2,252 matches
-
Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor, maică, mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și gălăgios bucuria. Instanța de judecată și-a urmat cursul. S-a
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
banii pe care mi i-ați dat în primire... - Nu îi mai ai pe toți ?! Era punctul slab al subofițerului. Mâna apucase să nimerească undeva spre mijlocul raniței, fundul ei scăpând de primejdia de a fi pipăit. Bert a răsuflat ușurat. Reușise să-i abată atenția de la conținutul raniței. A continuat precipitat : - Ba da ! Îi am. Am chiar mai mulți bani băgați în marfă. Nu aveam ce face cu banii primiți de acasă și am cumpărat de ei biscuiți, bomboane, țigări
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
vederi, ace de cusut, ață... Enumerarea a continuat într-un debit verbal de care nimeni nu l-ar fi crezut vreodată capabil. Bineînțeles că nu a pomenit nicicum numele vreunei băuturi, nici măcar al sucului. A fost rândul subofițerului să răsufle ușurat. Pentru a fi sigur că banii unității militare există sub o formă sau alta s-a răstit pentru a fi auzit, întrerupăndu-l pe soldat : - Mă ! Ai marfă de șase sute de lei ? - Am, să trăiți ! De peste o mie de lei. - Bine
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
de expunere a subiectelor celui plecat, oricât de mic ar fi fost acesta. Câtă vreme următorul examinat expune primul subiect, Albert notează, pe scurt tot ce-și amintește despre subiectele lui și-și amintește aproape tot, privind primul subiect. Răsuflă ușurat. Al doi-lea subiect, este floare la ureche ; trebuie doar să înșire localitățile : Săvinești, Roznov, Slatina, Turnu Măgurele, Govora .... și restul va veni dela sine. Nu apucă să le noteze. În sală este prea multă liniște, atât de multă încât
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
lui de a intra în rândurile securității. Dacă ar fi fost acceptat ar fi fost posibil ca unul dintre colegii lui, sau chiar el, să-l ,,lucreze,, pe prietenul lui de odinioară. Nu poate decât să ofteze și să răsufle ușurat ; ca securist execuți ordine și uneori, personalități - dacă chiar este adevărat ceea ce susțin cei de la postul ,,Europa Liberă,,. Referință Bibliografică: XXX ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai era frică de nimic. târfa care plecase pentru totdeauna... luase cu ea în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai era frică de nimic. târfa care plecase pentru totdeauna... luase cu ea în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
remorcau, valurile îmi luau barca pe sus, fiind mai ușoară ca cea ce mă tracta și mă ducea înaintea lor. Trebuia să țin cârmă cu rama să nu ne ciocnim și să ne scufundăm. La intrarea în port, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. A doua zi, vecinii mei m-au remorcat
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
propria-i casă îi strică lui nea Radu buna dispoziție. - Aoleo, care dăduși mâncați-aș ficățeii?! Pricepe că piatra a venit din direcția cetei lui Chiftea. Înjură și amenință, fără să îl intereseze dreptul la replică. Moșu și Gini răsuflă ușurați, jubilând apoi. * Dacă s-ar întâmpla vreodată să dea mâna cu vreun președinte american, ar însemna mai puțin decât amintirea lui nea Mitică, operatorul de cinema. Mereu la costum, cu ținuta impecabilă, cu pălăria și pardesiul identice cu cele purtate
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
figuri de tocilari.” Acestora le va pune întodeauna note bune, le va trece cu vederea dacă vreodată se vor prezenta nepregătiți. Îi întreabă care este motivul pentru care s-au prezentat nepregătiți. - Am avut de învățat diagrama fier-carbon! Profesoara răsuflă ușurată, simte că îi iubește pe acești copii, pe toți care s-au prezentat nepregătiți la ora ei, amintindu-și materiile pe care nu le putea suferi pe vremea când era elevă. * Profesorul de franceză mormăie nemulțumit, apoi îi îndeamnă; - Ei
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
silueta tramvaiului înaintând într-o legănare dojenitoare. A închis ochii și a început să numere de la o mie, în sens invers. Când uruitul tramvaiului a trecut prin dreptu-i, a încetat să mai numere, uitând numărul la care ajunsese. A răsuflat ușurat; îi venea să chiuie, să danseze; să meargă pe bolta cerească.......... * - Parcă nu pe strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert spaima
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
încercând să-și dea seama dacă este sau nu este a lui. Cu fiecare strigare de nume speranțele îi cresc. - Acestea au fost notele de trei. Urmează cele de patru! Culoarea pare să revină în obrajii colegului de bancă. Răsuflă ușurat, despovărat de emoțiile trăite până acum; urmărește însă rostirea numelor cu același interes. - Urmează acum, să vă citesc numele celor care au reușit să obțină un cinci tras de păr. “Am scăpat, am scăpat!” șoptește Florin cuprins de bucurie dar
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
urmat nu ar fi avut decât darul de trece în planul al doilea înțelegerea pecetluită. În acea noapte, abia după ce ultimul strop de băutură s-a scurs din pahare, Albert a înțeles totul. Fiecare dintre petrecăreți a părut să răsufle ușurat. Până atunci fiecare stătuse cu ochii pe fiecare cu gândul de a pondera pe cei care ar fi avut tendința să întreacă măsura. Fiecare în parte fusese creditat, individual, cu încrederea ofițerului de contrainformații astfel încât pentru fiecare, ceilalți reprezentau doar
