2,898 matches
-
neclintit în față celor patru. Avea părul argintiu și ochii negri, pătrunzători. Emana forță și impunea respect prin prezență, atitudine și statura înaltă. Avea în dreapta sa un tigru alb, în stânga un ghepard negru iar pe umăr un vultur. - Sursa, murmurară uimiți. Se intampla ceva grav. Sursa își făcea apariția doar în cazuri extreme. Cei patru și-au dus mâna la inima și au plecat capetele. - Situația pe Terra a ajuns într-un punct mort. Există un dezechilibru total între forțele binelui
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
apropie de final. Oamenii sunt mai slabi decât oricând, de la facerea lumii. A sosit timpul pentru soluții extreme. Marele Consiliu al Universului a decis că Terra trebuie să facă un salt uriaș spre a șaptea dimensiune. Cei patru se priveau uimiți. - Dar ... asta înseamnă dispariția rasei umane. Vor rămâne doar celelalte forme de viață, a comentat Spiritul Pământului. Asta va mări dezechilibrul și va adânci prăpastia dintre forțe. - Aceasta este decizia Marelui Consiliu. Sursa îi observa cu atenție, le citea gândurile
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
dăruit ! După doar câteva clipe, un vultur a poposit Și-n fugă, o coroniță pe masă i-a conferit ! Apoi un corb, un șarpe mic, pe masă i l-a așezat Ce rotindu-se în aer, spre pădure a zburat ! Uimită foarte, Penelopa, l-a rugat din tot adâncul Pe Dascălul Apelian, ca să îi explice tâlcul... "Porumbelu-i firea ta și-nțelepciunea feciorească Și bunătatea ce-o împrăștii cu roadă Duhovnicească ! Iar ramura de măslin, ce pe astă masă vez' E Darul
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
voință de fier și o conduită morală ce-i motivează, datorită căreia se însușesc capacități extraordinare: întărirea corpului, rezistența fizică și psihică, dezvoltarea forței fizice și morale, ascuțimea inteligenței, dexteritate, etc. . Fără a ne dori să știm aflăm și rămânem uimiți cum în vechime erau vase ce mergeau pe mări învolburate pentru că aveau “motor uman”, unde capacitatea energetică acumulată disloca apele ca să alunece acele vase greoaie de lemn, este greu de închipuit. Azi, luând spre exemplu săritura în lungime, chiar Wikipedia
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
Articolele Autorului --Ce-ai făcut măi, omule? Cum ai intrat în blestemata asta de groapă? Și Mototolea îi povesti bătrânului, cu lux de amănunte toate pățaniile prin care a trecut. Moș Ion îl privea cu milă când povestea și-i spuse uimit: --Ce porci, măi omule, că baba Maria de la casa aia, merge în două bastoane și are doar vreo cinci-șase găini. I-am dat eu acum o lună câteva coșuri de porumb, ca să aibă cu ce le hrăni. Nici pomeneală de
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
făcu arțăgos nevoie mare Sandu. Ce dac-ai înfulecat repejor, nerespectând presupusa jumătate?! Așa se-ntâmplă când ai dinții tăi! Rozi, rozi în ritm alert neluând seama la părtaș! Dacă e-n reparații capitale și mestecă mai încet?! -P-păi-păi! bâlbâi uimit Gabi. Chiar mi-era foame! Drept e, n-am văzut canonul tău și basta! -Bine, bine, sonoriză abia ținându-și firea Sandu, care fierbea tot de indignare și c-adusese în discuție starea deplorabilă a gurii sale. Complexul vinovăției îi
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
la Iehova, să le dea o speranță, o minune. În același an, umblând printre lucrurile sale vechi, Rameses, fiul cel tânăr și frumos al egipteanului Asenath, dădu de brâul cu care băiatul evreului îi învelise piciorul sfâșiat de crocodil. Rămase uimit aducându-și aminte de acel episod, de care uitase demult. Piciorul lui se vindecase chiar de atunci, dar mai erau semne multe pe pulpă. Abia atunci, Rameses începu să se întrebe oare cine erau băieții sătenilor care îl salvaseră de la
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
deveni cu adevărat un tot acum în mine sapă adânc frica așa cum păcatul de a cunoaște mă arde încet în mojarul vieții prin care se rotește într-un continuum firesc pistilul din lumini și umbre pe care uneori îl privesc uimită alteori oarbă fiind nu-l văd deloc însă îi simt mișcarea spiralată și atunci încerc să mă arunc în mine pentru o ardere cât mai completă când mă trezesc sau când mă voi trezi libertatea ființei mele se va coborî
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un lințoliu greu s-a așezat Iar gândul meu i-un semn de întrebare... Întârzii poate? Oare m-ai uitat? Tresar uimit...o șoaptă se aude Purtând cu ea sclipiri de curcubeu Iar ochii tăi șăgalnic mă întreabă: "M-ai așteptat prea mult iubitul meu?" Nu plânge! Nu plânge...va veni din nou seninul Și primăvara iarăși va veni... N-auzi în
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
-ți banii, nu-mi trebuie mila ta!". Apoi, întărind refuzul, măturase cu mâna curatul băncii de impuritatea metalică... Banii se rostogoliseră făcând un zgomot supărător. După ce-și ridicase, pe rând, toți creițarii, mormăise a salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea nici țipenie de om. O apucase spre
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
