7,855 matches
-
prăbuși la nivelul celui din Albania"; "dacă nu vom fi atenți ne vom trezi curînd la nivelul Albaniei" etc.) (RL 2582, 1998, 23). Cele două citate de mai sus mi se par instructive, pentru că demonstrează atît efemeritatea sensurilor (calmarea și uitarea situației de criză din Albania poate duce la obscurizarea textului), cît și diversitatea lor contextuala. În ziarele românești nu cred totuși să fie vreun cuvînt din această categorie mai frecvent decît a (se) bulgariza (și acesta înregistrat în DCR2): verb
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
Dintre numeroasele și inegalele sale scrieri de ficțiune sau memorialistice, două române (Ce mult te-am iubit și Șatra) au fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de veac, peste această operă întinsă și variată s-a așternut o uitare la fel de nedreaptă că și laudele de care era copleșită în deceniile 6 și 7. Zaharia Stancu ar merita o relectura fără prejudecăți. Mă voi referi deocamdată la românele sale de tinerețe, ignorate de critică interbelică și postbelică, abia menționate la
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
al lui D. V. Barnoschi, Fecioarele orizontale). Criticul de la Convorbiri literare își propune a scoate la iveală o suită de aspecte mai puțin cunoscute ale "vieții literare îndrumate de partid" (e drept că extrem de multe fapte zac încă sub praful uitării pe care a-nceput a-l sufla mai cu temei, între puțini alții, d-na Ana Selejan, despre care am scris și nădăjduim să mai scriem), isprăvi ale transformării "stahanovismului muncitoresc" într-un "stahanovism cultural". E răsfoita astfel o "masivă
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
critică asupra trecutului personal. Sînt însă aproape sigură că, izvorît din dorința de a-mi corectă existența a sau firea -, aceasta notație sau rememorare critică a sfîrșit prin a avea prioritar un alt țel. Exilul e spațiul cel mai cedat uitării. Cum spuneam mai sus, el reprezintă și un fenomen pînă acum unic din istoria noastră. N-am scris o istorie a lui, dar mi s-a părut nedrept că atîtea ființe să-și fi consumat aici eșecurile și ratarea fără ca
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
in figurinele că de turtă dulce atît de kitsch, pe care nici un om cu mintea întreaga nu i le-ar atribui. Sever cu sine, cei-ar fi rămas de facut sculptorului ajuns la Paris, în 1907, decît să le dea uitării? Dar să ne uităm bine la fotografii. Nu moliciunea formelor ori naivitatea tratării mi se par cele mai caracteristice: din contră, prezența inexplicabilă, încă din ultimii ani ai secolului trecut, în opera brăncușiana a unor motive și rezolvări pe care
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului. Se prea poate ca o parte a imaginarului incomplet să vină și dinspre occidentali, incapabili să înțeleagă cu adevărat tragedia fostelor state comuniste. Nemaivorbind că gânditori precum Habermas și Rorty nu
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
recurente țin de riturnelă sau de refren. Dar, după cum spuneam, în această scriere fragmentară despre „continuitățile” și „discontinuitățile” trecute și prezente ale autorului veridicționar, printre temele recurente găsim timpul, spațiultimp, trăit sau visat, memoria în viziune bergsoniană, memoria în palimpsest, uitarea, timpul incorporat în viziune proustiană, muzica, jazz-ul, cu notele lui fantomă, literatura, arta sub diversele ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
etaje și s-a prăbușit complet după primele vibrații, îngropând sub dărâmături aproape toți locatarii. A urmat un proces celebru prin care s-a demonstrat că a fost o proiectare greșită, dar până la urmă, în 1944, totul a fost dat uitării.
Prognozele liniştitoare gen Mărmureanu fac victime. Seismologii italieni spuneau la fel şi au murit 308 oameni în Aquila () [Corola-journal/Journalistic/25055_a_26380]
-
una, nu deodată, și crima uriașă, generalizată, din timpul războiului, a cărei punere în pagină implică și o judecată asupra războiului, pe când în cazul asasinatelor din romanele polițiste e vorba doar de fapte. Cartea este, cred, și un roman al uitării. Oamenii uită tot, scrieți la un moment dat. Cei care uită profită, cei care țin să-și amintească pierd. Cum vedeți acest echilibru între uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
din romanele polițiste e vorba doar de fapte. Cartea este, cred, și un roman al uitării. Oamenii uită tot, scrieți la un moment dat. Cei care uită profită, cei care țin să-și amintească pierd. Cum vedeți acest echilibru între uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și uitarea. Ca romancier, aș spune că uitarea
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
pierd. Cum vedeți acest echilibru între uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și uitarea. Ca romancier, aș spune că uitarea e mai degrabă deziluzie, les illusions perdues, pe când memoria este doliul. Monumentele sunt felul celor rămași de a purta doliu după cei care n-o să se mai întoarcă. E ca și cum ai face un mormânt
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și uitarea. Ca romancier, aș spune că uitarea e mai degrabă deziluzie, les illusions perdues, pe când memoria este doliul. Monumentele sunt felul celor rămași de a purta doliu după cei care n-o să se mai întoarcă. E ca și cum ai face un mormânt, ca să poți continua să trăiești, deși
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
deziluzie, les illusions perdues, pe când memoria este doliul. Monumentele sunt felul celor rămași de a purta doliu după cei care n-o să se mai întoarcă. E ca și cum ai face un mormânt, ca să poți continua să trăiești, deși te doare. În privința uitării, cred că trebuie să nuanțăm. Franța nu-și uită supraviețuitorii pentru că așa vrea. Ci pentru că n-are putere să se mai ocupe și de ei, pentru că nu-i poate ajuta să revină în societate. Dezastrul a fost prea mare, după
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
Oedip, făcându-l pe tată să-și omoare fiul. La onoare v-ați gândit, scriind romanul? Sau nu încape onoare unde-i război? Sincer, cuvântul onoare nu face parte din vocabularul meu de romancier. Nu reflectez la asta. Mă preocupă uitarea, moartea, suferința, dar nu onoarea. Sunt un autor postmodern. E o întrebare care-l bântuie pe Cripure, căruia personajul Merlin spuneți, în epilogul cărții, că-i seamănă. Ce te face să plângi? Ce credeți că s-ar putea răspunde? Eu
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
Alexan Așteptam să citesc Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
Alexan Așteptam să citesc Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
Alexan Așteptam să citesc Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V.
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării și filosofie a istoriei dedicate lui Heidegger (de A. Bejinariu
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării și filosofie a istoriei dedicate lui Heidegger (de A. Bejinariu și B. Mincă), lui Ricoeur (de P. Marinescu), lui Fink (de O. Stanciu) și un alt grup de studii care pun problema uitării din perspectiva angajamentului etic, individual sau colectiv
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]