971 matches
-
ei în vânturi s‐a risipit — la noi Să fie și mai calde văraticele ploi. III Când te sărut, țarină cu flori și rădăcini, Sărut în tine mâna care‐a plantat grădini. Iar când mă uit în cerul cu nouri ușurei, Profund în ochii țării mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zi, cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când, în sfârșit, își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă ai fi trăit de două sau trei ori mai mult decât o viață de om, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preot din Yokawa și a insistat să-i înaintez, încă o dată, această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel din limbă Mitsuharu. I-am trimis de câtva timp o scrisoare marelui preot din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cutie cu șervețele în mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar trebui să-ți păstrezi durerea și... Am ridicat ceașca de ceai într-un gest amenințător. —Ușurel, a zâmbit Chris. Glumeam. Deci, ce s-a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
permite așa o chirie. în clipa aia, am avut o revelație gen Sfântul Paul pe drumul spre Damasc. Dintr-odată, mi-am dat seama care-mi erau prioritățile. M-am ridicat de pe canapea, mi-am înghițit îndoielile și am bătut ușurel la ușa dormitorului lui Brigit. —îmi pare rău, Brigit, am spus rugătoare, sunt o curvă egoistă, îmi pare foarte rău. Un zid de tăcere. —îmi pare rău, am repetat. E doar că azi după-amiază am fost concediată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să transmită era așa de important încât nu se putea realiza decât printr-o vizită personală. Am simțit că-mi vine să vomit de frică. —Brigit, îmi dau seama cât ești de supărată, a zis Josephine. Așa că o s-o luăm ușurel. După câte se părea, Brigit făcea doar încălzirea, în timp ce Luke era piesa de rezistență. M-am pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate la locul lor, ce i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de partid și de stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el, apucându-se cu mâna de piept și continuând să gâfâie. Mi-au înfipt un cuțit în inimă și m-au omorât. Nancy l-a strâns în brațe, bătându-l ușurel pe spate. Lasă, nu-ți face griji, i-a spus ea. O să fie bine. Dar nu a fost bine; nu a fost deloc bine. Imediat ce ea a rostit aceste cuvinte, Harry a scos un geamăt prelung și stins, apoi Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute. Ne-am Învățat cu ele - de când to-ot. Nu mi-au rămas În ochi avioanele lor, dar am văzut În multe rânduri parașutele coborând trandafirìi În lumina roșcată a amurgului, spre rugina pădurii, cu Încetineală de fulg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voiai să zici cu Action Man mai Înainte? Fruntea i se Încrețise din cauza efortului de a-și aminti ce-o nedumerise. I-am zâmbit cu blândețe, Întrebându-mă dacă ar trebui să mă aplec spre ea și să o bat ușurel pe mână. — Nu-ți bate căpșorul tău frumos cu asta. — Dar... — Sam nu voia decât să sublinieze că la mijloc sunt oameni și sentimente, Îi explică Rachel. Nu e doar o joacă. Adică, tu poți să spui că, din moment ce Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina ardea încontinuu. Ședeam împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
coșuri pline cu de-ale gurii. Ne așteptau doar pe noi. Se strânseseră la un loc mulți prieteni, cu tot cu familii. Tata și cu mine salutam mereu pe câte cineva ici și colo și de mai multe ori am fost lovit ușurel cu palma peste obraz. Când oamenii ne vorbeau, vocile lor erau prietenoase și calde, iar eu eram fericit că aveam atâția prieteni. Așa nu ni se putea întâmpla nimic rău. Mi se părea că din totdeauna fusesem unul de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bere, adulții s-au dus înapoi la ale lor. Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
altă mamă l-a crescut în locul ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt om, dar el nu pierde nici o clipă, își cumpără repede o sticlă de Cola, poate că nici măcar nu este el. Îi urmăresc cu privirea mișcările picioarelor scurte, unul dintre ele flutură puțin în urma celuilalt la fiecare pas, atât de ușurel merge, parcă ar fi fost binecuvântat de ursita mersului, și nu doar el, toți oamenii din jurul meu își mișcă cu multă naturalețe mâinile și picioarele, de parcă s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era fericit, plin de viață, îmi îngâna în urechi cântece pentru copii și mă bătea ușurel cu palma pe spate. Unde a dispărut toată abundența aceasta care se ivise dintr-odată în onoarea ei, în onoarea micii familii care se născuse, așa apropiați și dependenți unii de alții cum eram, izolați asemenea unui trib îndepărtat, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În cinstea lui. Dac-o ține tot așa o să adoarmă, spuse alt pilot. Pune-i doar jumătate de pahar. Cheliuță Îl goli dintr-o Înghițitură. — SĂ v-o descriu, continuă. După Înc-un păhĂrel. — Auzi, Cheliuță, ia-o și tu mai ușurel, da? Vrem să ne lămurim ce-i cu treaba asta. Tu nu tre’ să mai zbori cîteva zile, da’ noi ieșim mîine și ce vrei tu să ne povestești, pe lîngă că-i interesant, e și foarte important. PĂi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să sfîrÎie. O simțea grea, dar pe de altă parte o vedea crescînd ușurică, parcă plutind În tigaie. — Bună dimineața, Îi spuse soră-sa. Am dormit Îngrozitor de mult? — Nu, drăcușorule. Era doar În cămașa care-i atîrna peste picioarele bronzate. — Te-ai ocupat tu de toate. — Nu, am Început doar să fac clătitele. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl lovește și al doilea glonț Înainte să atingă pămÎntul. N-apucase să facă mai mult de un metru de la cușcă. În timp ce băiatul se Îndrepta spre pavilion, unul din concurenții locali Îi spuse: — Ei, Stevie, hai că Ăsta a fost ușurel. BĂiatul a dat din cap și și-a agățat arma. Se uită pe tabela de marcaj. PÎnă la taică-său mai erau patru concurenți. Se duse să-l caute. — Ți-ai recăpĂtat viteza, Îi spuse tatăl. — Am auzit ușa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
întâmplă cu Papa și cu alte somități ecleziastice. Acum, cu cât e Davey mai exagerat, cu atât mă bucur mai tare. Totul e relativ, nu-i așa? — E nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ăștia! Fac criză de spasmofilie dacă nu beau ceva de roșii! Universitarul dă din mâininu mai vrea să audă nimic. Mă vede și, apropiindu-se, propune să intrăm în sala de consiliu, să servim o ciorbiță de burtă. Mă ia ușurel de braț și, pășind, îmi șoptește la ureche: „de rupi din codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea?” C VI În interiorul aceluiași document, doar că scris cu un font diferit și cu un corp de literă mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]