KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

CÎnd a ajuns În dreptul elevului de serviciu, Sonia a ridicat talpă sé o controleze. Talpă era curaté și Sonia a intrat, dîndu-i elevului de serviciu un bobîrnac peste nas. Șasa a vézut cé acolo unde aveau sandalele géuri ciorapii erau uzi și pétați. Au Început sé Înfloreascé copacii. Deasupra casei erau cîțiva vișini și un mér. Aveau flori albe și roz, iar de departe péreau cé sînt niște flori mari crescute peste noapte. De parcé un uriaș le-ar fi Înfipt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu ochii Închiși prosopul și se șterse. Nu se piepténé, Isi scoase pantalonii și rémase În chiloți. Se descélțé și de ciorapi. Puse ligheanul și se bégé și cu picioarele. Se așezé pe scaun, dar se ridicé repede, céci era ud și-și udé chiloții. Lué sépunul și-și sépuni picioarele pîné la genunchi. Le frecé bine și le șterse cu prosopul. În lighean rémase ceva alb, de parcé ar fi nins. Așa ceva i se lipise și lui Șasa de picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296

ul și a da so lu ții. N ot ă: O a st fe l de o rg an iz ar e, p rin s ep ar ar ea c on tro lu lu i in te rn și a ud itu lu i in te rn , nu p re su pu ne c os tu ri su pl im en ta re p en tru a ct iv ităț ile d e co nt ro l sa u in sp

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
6 7 18 9 10 11 12 11 3 11 4 11 5 16 1. De zv ol ta re a u ne i st ra te gi i u ni ta re în do m en iu l a ud itu lu i pu bl ic in te rn în co nc or da nță cu st an da rd ele in te rn ațio na le ac ce pt at e î n Un iu ne a E ur

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
ea nă 1.1 . N et ra ta re a pr in cip ale lo r ele m en te d e no ut at e a păr ut e î n ac tiv ita te a d e a ud it in te rn Ne co ns ul ta re a pe rio di că a t ut ur or su rs elo r d e in fo rm ar e Da ni el Vo in ea S R SR

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

care-ți înfigi tu gheruțele e vremelnic. Vremelnic mai e, Doamne, Dumnezeule!" Tano a apărut din fundul curții, leoarcă de rouă și ține, cît e de mare, să-mi sară-n poală. Îl împing, dar insistă să-și lipească botul ud de gleznele mele și să-mi spună ("Na că vorbesc și io. Ce-i mare lucru?"): Doar nu-i alt cățel în viața ta. Te-am chemat să bei cafeaua cu mine. Unde-ai fost? N-ai vrea să știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezească‡‡: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
limba poezească‡‡: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni s-a lăsat pînă-n tălpile amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lăsat folosiți, și ei au făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și românul din Boteni-Muscel, Petre Țuțea, cu aceeași demnitate. Țuțea a refuzat să vorbească despre chinurile celor 13 ani de tortură. N-a vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan. Pe el l-am născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am povestit accidentul (și visul: "Poți să-mi zici mamă, Iordan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan. Pe el l-am născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am povestit accidentul (și visul: "Poți să-mi zici mamă, Iordan. Am visat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

în coșmaruri ce se repetau în cascade. Era mereu în autobuzul în care și-a uitat umbrela, față în față cu un amic al ei, pe care nu-l întâlnise de ani. Stăteau amândoi jos și ea a împins umbrela udă sub scaun într-un gest mecanic, stupid, nesăbuit, ea care n-o lăsa niciodată din mână. Deodată, se scoală să coboare, îl îmbrățișează pe prieten de câteva ori afectuos, schimbă telefoane, își iau din nou rămas-bun, apoi se apleacă încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el și o scotea de sub scaun, o întreba dacă îi aparține. Aproape în fiecare vis ea se vedea mereu înaintând spre ușă, cu umbrela udă în mână, pe culoarul autobuzului. De fiecare dată percepea aproape organic cum cădeau picăturile de ploaie pe podeaua autobuzului și atunci se trezea brusc, mergea la baie, se întorcea în pat și încerca să-și reia somnul. Eșua mereu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie, cerul întreg era un ecran pe care puteam vedea oriunde am fi privit, rudele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că am să-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în cartierele mărginașe ale orașelor. Când l-am recunoscut pe Mihai Fotograful, mi-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din apă cu părul ud, cu fața congestionată și cu ochii umflați, o adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Va-mamicaaa!” număra din cinci În cinci minute cei patruzecișipatru de boi ce pășteau liniștiți și preocupați doar ca să-și refacă puterile pentru munca grea de peste zi, cum arar Își sufleca pantalonii de materie și alerga desculț prin iarba rece și udă pentru a lua măsuri urgente cu câte un bou mai Îndărătnic și mai ales cum venea de repede pentru a pescui. Se forța să ridice din apa limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu bucurie cei doi-trei peștișori care

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

stăpânesc o tehnică a decupajului care le permite să evidențieze poezia din viața de fiecare zi. Dumitru Ene Zărnescu imită în mod exterior această tehnică, descriind prozaic diverse scene, lipsite de orice iradiație lirică. Textele sale seamănă cu niște chibrite ude: au băț, au măciulie de fosfor, dar nu se aprind. Iată un exemplu: „lac înghețat - / lângă copcă / pescarul și ultima țigară“. Și ce dacă lacul e înghețat? Și ce dacă pescarul nu mai are decât o țigară? Treaba lui, de ce

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu „precum“. Dar substituirea se produce rar. Ioan Hada, autoproclamat în titlul volumului „faraon“, rămâne adeptul de neclintit al adverbului

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]