449,235 matches
-
în română a salutului "Bună seara" pînă la ore tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea - și un sens vag și dependent de contextul pragmatic. Vorbitorii
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația și stabilitatea, mai ales în mediul interlop: "Adu drojdia să ciocnim cu bidiviul!" (E. Barbu, Groapa 1974: 53). Transferul semantic s-a produs, evident, printr-o metaforă destul de simplă, bazată pe analogia dintre animalul tînăr și
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
trebuie ignorat nici curajul lui Freud de a pune, la vreme, accente grave pe unele dintre problemele de mare interes în epocă. Avem, o dată cu aceste lucrări, o critică a culturii care rămâne de primă referință (și foarte fertilă pentru interpretările ulterioare), precum și o explicație a scepticismului apăsat al lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Valerian Sava Valerian Sava: Domnule Cristi Puiu, aș avea o întrebare cam lungă, care ar putea fi în schimb singura. După care ți-aș propune tot spațiul pentru un monolog, eventualele întrebări ulterioare rămînînd a fi subînțelese de cititor, eu mai punînd doar niște subtitluri inspirate de dumneata. Sper să fii de acord că ar fi nedrept să pornim discuția de la cronicile scrise pe marginea filmului cu care ai debutat, fiindcă la noi
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
în România, el s-a făcut cunoscut mai ales cu ocazia unui mult-comentat episod politic din anii '80, cînd a făcut mărturisiri poliției franceze despre un plan al Securității regimului Ceaușescu de asasinare a lui Paul Goma. Conform unor specualții ulterioare, V.T. însuși ar fi făcut jocul Securității.ș...ț Cu puțin înaintea confratelui său V.T., alt Ťmareť scriitor român de la Paris a reușit performanța de a se compromite făcînd singur scandal, fiindcă i-a fost stopată o remunerație nemeritată.ș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
caldă pe care am înregistrat-o pe undeva vreodată (și pe care Ivașcu mi-a refuzat-o la România literară pentru că era prea elogioasă)", apoi una intitulată Apollonius, consacrată lui Vladimir Streinu, "căruia i-am venerat figura în varii articole ulterioare", precum și texte de prețuire, "la prima ocazie", la adresa lui Perpessicius (1974) și Pompiliu Constantinescu (1973), într-un moment în care ultimul ar fi fost aruncat de către "călinescieni" la "lada de gunoi": Cît privește pe Șerban Cioculescu, am fost primul (și aproape
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
greșeală de lecțiune ("s-a sculat devreme" în loc de "s-a culcat devreme") care s-a perpetuat în toate edițiile, deși în Convorbiri forma era corectă. Greșeala a fost corectată de Paul Zarifopol în ediția sa iar, după el, toți editorii ulteriori, chiar prezentă în ediția completă, din 1908, de la Minerva. Despre Nirvana au existat, destulă vreme, controverse privind formula sa, așa cum a apărut în volumul din 1892 Note și schițe. La origine, a fost, negreșit, un necrolog despre Eminescu. Zarifopol, comentînd
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate asemenea lucruri nu stau simplu și tranșant. Mai ales, în cele culte. Fațetele personajelor, diverse, și destinele lor ulterioare, anterioare, sînt o "mărturie" în acest sens. Făt-Frumos, desigur, reușește în final. Uneori, el are frați mai mari, care par a fi venit pe lume cu unicul scop ca, prin eșecul lor, să îi pregătească, lui, drum triumfal. Sigur că
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
publice, fie ea și minimală, artistul își redobîndește, aproape spontan, și dreptul legitim la o anumită geografie interioară. Cazurile cele mai spectaculoase sînt tocmai acelea în care debutul artistic are loc într-un climat nonconformist, ateu și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Blaga. Un capitol vast - Antropologia psihanalitică, în care psihanaliza este circumscrisă drept "cea mai radicală și mai fundamentată dintre orientările hedoniste", deschide volumul ca o punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și ambiții pentru experiența editorială a psihanalistului român
