3,024 matches
-
dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai bine. Nici visele cu țesătura lor parșivă nu au mai fost capabile să transfigureze acea realitate devenită subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea pierde nicio clipă. Înghite aproape întreg flaconul de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă bucurie pare să-i revină, când, deodată, sună telefonul lung și strident. Și sunetul lui îi pare dintr-o dată amplificat, puternic, insistent, menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și nu altora. De altfel, pomelnicul păcatelor cu care astăzi a apărut în fața părintelui-confesional s-a subțiat considerabil; euforiile ei mentalo-senzuale au luat pentru totdeauna sfârșit. Mama ei se simțea bine, atât că l-a privat pe acel bătrân de umbrela lui. Dar și ea, și părintele au fost de acord că, în definitiv, nu putea fi un păcat atât de mare. Ciclul Anima & Animus Copiii și Îngerul morții Copiii. Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul Anima & Animus ......................................... 249 Copiii și Îngerul morții ................................................... 251 "Small Talk" cu îngerul meu ....................................... 255 Ultima dilemă a Visătorului visat ............................... 259 Împărăția veșmintelor albe .......................................... 263 Considerații generate de sublimarea fericirii ............ 278 Praznicul sentimentelor (Epilog) ......................... 281 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai lipeau de scrisori, coletele de carton se umezeau de alimentele nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime trădau prezența cozonacilor, untului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un adevărat miracol divin. În loc de baston am luat cu mine o imensă umbrelă roșie, deoarece cerul era puțin înnorat și prognoza meteo prevedea ploaie. Am ales strada Văleni, spre ieșirea din oraș, deoarece aici aveam posibilitatea să mai salut vecinii și să mai "stau de vorbă" cu cîinii. Dintr-o curte iese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prețul era de 2 $/m². Deci, dacă nu l-ai "servit", l-ai păgubit de 800 $. Merita oare baba, pardon, doamna, să mă jignească în asemenea măsură, pe nedrept, pentru 800 $? Evident că nu! Mă simt revoltat de-a binelea. Umbrela umblă nervoasă prin aer, descriind traiectorii care, cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine. Merg apăsat și din cînd în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au început să dea oarece rezultate. Abia atunci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
electorală. Exact acolo merg și eu. M-au invitat la o confruntare între candidați. Rodion rîde cu gura pînă la urechi. Eu sînt unul dintre combatanți. Mie mi-s toți antipatici... Toți? Da, toți. Niște nătărăi și pe deasupra, niște hoți. Umbrela se ridică ușor și lapovița izbește din nou ochelarii profesorului. Acesta nici nu observă mișcarea și din nou începe lupta cu batista. Dar preocuparea aceasta devine secundară, excitarea centrului nervos al "omului politic" domină celelalte părți din creier. Nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
politic" domină celelalte părți din creier. Nu vezi cum în politică sînt antrenați doar submediocrii, imoralii și, în general, rebuturile omenirii? Eu nu mă consider... Nu te consideri om politic pentru că nici nu ești. Tu n-ai încă sufletul deformat. Umbrela se lasă din nou în jos și ochelarii, nasul și urechile profesorului sînt iarăși sub protecție. Dar, între noi fie vorba, ești și ai fost un mediocru, mai precis un submediocru. Din nou lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este Rodion. Și mata? Ce vei face? Antevorbitorii mei bat cîmpii.. Fără atac la persoană... Eu voi face și voi drege, dar ei... Te știu de elev. Un submediocru, un tupeist care încearcă... Așa cum sînt, dar v-am ocrotit cu umbrela prin lapovița asta. Ce? Auzi, nerușinare. Cînd eram elev tata vă dădea cafea și țigări străine. Mie?! Da, dumneavoastră. Vă cumpăra indulgența. Profesorul este pe moment făcut KO. Pare că nu își va reveni din surpriză. Cele spuse erau adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]