4,882 matches
-
Dodin este un magician recunoscut, care pune-n plămada reprezentațiilor sale germenele neperisabilului... Și fiindcă trupa este responsabilă și plină de gratitudine față de Soartă. Revenind la emoție, mărturisesc că marele om de teatru parcă vorbește cu cuvintele mele : „Teatrul fără uimire, fără emoții, nu este teatru.[...] CÎnd lucram la Paris, Încă se mai juca Indiile galante, un spectacol care necesita sute de costume. Eu aș fi fost fericit numai cu trei, dacă aș fi implicat emoțional publicul”(p.52). E vorba
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
muzică și glume - de multe ori cu tematică sexuală. În scurt timp de la apariție, acești muzicanți au devenit foarte Îndrăgiți și foarte căutați. În 1751, Într-un bordel din cartierul Shimabara, printre bărbații-toboșari a apărut și o femeie - spre marea uimire a clienților. Aceasta a fost denumită „geiko” și acest cuvânt este folosit până În ziua de azi, drept sinonim pentru gheișă. Până În anul 1780, numărul acestor femei crescuse cu mult peste numărul bărbaților, și până În anul 1800, cuvântul gheișă se referea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
amesteci înghețată cu măr copt) o umbră a străzii târzii, care umblă pe noi o ploaie cu bulbuci de cuvinte rostite în același timp o trăire de sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire. nu e complicat, nu e postmodern, dar îmi seamănă ceea ce scriu ce scrijelesc pe acest bob de orez - viață a mea timp al meu, prin care înot la mare adâncime cât mă poate ține respirația antrenată la circ numai cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Să-mi spui, dară, fata mea cea mai mică, în auzul tuturor, cât de tare mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a rugat, și-atâta s-a milogit că s-a înduplecat Cel Prea-Milostiv și i-a dat slobozenie să se pogoare între oameni. Ba zice-se că i-a dat și puterea de a face minuni pe unde-a poposi. (Uimire manifestă a celor doi. Ucenicii se ridică ușor și par a trage cu urechea, interesați.) PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta, Doamne! HABACUC: Iaca, pun rămășag cu oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
budele erau inevitabil asociate cu jegul a jucat un rol în această interpretare deformată și deplasată. E o scenă care ar merita un scurtmetraj. Sigur că analogia e o formă slabă de raționament, dar nu pot să mă gândesc la uimirea similară a vreunui strămoș de-al nostru care, plesnind niscai cataroaie între ele, descoperea focul. Așa probabil contempla și femeia noastră jetul zburdalnic al bideului. Mi-am adus aminte de toate astea după ce am văzut o știre conform căreia cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
povesti întâmplări disparate, izvorâte din forul intim al unei ființe care viețuia pe pământ doar cu imaginea celui care nu mai era, a băiețelului ei. Ce mai faci, Simona, cum te simți? o întrebară colegele ei. Ea le privi cu uimire. Clipe de luciditate se interferară cu clipe ieșite din sfera irealului. Întrebarea i se păru deplasată. Nu răspunse, ca mai apoi să spună: Nu vreți să rămâneți cu mine, aici, în rai? Ce să facem aici, împreună? Să-l căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iar asta îl mai îmbărbăta puțin. Tocmai de aceea, el continua să privească acel chip, fiindcă, dacă oglinda ar fi fost om, privirea din ochii lui nar fi fost deloc alta! Pe toate acestea le constata acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era parcă prea dur în inimă, rece ca gheața și abrutizat din punct de vedere spiritual; în purtarea lui obișnuită, se putea citi foarte multe lucruri stranii... Părea întratât de călit sufletește, încât nu mai simțea aproape deloc frica sau uimirea; era omul care știa să-și mențină aceeași mină mereu și pe care nu-l putea surprinde nimeni cu nimic. De aceea, până și atitudinea pe care și-o impusese în familie îl făcea să fie destul de nesimțitor la bombănelile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme și intrând la „Fornaia”, un bătrân aflat la cumpărături a exclamat, plin de uimire: „Femeie, tu semeni cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor vânzătorului, din privirile ce nu se puteau desprinde de pe chipul ei, că ea, străina, purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna leit cu Ana
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
după câteva discuții cu elevii, am Început să recităm prin rotație. Cei doi băieți simpatici ofereau trecătorilor pliante Însoțite de fraza: „ să ne amintim de poetul nostru Mihai Eminescu”. Cei care primeau pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trupe» și noutăți în sat, noutăți pe care fuseseră flatate să afle că erau doar pentru ele - femeile din Ghizela. După două ore de prezentare a proiectului, întrebări și răspunsuri, grupul se hotărâse să intre în proiect, spre marea noastră uimire, deoarece noi ne așteptaserăm să fim amânate cu răspunsul până la o nouă întâlnire. Așa a început lucrul cu ceea ce avea să devină în câteva luni «Grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela». Împreună am învățat multe și am discutat mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
îi citește gândurile. Nu a spus nimănui că vrea să compună o operă, nu s-a trădat cu nimic până acum, așa crede ea, dar văzând luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și ea are nevoie să-l contemple. E flămândă după trupul lui. Rareori, când se întâlnesc, aproape că nu îl vede. Deocamdată iubirea ei pentru Alex nu i-a adus decât suferință
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât i se șterge din minte tot ce a mestecat cu atâta sârg în creierul ei de femeie bezmetică. Îl trage în pat fără o vorbă. El continuă să se uite la ea de parcă acum ar descoperi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cedări. Numai că propriile noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se par firești, bunuri pe care le merităm. Mâinile lui Alex alunecă peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuie să dramatizăm un act atât de firesc, de banal, când ajunge aproape de ușă se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el cu uimire, nu-i vine să creadă, ochii îi sunt atât de limpezi și de luminoși, nu-i spune un cuvânt dar toată ființa lui țipă de dragoste, o dragoste pe care n-o vede nimeni, îi este adresată doar ei, ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cele două încep concertul, trupurile lor se înconjoară de o aură transparentă, pe fruntea lui Zinzin apar picuri de sudoare ca o coroană de spini, privirea albastru-violet devine incandescentă, mâinile lui Sandei aleargă pe clape, Aide ascultă concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade în propriul ei tunel, în propria ei imaginație, toate trei pășesc în propria lor Golgotă ca într-o casă cunoscută, toate trei își privesc stigmatele fără uimire, mizeria din viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade în propriul ei tunel, în propria ei imaginație, toate trei pășesc în propria lor Golgotă ca într-o casă cunoscută, toate trei își privesc stigmatele fără uimire, mizeria din viața fiecăreia se înghesuie în creierii mei... Zinzin pregătește concertul de la Athene Palace. Are emoții, știe că acolo va fi toată crema țării, la aceste concerte se pun la cale cele mai importante proiecte politice, ambasadorii celor mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]