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180 de grade" scriitura autoarei este un mit. Nu există de fapt o ruptură între prozele de mai mici dimensiuni și romanele ulterioare, și nici sfaturile celor doi critici literari importanți ai perioadei nu s-au aflat într-un atît de drastic conflict cu ideile scriitoarei despre cum se face literatura de calitate... Ion Bogdan Lefter - Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
sute de pagini. Pentru ca acum să constatăm că în toată această perioadă, când părea preocupat exclusiv de cariera de dramaturg, Matei Vișniec a scris și poezie. Poezie pe care o regăsim în volumul recent apărut la Editura Cartea Românească, Poeme ulterioare (ce titlu subtil! are nu numai un sens cronologic, ci și unul estetico-metafizic). Poemele din acest volum sunt impecabil scrise, dar se simte că ele nu mai reprezintă marea aventură pentru Matei Vișniec. Poetul nu-și mai leagă toate speranțele
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
din plăcere, când nu mai au ambiția de a cuceri cu ele lumea. Și aceasta în condițiile în care Matei Vișniec a ajuns abia la jumătate din vârsta unui bătrân. Un englez al literaturii române Recunoaștem cu plăcere în Poeme ulterioare eleganța stilistică dintotdeauna a poeziei lui Matei Vișniec, o eleganță firească, englezească. Născut la Rădăuți și stabilit la Paris, Matei Vișniec este un englez al literaturii noastre. În mod curios, în perioada când s-a aflat cu adevărat la Londra
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
a ridicat de jos arcul greu pe care numeroșii pețitori n-au reușit să-l încordeze în absența lui și a trimis cu el (mai mult în joacă, dar totuși a trimis) o săgeată până în înaltul cerului. Matei Vișniec, Poeme ulterioare (1987-1999), București, Editura Cartea Românească, 2000, 72 pag.
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
între eul poetic și cel empiric; ca să nu mai vorbim de similitudinea dintre transcendența goală (Friedrich) și absența transcendenței pe care o remarcă autorul eseurilor de estetică. Deși nu de o importanță teoretică la fel de mare și nici cu o "carieră" ulterioară la fel de copleșitoare ca Dezumanizarea artei, și celelalte eseuri de estetică ale lui Ortega y Gasset oferă o lectură pasionantă, mai ales cu cît aici devine mai transparentă vocația scriitorului de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
publice, fie ea și minimală, artistul își redobîndește, aproape spontan, și dreptul legitim la o anumită geografie interioară. Cazurile cele mai spectaculoase sînt tocmai acelea în care debutul artistic are loc într-un climat nonconformist, ateu și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
în timp ce polițiștii îl înghesuiau cu oarecare violență într-o dubă, jurnalista l-a chestionat: "Suferiți de vreo boală?" Nu știu și nu contează ce-a răspuns proaspătul arestat, dar știu la ce se gândea juna gazetăriță: la foarte probabila invocare ulterioară de către prezumtivul infractor a "nesuportării regimului de detenție" și a altor maladii declanșate la țanc. Atleți plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloți!) ai partidelor sexuale și ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestați se năruie și
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
spațiului central european, Julius Podlipny înțelege desenul ca pe un act fundamental în ceremonialul creației, ca separație aproape magică a imaginii de neant și nicidecum ca un exercițiu frugal de încălzire a mîinii, ca gimnastică expeditivă în vederea unei serioase abordări ulterioare. Și tot asemenea lui Corneliu Baba, prin subteranele întregii picturi, dar și prin atmosfera ei vizibilă, el își plasează propriul chip, atît ca o garanție explicită a unei prezențe personalizate, cît și ca un comentariu metafizic pe marginea solidarității sinelui
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
