130,170 matches
-
repercusiuni insesizabile. "ar fi putut fi un străin pe care-l purtase ani la rînd în cîrcă, pentru a-i înfrunta, din cele din urmă eșecurile și precaritatea...". Era o stare de excepție, un drum către transcendență, odată cu sucombarea fizică: "Uitase unde se afla, îi venea să cînte și să plîngă, suspendat în lumina năucă, explozivă a după-amiezii, în care levita cu trupul fluid - un fel de abur risipit în aer, prelingîndu-se către tăriile cerului - și pe care o răsfira cu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
sfert de oră. Bărbatul era muncitor pe un șantier. După o vreme, am înțeles că era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe băiat, despre care insista că
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
Corupția din România post-decembristă seamănă cu acel slogan al pionierilor din anii '70: Noi creștem odată cu țara!" Din prostie, rea-voință sau din alte motive, care-mi scapă, la noi se discută despre corupție ca despre un fenomen al ultimilor ani. Uităm astfel că regimul comunist din România a folosit pîrghia corupției și a coruperii cînd a venit la putere și pînă în ultimele sale zile. Astfel încît tovarăși cu funcții înalte pe vremea lui Ceaușescu au fost primii care, după decembrie
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
includ aici și literatura română) continuă să rămână atât de puțin cunoscute în lumea culturală elenă? Nu cred că literaturile moderne ale Europei de Sud-Est și îndeosebi cea română reprezintă o necunoscută pentru publicul elen. De altfel, nu trebuie să uităm eforturile serioase de apropiere pe care le-au depus scriitori greci precum Rita Boumi Pappa, Menelaos Loudemis și alții. Ați putea să ne prezentați câțiva dintre scriitorii din Salonic care, după al doilea război mondial, au devenit cunoscuți pe plan
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
profesionalismului pe care îl regăsesc tot mai rar în teatrul românesc. Vocație și disciplină, modestie și carismă. Atent la gest și la cuvînt, la gradarea și acumularea stărilor, la trecerile bruște de la dimensiunea învingătorului la aceea a învinsului, fără să uite nici o secundă că regizorul a făcut apel la formula �teatru-n teatru", Petru Ciubotaru îl face pe acest Sganarel al lui să zburde de fericire cînd crede că și-a găsit iubirea, imponderal și adolescentin și să devină greoi, masiv
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
presupun că George Ivașcu a cerut, cu ocazia Zilei Tineretului, o pagină cu tineri critici vînjoși pentru care Antoaneta Tănăsescu (Ioana Mălin, care făcea cronica radio la RL) ne-a cerut cîte un articol, lui Marian Popescu și mie. Și, uite așa, am re-re-debutat în "România Literară", în '75. Tot alături de Marian Popescu ați debutat, parcă, și pe scenă, ca actor, în studenție. Da. Promoția asta a noastră,'72-'76, a fost foarte încurcată. Noi am intrat în facultate după tezele
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
73-'74, am jucat amîndoi, țin minte, în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești, scena deslușirii dintre Iancu Pampon și Crăcănel - Mache Răzăchescu, evident, în descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat - pe bună dreptate, că și eu m-aș invidia dacă m-aș privi dinafară - pentru cel
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
am să fac astăzi. Mă trezesc și mă gîndesc: să fac articolul pentru ziarul X?, să citesc romanul cutare de plăcere?, să citesc o carte de istorie de nevoie?, să redactez?, să traduc ceva?, să pun întrebările unui interviu cu - uite, cum pregătesc acum un interviu cu Alexandru Dabija. Iar haosul acesta, pe cît e de fermecător, pe atît este de covîrșitor, de encombrant, cum vrei să-i spui. Așadar, viața mea arată exact cum sînt eu, cum era, în Oblio
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
nu mi-a plăcut să fiu legat de un om, de un partid, în timp ce toată lumea, toată lumea, de cînd mă știu, din liceu, toți au vrut să mă vadă legat de o tabără, de un par, de o platformă-program. Să nu uităm că eu am scris masiv la "Luceafărul", din '77 pînă în '80. Am plecat de la "Luceafărul" în ziua în care Mihai Ungheanu a vrut să-mi dea cronica literară săptămînală. M-am îngrozit de ce servituți incumbă asta și am plecat
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
publicații. Mulți se grăbesc să-l judece ca pe un "copil" al grupului Boerescu (e prezent în toate antologiile respectivului critic). Este, implicit, client fidel al publicațiilor Media Pro. Autorul își menționează într-o scurtă autobiografie contribuția la revista Playboy. "Uită" de colaborările cu ProTV Magazin. Deja, autorul își cenzurează biobibliografia. în această din urmă publicație (cu tiraj mare, cu cititori foarte fideli), Horia Gîrbea a încercat un foileton. Nu cum a ieșit textul contează, ci ideea în sine, de a
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
să se implice în înaintarea pe terenul deloc ușor de abordat, esențial totuși al publicisticii lui Gala Galaction. Pentru îngrijitorul de ediții, publicistica este adevărată piatră de încercare. Există momente din viața unui scriitor, pe care dacă nu le-a uitat cu desăvârșire, ceea ce mi s-ar părea greu de acceptat, sau dacă nu le ignoră intenționat, nu mai are capacitatea să le stabilească ferm, în spațiu și timp. Atunci le amintește vag la cine știe ce împrejurare, dacă nu le izolează complezent
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
prescurtarea numelui Pișculescu, deschide posibilitatea stabilirii datei când a fost scris articolul Dintr-un carnet, corelând ziua morții lui Traian Demetrescu, la care se referă, cu articolul din "Jurnalul de dimineață", datat 1 aprilie 1946, " În care zi anume, am uitat, dar era în aprilie... Atunci am aflat - dintr-o telegramă de ziar - că Traian Demetrescu a murit la Craiova." Tot așa, pe urmele Corespondenței, din "Cronica", 20 decembrie 1915, depistează momentul atribuirii de către Gala Galaction a pseudonimului Perpessicius și, înaintând
