3,940 matches
-
ROCA: În general evit să vorbesc despre membrii familiei. Să nu semene a nepotism! A... laudă de sine. Fiecare își laudă marfa și desigur aproapele. Familia este importantă! Singurătatea distruge sufletul. A împărți bunele și relele cu partenerul de viață ușurează tarele stresului de zi cu zi. Se creează o armonie, o simbioză, care cu timpul te obișnuiești și îți este necesară. Pentru armonie, pace și liniște. Copiii!? Acești ne reprezintă... rămân după noi să ducă stindardul mai departe. Depinde cum
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
scaunul directorial de sub șezut. Anca Sigartau și 1-Q Sapro lansează un apel către „ intelectualii obosiți“ indemnandu-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieți lipsite de orice efort intelectual. Cei doi oferă chiar si cateva soluții - vreo nouă - care să le ușureze celor interesați demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, este o falsă pledoarie în favoarea non-gandirii și inacțiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93358_a_94650]
-
preocupare majoră pentru investiții în acest domeniu. “Nu atât cunoașterea teoretică este importantă - românii sunt la fel de bine pregătiți că specialiștii pe care i-am întâlnit în Scoția - însă școala britanică dispunea de o aparatură foarte complexă pentru cazuri grave, care ușurează enorm atât viața și recuperarea copiilor, cât și munca personalului calificat. Multe dintre dispozitivele de susținere pentru copiii severi (scaune speciale, hamuri etc.) sunt automatizate, iar costurile achiziționării acestora sunt suportate de statul scoțian. Clasele sunt echipate cu aparatură tehnologică
Program de schimb de experienţă româno-scoţian [Corola-blog/BlogPost/93438_a_94730]
-
măsuri pe care le mai putem lua, este să eliberăm locul, să mutăm populații, să închidem funcționarea unor infrastructuri importante, să așteptăm impactul. Dar, și după aceea, numeroase alte măsuri trebuiesc luate pentru a elimina urmările dezastrului produs, pentru a ușura viața populației, iar toate acestea urmează să fie dezvoltate și discutate în cadrul unor următoare sesiuni ale comitetului de specialitate cosmic al Organizației Națiunilor Unite. - În privința educării tineretului în a fi pregătit să înlocuiască generația de astăzi și care să știe
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
ochii frumoși, pătrunzători, Și o aluniță pe obrăjori. Este o brunetă senzuală, De cum o privești te înfioară, Te atrage, te ademenește, Cu ochii ei când te privește. Dacă ai intrat în vraja ei, Face din tine tot ce vrei, Te ușurează de banii tăi, Pe aparate de mii de lei. Este o bună profesionistă, Din privire ea insistă, Să devii client direct, Dacă vrei s-auzi perfect. Referință Bibliografică: LA AUDIONOVA DIN PITEȘTI / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA AUDIONOVA DIN PITEȘTI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383182_a_384511]
-
minte și nici atunci nu am știut.S-a chinuit domnul Arsu să ne facă să înțelegem că este doamna învățătoare... “Scincischi”. Copiii se uitau nedumeriți la dumnealui cum își chinuia limba în gură. - Ați înțeles, copii? A întrebat oftând, ușurat de chinurile limbii. - Daa ! Am răspuns noi în cor. Doamna ... Scismischischi este coana preoteasă, învățătoarea noastră. - Nu, copii! S-a făcut stacojiu domnul Arsu. Într-adevăr, coana ... pardon, doamna învățătoare este preoteasă, dar voi să nu-i spuneți coană preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de țipat? Am scâncit ca șoricelul în gura pisicii, chițăind : -Da’...să-mi lași traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și a fugit. M-am ridicat și eu plângând. Eram murdar de noroi și-mi venea să urlu de disperare. Am început să bâzâi : -Hâââ! Bolindeții meei! Bolindeții meeei! Cum mă duc eu la
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
vreme Îmi doream să te Întâlnesc. În Întreaga Italie nu se vorbește decât despre dulcele vostru stil nou și despre dulceața lui. Dacă ar fi În viață Împăratul Frederic, cu siguranță ar voi să te asculte, spre a-și mai ușura, cu versurile dumitale, din povara grijilor domniei. Dacă Împăratul Frederic ar fi În viață, te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o latrină În fața Palatului Comunei? exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și o lipi de pieptul poetului. Dante simți vârful rece de oțel cum Îi urca primejdios spre gât și făcu un pas Înapoi din instinct, urmat Îndată și de lamă. Celălalt parcă voia să păstreze neschimbată apăsarea mortală, fără