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
ca niște lași. Ilegalistul ajunsese să poarte cu el un ciomag ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare. Și uite-așa, Deta noas- tră ajunsese celebră în sat datorită a¬cestui com- portament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva clienți
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... Citește mai mult CAPITOLUL 3- Apoi, io mă duc să mă întind puțin. ´ Om avea vreme de despicat firul în patru, dar mâine trebuie să fiu la Prund. Așa am hotărât, de vrei
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ironie în glas Maria.Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... XXI. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
spuse-n astă lume Exprimă tot puțin din ce-ai simțit Și-oricât de multe-or fi pe mai departe, Nicicând n-or spune tot ce ai trăit. Catastrofal,percepi că nemurirea E lucrul cel mai greu de pe Pământ Și ușurat,oftezi că ți-e menirea Ca să te naști ... un muritor de rând! Ploaie de plumb, în suflet de îți toarnă Demonul rău,cu-al său dement rânjit Tu vei simți Crepuscular de Toamnă Și te vei îndrepta solemn,spre asfințit
CREPUSCULAR DE TOAMNĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366165_a_367494]
-
noi fetele cînd ne întâlnim... Mai o bârfă mai vorbim despre noutățile modei ș.a.m.d. - Ai dreptate, dar ai grijă când te întorci, promiți? - Promit. Mihai o sărută ușor pe buze. -Noapte bună! - Noapte bună! Tânăra se îndepărtă răsuflând ușurată. O femeie când este cuprinsă de teama de a un-i fi descoperită o taină o cunoști după cum pășește. Pașii ei sunt reținuți de parcă i-ar fi mereu teamă să un fie strigată și să i se spună. “Stai. situ
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
să fac cu ei?” Se îndreptă spre spre Mike. - Poftim, ia-i dumneata. Mike luă banii și-i puse în seif. - Să n-ai nicio grijă, Nora, o asigură Mike. Sunt banii tăi și sunt în siguranță. Domnul Forest răsuflă ușurat, cu bucuria unei bătălii câștigate. Se ridică în picioare, semn că avea să se tragă anumite concluzii. - Domnilor, hotărârea a fost luată. Nora Banana va locui la noi... Mike, du-te și cheam-o pe Linda s-o conducă pe Nora
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
tipul de copil plângăcios, bubos, pârâcios și foarte antipatic, apoi ca școlar tipul cretinoid care ia note mici, este rău și agresiv cu toți colegii, dar lingău cu profesorii. Iar asta, ultima, i-a reușit de minune! Toată lumea a respirat ușurată când Spirel a terminat școala și s-a dus la profesională. Aici a fost numit Spirache și s-a transformat în tipul ucenicului trândav cu bască și salopetă unsuroasă, care ia șuturi în fundul cam gras, castane în cap și este
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
la doar câțiva pași de pretoriu era atâta liniște. Privi în urmă și nu văzu pe nimeni deși nu-și credea încă ochilor că este liber, iar mai apoi când se mai liniști și realiză noua sa situație își spuse ușurat că scăpase și de data aceasta de moarte. Totuși, nu-și putea explica cum de scăpase, deoarece cu foarte puțin timp în urmă, el își încheiase socotelile cu viața. Regretase până de curând faptul că fusese atât de aproape de ceea ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
lui Brahms, cea mai potrivită cu starea sa de spirit, gândindu-se la marea serbare cu focuri de artificii pe care o organizase la castel, pentru a sărbători inaugurarea acestuia, dar și retragerea sa din afaceri. Doamna Silvia Schwartz oftă ușurată. Ultimele pregătiri luaseră sfârșit și lucrătorii plecaseră. Castelul, de a cărui restaurare se îngrijise personal pe baza documentației, arăta așa cum trebuie. Zidăria refăcută cu piatră și zugrăveli adecvate, podelele din lemn de mahon și grinzile sculptate ale tavanelor din lemn
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
unguriii, fugiți, fugiiiți! Silvia dădu ascultare îndemnului fără să stea prea mult pe gânduri. Ajunse repede în turn și privi de jur împrejur. Totul ardea... Abia cum își dădu seama că ar fi timpul să leșine. Ceea ce și făcu, suspinând ușurată... *** Domnul Schwartz intră pe porțile domeniului și trase mașina pe peron. Valetul, înștiințat din timp, deschise portiera preluă cheile și duse automobilul în garaj. Domnul aruncă o privire de jur împrejur și se declară mulțumit. Mâna de specialist, dar și
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Acasa > Orizont > Selectii > O NOAPTE DE VIS... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Camera era plină de cadouri despachetate. Răsuflă ușurată. Mai rămăsese unul singur, cu hârtie aurie și fundă roșie. Nu era mare pachetul. Desfăcu panglica. Înăuntru era o mânușă albă cu strasuri. Nu înțelegea de unde o primise sau de la cine. Pietricelele aruncau sclipiri jucăușe, reflectau lumina becurilor. Îi căută
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
fir a păr, tot nu le-am putea înțelege. Alt univers, alte legi. Oftează și dă din mîini a neputință. - Nu vrei cumva să ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat? - Bine, așa am să fac. Pare mai ușurat. Și mai departe se plânge de băiatul său care are peste treizeci de ani, a crescut fără nici o socoteală și nu îl ascultă deloc. - Îmi cere mereu bani pentru câte ceva dar uită să mai aducă și restul. Nu i-a
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]