Nu mai era cel cu statuia, ci unul cu piața în care se plimbau două domnișoare îmbrăcate în rochii de epocă, cu umbrelele micuțe și viu colorate deschise pe umăr și care semănau destul de bine cu ea și cu Doina. Uimită de ce memorie vizuală are italianul, l-a felicitat pentru aceasta. - Bravo! Aproape că mă recunosc în acest tablou. Cât talent puteți avea? - Când ceva deosebit, ceva sublim, care se află în preajma mea, nu pot să nu redau acea frumusețe pe
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
o imagine în care degete crispate de om strâng cu putere roasele gratii de fier, mâna este, surpriză, a maimuței gentilom, iar fotografia ce premiu-ntâi a luat, e făcută de un isteț vier. 49. Reperaj: girafa țintuită în mijlocul șoselei, uimită nu știe încotro să fugă, lumea e prea largă, are o privire împiedicată, languroasă, de vită, iar capul, pentru a înțelege, lunecând e gata să și-l spargă. 50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de iac. Descopăr pe
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din vreme în vreme La Sâmbăta de Sus în zi mare M-a dus și pe mine, ce minunată încercare Uimită priveam grădina verde În care inima în credință se pierde Erau măicuțe în alb ca zânele Picurând cu frumusețe colinele În fașă deodată mi-a apărut El Bărbat cu ochi albaștri de juvaier. Era în mantie albă ca un Împărat
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
speranță că va mai scăpa teafăr. Deodată în ceafă simți o suflare fierbinte. „Acesta-i diavolul! Se joacă cu mine... E sfârșitul tinereții mele...” Continuă să simtă din ce în ce mai aproape acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
de nisip gândurile oamenilor anină clopotele de firele de argint simplă suflare și totul se rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge trupul din toate hărțile false adoarme într-un genunchi privind cerul celălalt genunchi prăbușește iluziile într-o piatră ridic altă fundație în care inima privită ca o pasăre redevine dragon alb în miezul cărții nescrise pe când jocul umbrelor, pe când
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
că o îmbrac eu... - Începe să o îmbrace, dar Anastasia nu stă o clipă locului. Aleargă prin casă, Catinca țipă la ea, apoi începe să plângă. O îmbracă până la urmă, dar vede că timpul a trecut și se sperie. Stă, uimită, în fața ciorapilor cu care trebuie să se încalte, erau ciorapi fini de matase ce se asortau cu rochia, că doar era acum fetiță mare. - - Ce faci Catinca nu te încalți? - - Ba, mă încalț! Dar... dacă ciorapii sunt rupți... o sun
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
m-a rupt de ea *** Trecute amintiri din Rai Simt buze moi, Simt sânul tău Pe pieptul meu Și între noi Timp nesfârșit, Rai dăruit De buze moi. Ieri m-ai iubit, Ieri ne iubeam, Azi stau la geam Căutând uimit Năluci de dor, Ce trec ușor În asfințit. Iubesc trăind Și mor iubind, Mi-e viața-moarte, Moartea-trai, Simt revenind, De prea departe, Trecute Amintiri din Rai *** te uită pe cale te uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-un sărut și nu-n acest „A fost odată !“... Și-ntr-o noapte Toamna vieții noastre-i minunată
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
mari străinătăți, începe a tânji după modestia de “acasă”: “Nevoia asta o simțea parcă tot mai des în ultima vreme și credea că nu se va liniști decât găsindu-și răgaz să mai meargă pe acasă...Și mai observa Anica uimită că lucrurile astea se reactualizau tot mai intens cu cât se apropia de locurile natale. Ceva subconștient era pus în mișcare de acea geografie percepută personal, după determinări emoționale, după slăbiciunile ori după crizele personalității. Altfel, la Paris nu și-
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
o facă tanti mai spre ziuă, să avem și noi cu cine pleca acasă. Până atunci, faceți cunoștință cu tânăra mea vecină din bloc, Camelia. A, nu, ea nu este singură ca noi. Are bărbat... - Doamna Irina, o întrerupse Camelia, uimită că-i spusese să nu povestească nimic și acum...Irina încercă să repare gafa. - Voiam să spun că ești singura măritată, că noi, astelalte de la masă, n-am reușit să prindem în cârligul căsniciei nicio fâță de voinic. Aoleu! Hai
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
durdulie, dar frumușică la față, i se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor, tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... - Îndrăznește, domnișoară, că nu mâncăm oameni
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau. Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul -Mulțumesc, drum bun și o zi frumoasă să aveți domnule! -Urcă-te, te rog în mașină, vreau, să discutăm puțin! Mă interesezi. Citește mai mult Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul-Mulțumesc, drum bun și o zi frumoasă să aveți domnule!-Urcă-te, te rog în mașină, vreau, să discutăm puțin! Mă interesezi.... XVII. DIVORȚUL, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Câteva atingeri ale clapelor cu degetele tremurând sunt suficiente pentru ca publicul să rămână uimit. Preț de câteva minute, Theodor, un băiețel de doar 11 ani din Timișoara, reușește să creeze o atmosferă divină la fiecare spectacol, prin sunetele produse de clapele atinse cu multă măiestrie. “Ave Maria” și “Concertul” sunt cele două melodii preferate
O lecţie de viaţă pentru noi toţi: Povestea micuţului pianist orb [Corola-blog/BlogPost/92783_a_94075]