se spunea (nu se și... considera) că în Mongolia nu ar exista decât o singură minoritate națională - kazahii. De altfel, și aceștia, ca și tuvinii, de origine turcică. Numai că tuvinii, reieșea, nici nu ar fi existat, de facto. Iată cum își amintește Galsan acea întâlnire la partid: "Sub guvernarea lui Tsedenbal, se tăinuia adevărul că în Mongolia ar exista și tuvini. Când Tsedenbal mă convocă în mai
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
circa 100 săgeți cu vârf de tip scitic. Localitatea este menționată pentru întâia dată în 1271, an în care regele Ștefan al V-lea a încheiat o tranzacție cu "greavul Bozouch, fiul lui Inok" (Inok era numele pe care popoarele turcice le dadeau vlahilor), din satul Bazna, care se afla pe Valea Morii, dar mai spre vest, către localitatea Boian. Localitatea Bazna apare atestată documentar în 18 februarie 1302. Prin actul autentic încheiat la acea dată capitulul Episcopiei de Oradea, ca
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]
-
A publicat singur sau în colaborare o serie de studii privind raporturile dintre țările române și Poartă Otomană, despre marile drumuri de comerț și zona Marea Neagră și regiunile nord-pontice. A fost membru al comitetului de redacție al revistei de specialitate Turcica (1980-1889). După 1977, a participat și la activitatea unor grupuri de cercetare multidisciplinare (istorici, sociologi, economiști, politologi) privitoare la țările comuniste și la relațiile Est-Vest. A fost membru al comitetelor de redacție al revistelor L’Alternative (1979-1985), L’Autre Europe
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
citați de Virgil Cândea, ne îngăduim să adăugăm aici: Gh. I. Constantin, La réactualisation de l'Histoire de l'Empire Ottoman de Démètre Cantemir - à l,'occasion de la commémoration du 300ème anniversaire de la naissance de l'auteur, extras din Cultura turcica, Volumen V-VII, Ankara, 1968-1970, p. 55-66; Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Dimitrie Cantemir, istoric al Imperiului Otoman, "Studii", Revista de istorie, ț. 26, 1973, 5. p. 971-989.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
termen curent pentru pisică, în turca actuală, apare substantivul kedi, dar este înregistrat și pisi, denumire a animalului „în limbajul copiilor”, despre care se spune că este folosit și ca interjecție de chemare. Mai multe studii și dicționare ale limbilor turcice (Kurtuluș Öztopçu, Dictionary of the Turkic languages, 1996; Turkic languages, 2004 etc.), ca și paginile lexicografice din internet (wikipedia, wiktionary) indică marea răspândire a variantelor pisik, pișik, piși în interiorul acestei familii de limbi, în primul rând în azeră și turkmenă
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
paginile lexicografice din internet (wikipedia, wiktionary) indică marea răspândire a variantelor pisik, pișik, piși în interiorul acestei familii de limbi, în primul rând în azeră și turkmenă. Așadar, e foarte posibil ca pisic să fie în română un cuvânt de origine turcică, împrumutat ca atare și care și-a format cu ușurință un feminin, prin asimilarea finalei -ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal; Gorj - de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”); Harghita - probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice); Hunedoara - de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára - cetate (cetatea lui Hunyad); Ialomița - după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” - pustiu); Iași - posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]