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicționarul explicativ al limbii române și am constatat, cu plăcere intelectuală, că mai există cuvîntul odihnă, sensurile și derivatele lui. E un lucru bun să mai faci apel, din cînd în cînd, la dicționar și
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
anume soprana Angela Gheorghiu, tenorul Roberto Alagna, basul Ruggero Raimondi. La o vârstă relativ avansată Raimondi etalează și astăzi o exemplară experiență ce reunește practica scenică și cântul inteligent cultivat, iar aceasta în roluri de compoziție ce nu pot fi uitate atât pe scenă, cât și pe marele ecran. Susține, spre exemplu, în acești ani, rolul titular din opera Falstaff de Verdi - l-am urmărit recent pe scena operei berlineze vechi, de pe Unter den Linden. Magistral rămâne rolul Don Giovanni în
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
neapărat avea în mână un sac uriaș, cu cifra unu pe el, urmat de multe zerouri, cu cât mai multe cu atât mai bine. Uneori, printre crăpăturile sacului, cădeau monede sau bancnote. Dacă în arenă apărea leul britanic, atunci nu uitau să-i deseneze pe spinare un petic sau amprenta unei tălpi de bocanc. Și așa de mult îmi plăceau aventurile acestor personaje, încât am început să le inventez unele noi. Se pare că inițiativa mea nu i-a entuziasmat pe
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
categorii: incapabili de îndoieli, cinici și oportuniști. Cu alte cuvinte, cei mai mulți dintre “optimiștii” care sunt activi azi au, după părerea mea, probleme de caracter. Inclusiv ei îmi dovedesc că în societatea românească de azi criza e, în primul rând, morală. Uitați-vă cum arată televiziunile noastre. Vulgaritatea și prostul gust nu mai au nici un fel de trac. Mitocănia e curentă și fără complexe. Ca să nu mai vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust. Inevitabil, mi-am adus aminte că “aniversările” mele au fost mereu niște zile goale; nu prea am știut ce să fac ca să le umplu. Azi
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârșită înlănțuire de sărbători, de mers cu plugușorul, steaua, sorcova ori cu pluta. Intrați în derivă, nu mai credem în nimic. O fi trecut Dablăiu prin București, dar dolari a uitat să ne lase în bocăncei. E un alt fel de a spune că a trecut degeaba. Nici n-a avut prea multă vreme pentru miracole - abia dac-a fost timp pentru un curcubeu. Nici pofta de lucru a americanilor n-
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
UE, vrem să ajungem pe lună. Dar s-o facem în ritmul nostru, nu la galopul pretins de antrenorii ăștia diabolici. Intrăm noi și în Europa, dar intrăm în stilul nostru. Intrăm cu hoțiile, cu înșelătoriile și cu minciunile care, uite, ne-au făcut miliardari! Ierarhic, cei mai nerăbdători să se vadă europeni sunt cei care-au furat cel mai mult. Las' că unii dintre ei furau pe rupte și sub Ceaușescu! în 1990 n-au avut decât să scoată la
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
pare rizibil. Propaganda mi se pare însă punctul tare al tuturor reformelor ortografice din România secolului al XX-lea. Reforma din 1953 a fost una cu tentă politică. Dar oare cea din 1932 nu va fi fost astfel? Să nu uităm că în 1932 România trecea și ea, ca multe alte state europene, printr-o epocă de exacerbare a naționalismului, care la noi s-a manifestat destul de serios în special în mediile universitare, de unde Legiunea Arhanghelului Mihail și-a cules numeroși
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
latină. Și asta e doar partea cel mai puțin gravă a problemei. Mai grav este că, nu știu din ce motive, crainici și reporteri radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere etimologică, s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
politicii interbelice. Fiind însă asasinat de legionari el a trecut în istoriile comuniste ca un martir antitotalitar, (dacă nu simpatizant comunist, măcar un savant apolitic) iar ideile sale politice din vremea cînd se afla la guvernare aproape că au fost uitate. Se poate spune (e drept, cu o doză de cinism) că barbara sa asasinare de către legionari i-a asigurat profesorului Iorga un rol proeminent în istoria noastră postbelică. Altminteri, reabilitarea sa profesională ar fi fost la fel de anevoioasă cum este astăzi
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred că aici se găsește greutatea piesei, între-un fel ignorată. Probabil, în mod deliberat. Privind spectacolul, adesea tern, fără evoluții și emoție, din păcate, ba pe ici, pe colo, plictisitor, m-am uitat cu atenție în jur și greu am înțeles că sînt în sala Bulandrei. Nu că aici nu s-au făcut și nu-și au locul experimente. Dar Bent nu este decît un spectacol modest, interpretat absolut modest. N-am înțeles
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
1) și Garcea (pe Pro Tv). Despre alte televiziuni, mai bine să nu vorbim: la una dintre ele, tineri (aproape) goi și tatuați, simulau acuplarea pe o scenă (nu de teatru, ca în Satiriconul lui Frunză), la alta... am și uitat ce era. Trebuie să recunoașteți că o mai mare lipsă de imaginație în Noaptea Anului Nou n-a fost niciodată, nici înainte, nici după 1990, pe micul ecran. Unde sînt vremurile cînd îi așteptam pe Toma Caragiu sau pe Octavian
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
viziunea regizorului, e menită să evoce marile actrițe ale filmului mut! Și Roberto Alagna - Caravadossi, cel care n-a iubit niciodată viață mai mult decît în clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]