999 matches
-
reculese și luând o mină serioasă se întoarse spre Marica, făcându-i semn cu capul spre cele două mezine. Doamna, la rândul ei, căută sever spre Stanca, cea care se ocupa de deprinderea bunelor purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Turculeț mi-a rămas numele. — În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă patru, cinci ceasuri. Vodă zâmbi unui gând și zise abia șoptit: — Ca Badea Ușurelul. — Eh, nu-s eu ca Ușurelul, ăla ar fi ajuns într-o zi și-o noapte! — Să ne întoarcem, că străjile s or fi îngrijorat. Unde dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă patru, cinci ceasuri. Vodă zâmbi unui gând și zise abia șoptit: — Ca Badea Ușurelul. — Eh, nu-s eu ca Ușurelul, ăla ar fi ajuns într-o zi și-o noapte! — Să ne întoarcem, că străjile s or fi îngrijorat. Unde dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți dea hârtie. Să fii gata de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai câte. Acum când pleacă la Adrianopol se simte ca o gâză prinsă într-o pânză de păianjen, la capătul fiecărui fir fiind alt dușman adormit. Va reuși să se miște în așa fel încât să iasă din păienjeniș, ușor, ușurel, fără să miște nici un fir, fără să trezească nici un dușman? Cu asemenea gânduri, cei doi călăreți au ajuns în tabăra de la Călugăreni unde sosise între timp tot alaiul. O ploaie scurtă, prima ploaie de vară a anului 1703, îi adună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse drumul de la București la Iași într-o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat clanțele? Nu le-au luat, sunt la locul lor, doar vulturii de aur i-au scos din lucrătură, i-au tras ușurel cu un clește, că erau de aur curat. Am trecut pe acolo și am văzut. Clanțele sunt toate la locul lor. Cum erau să le ia? Doamne ferește! — Hm! se auzi mirarea spătarului și, dacă marelui stolnic Constantin nu i-ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în căptușeala mănușii - la nici doi centimetri de la pământ - mingea aruncată cu putere, razant, exact pe mijloc, de-ai fi zis că merge sigur la țintă... Sau mă-ntorc spre gardul de sârmă, „Am prins-o, eu am prins-o!“ - ușurel, cu eleganță, încetișor, și trăiesc senzația aia formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu cumva să-ncerci să te ții. — Nu mă țin. Mă străduiesc, Bubbles... — Număr până la cincizeci și, dacă nu termini până atunci, n-o să fie vina mea. Cincizeci? Norocul meu dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului că mai am un pic și scap - țin-te bine, mai ai patruzeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
duminică, la Newark. Soții Solomon, Edna și Felix (cuplul mai vârstnic de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
totuși. Pur și simplu își petrecuse protector mâna după umerii ei, iar ea își lăsase, tăcută, capul la pieptul lui. Iar el îi respectase tăcerea, știind că la momentul potrivit vor discuta și despre asta, așa cum făceau întotdeauna. Îi ridică ușurel bărbia și o privește întrebător. Văd tristețe în ochii tăi. De ce? Nu am hotărât că vom da deoparte tot ce ne poate umbri fericirea? Da, așa-i. Și atunci, de unde această tulburare iubito? Mai este și altceva despre care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în prezența ei dar conștient până la disperare că fiecare clipă ce trece o îndepărtează totodată de el. Văzuse prea mulți camarazi pe moarte ca să nu recunoască simptomele. Dar plângi, Smaranda. De ce? Visam...că ești lângă mine... și plângeam de fericire. Ușurel, Marius își lasă capul pe umărul ei, acoperindu-i cu mângâieri tandre șuvițele scurte ale părului, odinioară coafat cochet, acum tăiat simplu. Își strecoară mâna sub pătura aspră și apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă sub efectul narcotic al actului năucitor pe care îl trăisem. O pace divină mi s-a răspândit în piept atunci când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o mână în semn de salut (în palmă avea cheile de la mașină, care clincheneau), vă las să vă distrați. O meritați din plin. Încă o dată - good job! M-ați făcut mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl ținea în brațe și el tușea ușurel. În timp ce se descălță și puse pe un scaun sacul de voiaj, tatăl Elenei luă notă de dezordinea din casă, de fetele care sforăiau și de cele două sticle de șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut capacul găurit, acoperind cu grijă gura borcanului, pe urmă l-am pus la orizontală și am ridicat un deget, cât să poată ieși un singur băiat, și am început să scutur ușurel. Și, într-adevăr, primul băiat a ieșit, amețit, și se pregătea să zboare, dar l-am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi cumpăr casă de vacanță în Bulgaria. M-a stârnit tonul general al articolului. Mi-a stârnit amintiri. Și idei. Am remarcat în primul rând că textul citat mai sus (altfel un biet pretext, un cal de bătaie) se abate ușurel de la regulile jurnalistice. Deși se vrea informativ, are o forță perlocuționară evidentă: portretizează, insinuează și evidențiază o anumită atitudine față de vecinii noștri de Uniune Europeană. Invidie: „au dat lovitura cu turismul“. Suspiciune: „vecinii noștri au găsit o idee... pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci și doi, răspunse Lefty. ― Așa să fie. Încercând să Îndrepte drama din zilele cu jocuri de noroc de odinioară, bunicul meu Începu să joace din nou, În cartierul de vest. Începu ușurel. Mize mici, de doi sau trei dolari. Peste câteva săptămâni, ca să-și recupereze pierderile, urcă la zece. În fiecare zi punea la bătaie o parte din profitul de la noul restaurant. Într-o zi câștigă, așa că a doua zi jucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devii nebun. În plus, Luminița se posta pe gardul de la scara ei și urmărea jocul celorlalți copii până când se lăsa seara. Atunci dispărea pentru o clipă și se întorcea cu Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se mai auzeau niște câini lătrând luminile felinarelor începeau să pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
curățat vița de vie, o locomotivaportristețe. Nu-i vorba de un giumbușluc, de un cuvânt geamantan, nu! Asta era! O locomotivaportristețe. Și când închideam ușa, desigur, locomotivaportristețea se desfăcea de pe lemnul vopsit în alb-gri și, încet-încet, se deplasa, plutea, năvălea ușurel către patul unde-mi întemeiasem de mulți ani lenea creatoare. Neînfricat, cum mă știți... ori aflați chiar acum... nepăsător, surâzător, așteptam impactul nasol, clipocitul critic, secunda când loco... etc. (chestia aia găsită într-un almanah pentru stuparii profesioniști)... fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
doar 24 de ore și apoi vor fi retrase până la lansare. Generația 50 2008 este anul în care Madonna, Prince și Michael Jackson împlinesc 50 de ani. Puțini ar fi spus, la lansarea Madonnei în 1983, cu o muzică pop ușurică și stilul vestimentar punk și voit vulgar, că dintre toți trei ea va fi cea care va prinde această vârstă în plină glorie. După albumul de debut, succesul adevărat a început cu Like a Virgin și o apariție lascivă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare. Căci Mendebilul se plimba de colo până colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]