1,207 matches
-
Fuchs), ed. bilingvă, București, 1999. Traduceri: Marga Minco, O casă goală, pref. trad., București, 1993 (în colaborare cu Saskia Nieuwenhuis); Leon de Winter, Savantul și traficanții, București, 1996, SuperTex, București, 1998 (în colaborare cu Ioana Mira Voudouris); Jeroen Brouwers, Roșu ucigaș, pref. trad., București, 1997 (în colaborare cu Ioana Mira Voudouris); Hella S. Haasse, Străin pentru totdeauna, postfața trad., București, 2000. Referințe bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 195-197; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Dana Dumitriu, Calmul triumfător, RL
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
ceremonialuri de admitere, rituri de inițiere, faze de ucenicie, probe de trecere de la o vârstă la alta și, desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dezvăluit sensurile curriculare și paideutice profunde 13. 13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”tc "13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”" În aceeași decadă au apărut două curente psihopedagogice noi pentru gândirea educațională americană care s-au dovedit de-a dreptul „ucigașe” pentru miturile modernismului curricular. În 1961 a avut loc o conferință, care a durat trei zile, sponsorizată de Departamentul pentru Curriculum al Columbia University. La întâlnire au participat peste 200 de educatori interesați de problemele curriculumului și ale procesului cunoașterii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
societății” sau „dezinstituționalizarea educației”. Când scriem aceste rânduri însă, furtuna s-a potolit. Școala n-a dispărut, nici o națiune n-a făcut eroarea fatală de a renunța la instituțiile sale de educație și învățământ și nimeni nu mai nutrește teorii ucigașe cu privire la curricula moderne. Criticile postmoderniste, dincolo de vehemență, au avut darul de a trezi lumea cercetărilor educaționale dintr-un anumit „somn dogmatic” în care se cufundase vreme de aproape un veac. Zgomotul cercetărilor postmoderne n-a fost un simplu bruiaj cacofonic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
of Historical and Contemporary Curriculum Discourses, Peter Lang, New York, 2001, pp. 204-206. 47. R. Barrow, Giving Teaching Back to Teachers: A Critical Introduction to Curriculum Theory, Barnes & Noble, Totowa, 1984, pp. 59-60. Textul este numai un exemplu dintre numeroasele „critici ucigașe” aduse de acest talentat literat și filosof britanic curriculumului modern american. În acest paragraf, el comentează satiric metodologia mecanicisto-inginerească de construire a curriculumului. Există însă comentarii la fel de „spumoase” cu privire la obiective, design, strategii, implementare etc. 48. Ibidem, p. 56. 49. Ibidem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a asistat la metamorfozarea tovarășilor săi în porci; Circe i-a pocit râzând suav, cu subînțeles. Ulise a învățat, din această pățanie, că există metempsihoză, că după moarte sufletul supraviețuiește, putându-se întrupa în orice fel de viețuitoare. Circe era ucigașă și numeroasele fiare din jurul palatului erau, de fapt, victime umane reîncarnate. N-a fost descoperirea unui vicleșug banal; Ulise a aflat că, prin caracterul său, omul supraviețuiește în postumitate. Și nu-i lucru puțin ca, în amintirea semenilor, să-ți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără palton. Iarna, ea rămânea abătută, în aceeași ținută, într-o celulă neîncălzită ș...ț. Poți asasina și prin foame, murdărie și frig. Cine a cunoscut Kolîma, în extremul nord siberian, știe că noaptea polară înghețată este una dintre armele ucigașe cele mai sigure!”14. În infernul de la Ravensbrück, „prizonierele au putut să-și schimbe în mod regulat lenjeria până în 1942. N-au fost până atunci nici ploșnițe, nici păduchi. La Karaganda, eram obligați, an de an, zi și noapte, să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scenic inerția tradiției autohtone cu dinamismul civilizației occidentale, al cărei fiu adoptiv domnitorul era. Conflictul nu mută însă cu totul accentul în zona ideilor nobile, fiindcă autorul este, până la capăt, sedus de soluțiile literare „sentimentale”, înlocuind în chip fals intriga ucigașă prin duelul cavaleresc. Privit în întregul său, scrisul lui R. se situează în zona literaturii „alexandrine”, a maximei dexterități prozodice, nedepășind prin nimic modelele, altfel ușor de recunoscut. Popularitatea în epocă se datorează limbajului flexibil și unei anume acurateți a
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu); Louis Pauwels, Jacques Bergier, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul fantastic, București, 1994; Roger Caillois, Omul și sacrul, București, 1997; Georges Bataille, Erotismul, București, 1998. Repere bibliografice: Virgil Leon, Excentricitatea anonimatului, APF, 1990, 5-7; Mircea Mihăieș, Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC, 1991, 1-2; Ion Simuț, Câți Dan Petrescu există?, F, 1991, 3; Florin Ardelean, Exerciții de normalitate, F, 1991, 4; Val Condurache, Eseul politic, RL, 1991, 22; Ștefan Ion Ghilimescu, „Tentațiile anonimatului
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
a acumulării de fapte sugerează o evoluție în cicluri, în spirală mai curând, în care oricărui model îi corespunde un dublu al său. Volumul Sfera paralelă (1984) propune astfel de revalorificări în manieră SF: Printre noi... relatează povestea unui text ucigaș care, transmis de autor persoanelor avizate, provoacă în serie moartea lectorilor, ba chiar și a autorului (narator inclus) referinței la acesta; Sfera paralelă (titlu ce sugerează improbabilul logic) narează despre ceea ce se anunța a fi o transpunere „provincială” a temei
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de piele, unul dintre acești rechini era cît pe ce să-i reteze mîna lui Queequeg, în clipa cînd sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit! Capitolul LXVI TRANȘAREA Era într-o sîmbătă seara