Montgomery Clift și Elizabeth Taylor. Minerva Brown, mama fetei ucise, Grace, a dat în judecată casa de filme Paramount Picture, pentru daune morale aduse familiei sale, câștigând procesul și primind despăgubiri de 150.000 de dolari! Se urmărește și soarta ulterioară a actorilor principali ai procesului. Charles D. Thomas și A. A. Mils, avocații apărării, Irving R. Devendorf, președintele juriului, George W. Ward, procurorul, Austin B. Klock, ajutorul de șerif, care l-a arestat pe Chester, călăul Davis ("state electrocutioner Davis
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
lor de balcanici motivînd că sînt latini. Dar chiar N. Iorga recunoștea că Europa sud-orientală înseamnă Balcanii (inclusiv România) plus Ungaria. Savantul a vorbit despre bazele comune trace și ilire ale popoarelor acestei regiuni, ale căror urme trăiau în moștenirile ulterioare ale grecilor, bulgarilor, sîrbilor, românilor, turcilor și despre caracterul comun al acestor popoare de influență occidentală, orientală și septentrională. Și totuși, la noi, repet, nu se vorbește, acum ca și mai ieri, de balcanism și balcanizare, ci se preferă, în
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
din ea, ca rapel al zugrăvirii vieții și morții personajului Cișimis, este antologică. Introducerea detaliului vizual, parte a rețelei epice, se asociază cu flash-uri psihologice relevau, susținute mereu de fapte și părelnice amintiri ce devin treptat probe în comportamentul ulterior al personajelor. Autorul știe să portretizeze lapidar, emblematic fiind portretul muribundului moș Nicolae, să filmeze interioare, să sugereze stări-limită în natură și în sufletul omenesc. Aproape toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
folosul lui, cît a trăit, nici o jertfă spre a-i procura mijloacele subzistenței, ci l-a lăsat să-și tîrască viața în neagra mizerie și să moară în casa de nebuni?"). Pasajul lovea și în Junimea. De aceea, poate, în ulterioarele ediții Xenopol, s-a renunțat la prefață. Viitorul mare istoric (fost prieten, la Junimea din Iași, cu Eminescu) enunța și observații critice asupra textului ediției Maiorescu și, mai ales, asupra poeziilor din sumar alese de editor dintre manuscrise aflate în
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Răzbate pe alocuri o ironie tipică autorului, nu nimicitoare cât complice, mai ales în ceea ce privește inventarierea situațiilor neprevăzute și imposibile care pot apărea la redactarea unei teze de licență. După Eco, acest stadiu în munca unui viitor cercetător este determinant pentru ulterioara lui evoluție. Contează nu atât rezultatul final, cât însușirea și exersarea unui ansamblu de deprinderi ca matrice a viitorului. Un prim exemplu Eco îl află în sine. Totodată, la întâlnirea unor considerente extrem de practice și a altora mai larg metodologice
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
unor sentimente care fac parte dintr-o realitate subiectivă viitoare, neinteriorizată, tocmai în scopul socializării. Miza fiind construcția unui nou tip de personalitate socială ("omul nou"), literatura nu mai răspunde funcției estetice definite istoric, ci transmite emoții pertinente în configurația ulterioară a lumii sociale. În acest sens moștenirea istorică proprie nu numai că devine inutilă, dar este considerată și dăunătoare, atît prin conținutul operelor cît și prin varietatea sentimentelor cultivate. În bună parte putem susține că literatura nu renunță la funcția
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de o formă tipărită. E însă o situație foarte specială care ar fi solicitat o altă apreciere. Editorul are dreptate să considere că "textele neincluse în această ediție sunt doar exerciții școlărești, foarte modeste și mai puțin semnificative pentru evoluția ulterioară a creației lui Coșbuc" (p. 613), dar în acest fel se pierde ocazia de a epuiza o bază documentară și de a nu incita ulterior la cercetări care irosesc energii și speranțe de senzațional. Căci producția poetică a elevului Coșbuc
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]