să ușureze ori să Îngreuneze amenințarea. Buzele i se contractară la colțuri, ca și când masca de fiară pe care Dante o cunoștea i-ar fi șters instantaneu de pe chip trăsăturile delicate de gentilom. Acum, inclusiv privirea sa era aceea Înghețată a unui leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimb, abordat fără fervori mistice (folosesc cuvântul mistică În Înțelesul său pur, fără nici o legătură cu misticismul), Începutul Genezei reprezintă povestea detaliată a punerii În operă a unui proiect. Poveste redactată Într-un limbaj aproape tehnic, aș zice, ceea ce Îmi ușurează misiunea de a vă convinge că versiunea pe care am să v-o ofer asupra Creației este una corectă. Sau, ca să dau satisfacție omului rațional care vă place să fiți, una posibilă, măcar, dacă nu probabilă. - Vreți să insinuați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înainte de execuție un anume Florian de Squint. Printre tovarășii săi de suferință se numără un fost Templier, și el condamnat la moarte pentru crimă, care, neavând, din această pricină, drept la asistența unui preot, i se spovedește pentru a-și ușura sufletul. Lui Florian de Squint Îi este dat să audă lucruri care Îl Înfioară: ritualul de primire În Ordin cuprinde, ca puncte obligatorii, renegarea lui Hristos și scuiparea de trei ori a crucii, după care nou-venitul trebuie să-l sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care ajunge Înaintea ta și se ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-am bucurat hoitul ăsta și că am făcut ceva să mă scoată din cireadă ce tot saltă așa și se hurducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în taină. Simțeam că un urs e mai legat de numele său decât de forma pe care i-a dat-o taxidermistul și, înainte de a fi părăsit institutul, am luat un sac pentru cartofi, ceva de cusut și l-am ușurat pe Gedeon de surplusul său de iarbă de mare. Cred că, în afară de Adél, nimeni nu a observat asta vreodată. Și iată că, după săptămâni de zile, nu pot chema un urs pe numele de Gedeon. Pentru că asta ar însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și respira greu. — „Piatră epocală, despică-te pentru mine...“ Am auzit câțiva pași prin rumeguș. Apoi l-am auzit pe Bobbie Lee. — Vin, vin, ies din rânduri și urcă pe scenă. De ce nu vă alăturați lor, prieteni? De ce nu vă ușurați inimile rătăcite? Am simțit-o pe femeia de lângă mine ridicându-se. Scaunele scârțâiau în tot cortul. — „Lasă-mă să mă ascund în tine...“ — O, ce noapte glorioasă pentru El! Ce înfrângere în fața diavolului, prieteni. Îi văd venind, tineri și bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu băncuțe afară și cu plante în ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să nu deranjeze vecinii. Am luat-o ca pe un semn să nu te ușurezi pe gardurile din jur. Strada era cufundată într-o atmosferă de sătuc, cu câteva magazine vizavi de pub și o cutie poștală în fața lor. Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele fiind împopoțonate cu câte un pampon, și ușurându-se pe stâlpul cutiei. Mami a găsit scrisoarea, a împins-o prin deschizătură și a întrerupt-o pe Daisy în plină acțiune. Daisy a șchiopătat câțiva pași, până și-a regăsit echilibrul, driblând pe un picior. Ceva din scena aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lui Rudi, prezent în toți oamenii. A întâlni pe unul din ei, pe stradă sau în sinagogă, era ca și cum l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că el, Rudi, fusese obligat să vândă cărți vechi și diverse obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat la un moment dat. Inițial crezuse că vărul său se dusese în pădure să se ușureze, dar deja trecuse prea mult timp și acesta încă nu se întorsese. Se ridică în picioare privind spre marginea luminișului în care era ridicată tabăra. Deși luna ieșise de după munți și lumina destul de puternic, privirea nu putea străbate în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
informase discret și aflase că trăiește singur, în casa de la marginea localității, chiar la marginea pădurii. Mai știa și că, deoarece bătrânul era privit cu teamă de ceilalți, nimeni nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să-i ușureze misiunea. Nimeni nu îl va deranja odată ce va ajunge acolo. Nu trebuia decât să se îngrijească să nu-l vadă cineva pe drumul până la casa bătrânului ori la întoarcere. Din acest punct de vedere însă nu-și făcea griji, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că dăduse greș în încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]