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul oceanului? Vrei să ne ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-n vremea ororilor dela Herța și din Ucraina. N-au făcut NIMIC atunci. Nimica „reprobabil”. Pluteau În sfere prea Înalte Valéry, Gide, Proustă Cum pot ei să simtă pe alde Cimpoiașu, Măgură, Jimborian, oameni cărora regele, bancherii, moșierii și ceilalți ucigași și jefuitori le-au umplut gurile cu noroiul gropilor de obuze și sânge nevinovat. Mocirla Varticilor Îi desgustă, nu pentru că a existat, ci pentru că e scrisă. Oftează după Valéry, Gide, după Proust. Permanenți căutători de timpuri pierdute, cu toate declarațiile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceeași promptitudine și autoritate: o formulă, o sentință, un paragraf, o semnătură. Fără drept de apel: butucul, iataganul - și gata. Încet-Încet, acești implacabili protagoniști au uitat și sensul meseriei lor; practica iataganului a devenit un sport În sine, anacronica unealtă ucigașă, un izvor de voluptăți, iar elaborarea sentințelor un subtil deliciu intelectual. Iată, În cutare cenaclu este condamnată nuvela unui muncitor pentrucă e „schematică și formalistă”. La „poșta” unei pagini literare se refuză un manuscris care are „șabloane”. Cutare poet e
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca adevărul să fie spus prezumtivului ucigaș. El afirmă doar că legea morală trebuie să fie aplicată în această situație și nu îngăduie îndepărtarea de veracitate.27 Potrivit acestei interpretări, Kant nu susține, așadar, că suntem datori să spunem adevărul ucigașului potențial care bate la ușă. Or, Kant afirmă în mod explicit acest lucru, fapt de care se poate convinge orice cititor. Dorind să-l apere pe Kant de reproșul că prin afirmația că tot ce spunem trebuie să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spectatorii înșiși. Adică turma de conformiști care trăiesc în iluzia că problemele cele mai grele ale vieții sunt rezolvate prin credința unanimă în inviolabilitatea Constituției, sanctitatea căminului și importanța primordială a bucătăriei raționalizate (Chandler, 1977, p. 119). Împins în brațele ucigașe ale gustului public, scenaristul decade la niveluri de neimaginat: produsul finit al gândirii sale îl constituie secvențele cu „cai de operă”, „melodramele ieftine”, poveștile cu „oameni de știință nebuni”, „cățărători pe stânci”, „blonde isterice” ori „ferăstraie circulare”. Împreună sau separat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce a luat, cu perversitate, chipul celui bun. Carmen Sternwood, al cărei infantilism e vizibil în obiceiul de a-și suge degetul, în drăgălășenia de a-i numi pe toți cei care-i plac cute (șmecher, simpatic), ascunde o șiretenie ucigașă. Atunci când nu i se face pe plac, mânia se transformă în violență paroxistică, iar asasinatul e o soluție îmbrățișată cu un firesc înspăimântător. Rusty Regan cade victimă setei oarbe de răzbunare, iar Marlowe involuează, în intervalul câtorva minute, din postura
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de demnitate a Adriennei Fromsett (brunetă, îmbrăcată auster și refuzând parfumul scump - atribut al feminității - oferit de Kingsley), ele dau culoarea și tot ele stabilesc regulile de desfășurare a primejdiosului joc al existenței ce sfârșește „în ură sălbatică, în impuls ucigaș și moarte”. Una din răsturnările de viziune aduse de The Lady in the Lake privește modificarea regimului metafizic al răului. În cărțile anterioare, crima era un produs inevitabil al demonismului mocnit al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câte complicații și ascunzișuri poate conține vizita unei provinciale timide, prost îmbrăcată, incoerentă, dar mai primejdioasă decât un cuib de scorpioni. Aventurile familiei Quest stau, de fapt, sub semnul scorpionului: ce altceva dacă nu o metaforă a arahnidei cu ac ucigaș este dalta de spart gheața întrebuințată de fratele șantajist și asasin, Orrin, dar și de maeștrii criminali ai acestuia? Redus la câteva linii schematice, scenariul romanului este o întrețesere de planuri și întâmplări, mai mult sau mai puțin conectate logic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorand, rușinea se va abate peste capul lui.” Pentru părinți, adaugă ea, ar fi „un act de eroism să-și abandoneze visul (visul de prosperitate financiară, de considerație, de promovare socială prin copil)”, un vis care, în ultimă instanță, este ucigaș. A. Freud citează exemplul lui Cyrano de Bergerac, modelul bărbatului care dă glas aspirațiilor sale amoroase prin mijlocirea unui rival mai chipeș: el își ajută chiar rivalul să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Totuși, eul istericului reușește să mențină la distanță acest sentiment prin refulare. Cât despre melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva celuilalt” (Freud, 1917b/1968). Aici acționează un mecanism particular: identificarea narcisică. Melancolicul se identifică anume cu persoana iubită pe care a pierdut-o. În loc să-și deplaseze libidoul dinspre această persoană spre alta, el se substituie pe sine fostului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
văzut, intrând în cabinet, o baltă de sânge într-un colț al încăperii. Pacientul evita să se uite în acea direcție și se gândea că terapeuta fusese asasinată de pacientul anterior. În cursul ședinței, a reieșit că pacientul avusese porniri ucigașe și trăise sentimente de gelozie, în timp ce aștepta afară. Heimann conchide: „Proiectându-și pornirile ucigașe asupra pacientului anterior, asupra rivalului detestat, a ajuns să se convingă că acel pacient mă asasinase și să vadă o baltă de sânge într-un colț
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]