566 matches
-
-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mici păduri, ce coborau până la mare. Un zid alb, nu mai înalt de zece picioare, înconjura palestra. Antonius legă calul, luă sacul de medic al lui Valerius și trecu pe sub bolta de la intrare cu pași repezi. Văzu un portic dreptunghiular, umbros, dincolo de care se întindea o grădină cu o piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să beau un pahar de limonada. Se făcuse ceasurile douăsprezece. Am ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am intrat de-a binelea în șoseaua umbroasă, m-am simțit mai puternic, mai liniștit și m-am așternut înverșunat la drum. Nu mă opream deloc, nici să fumez, ci mergeam întruna, cu pași mari, hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu sunt singur... Clipind des, am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori, dar, de la poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat în păduri umbroase, casă bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc și ies la lumină, izvoarele. Ele curg zglobii la vale, se întâlnesc unele cu altele, își dau mâna
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
curgea o apă căreia-i zicea ,,gârlă”, în care se bălăcea vara, în care învățase să înoate. Aflase mai târziu că de fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng al apei, printre sălcii umbroase, mori pentru măcinat porumbul și pive cu găvane mari din lemn, erau purtate de apă. Unele încă în stare bună, erau văruite sau vopsite în culori vii, altele stăteau să se dărâme, parcă la prima suflare mai puternică de vânt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce-i, tati? De ce ești atât de misterios? ― Nu-i nici un mister, Despi. Nu voiam să mai dăm ochii cu un nechemat și am plecat mai repede. Am vrut să nu te las noaptea singură. ― Chiar veneam singură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
citești și data din calendar, ai fi putut vedea că nu doar lunile erau într-o stranie nepotriveală, ci și anul scris cu litere albastre pe moțurile înzăpezite venea din veacul ce se terminase de ceva vreme. Colțurile tavanului erau umbroase, dar, dacă observai statornicia petelor cenușii, indiferent de unghiul luminii, ți-ai fi putut da seama că nu era vorba de efectul luminii care nu ajungea prin unghere, ci de faptul că aici timpul, după cum arăta și calendarul, se oprise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul său, fiecare călugăr se ocupa cu ceva. Se ducea drept la bibliotecă și relua cititul de unde îl lăsase acum o zi, chiar dacă nu-i deslușea înțelesul. Îi era teamă. La început, când arunca pietre în stejăriș sau în văioage umbroase, pentru o clipă se întrevăzuse ca unul din acei șerpi care în momentul în care năpârlesc, își leapădă vechea piele unde se nimerește pe drum, la poalele unui copac, sau în mărăciniș. Având un alt nume, el n-ar mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Noile poeme, cele din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), Somnul din somn (1977) sau Ochiul de greier (1981), "evidențiază o oarecare umanizare a vocii, domolirea orgoliului intransigent. Fugind de "soarele nerușinat" ce dezvăluie "neroada furie a creșterii", poeta imaginează un teritoriu umbros și calm, în care "firul nopții dă colț și crește pur", iar "mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les Choses, J'ai lu, pp. 85-86 Nenumăratele "clipe de fericire", visele nebune ale celor doi eroi sînt descrise fără a se ține seama de ordinea cronologică. Doar acumularea de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ochilor mei, și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant al întăriturilor mele!... Iar pornirile războinice și sângeroase ale muștei cu spatele lucitoare și verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) " Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță, își dădura seama că cineva străin cotrobăise peste
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
primul rând, trebuie să ne debarasăm de pretenția de a fi modele, așa încât să ne putem deprinde să fim doar tovarăși de drum care nu au nimic altceva de oferit decât ceea ce pot împărtăși prin profunzimea condiției umane, atât de umbroasă și, cu toate acestea, atât de luminoasă, încât se îngrijesc, nu atât să construiască, cât mai degrabă să nu dea scandal vreunuia. Desigur, revoluția copernicană a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare O lună caldă sfântă și bălaie Și-n văi umbroase ce se pierd în mare Munții bătrâni din stele se coboară Și-ntind în jos stâncoasele picioare. Noi suntem un popor alpestru și civilizația noastră e de brad și stejar. Ea n-a lăsat ruine de piatră și cărămidă ci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorințe cresc” oftează poetul și, tot el, În delirul adorației, vorbește de o vale umbroasă unde se oficiază ritualuri sacre: „Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde Sau o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin!”... Roza, amarantul, crinul ne introduc În altă sferă a naturii, aceea imaterială a parfumurilor: natura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are, totdeauna, „un farmec virginal” (Rabie), zorii sînt tineri („tinerile zori”), tînără este și mustrarea („cu tînără mustrare”), ochiul se desfată pe „vergine sînuri”, visele se nasc „dulci și tinerele”, legiverul (azurul) este fraged. Dumbrava, de asemenea, e fragedă și umbroasă, inima Înamorată este legănată de „tinere plăceri”. În singurătate, poetul melancoliei voluptuoase vede pretutindeni o tânără părere”, frumusețea este la el „jună”, Îndrăgostitul din O noapte de amor mărturisește că a plutit toată viața „prin imagini virginale”. Fericit este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur În crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sale și istoria cuprinde momente de mare intensitate. Acestea angajează și un peisaj specific (peisajul martor): măreț În sălbăticie, cu valori securizante. Aici se află „locul cel tainic”, aici s-a petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor mari și umbroși a fost depus jurămîntul de dragoste: „Adu-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
era adevărat. M-am plimbat de colo pînă colo prin fața scheletului - dînd la o parte vița - apoi mi-am croit drum printre coaste și, cu un ghem de sfoară vegetală, am cutreierat îndelung prin labirintul acela de colonade și boschete umbroase. în curînd, însă, sfoara mi s-a terminat; urmînd-o în sens invers, am ieșit din labirint afară. înăuntru nu văzusem nimic viu - numai și numai oase. Tăindu-mi o nuia verde în chip de măsurătoare, m-am vîrît din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
interpretare nouă a imagisticii tradiționale, ingeniozitatea sintezei formelor și culorilor asigurîndu-i o spiritualitate aparte. Cu bine asimilate sugestii din curentele moderne ale secolului, cu o paletă de o sobrietate impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada în timp ce toată lumea dormea. Nu, trebuia ales un obiect unic... A doua zi dimineața, o întreagă delegație găsise atârnată pe o cruce, în colțul cel mai umbros al cimitirului - „poșetuța de pe Pont-Neuf:”... Imaginându-mi geanta aceea de femeie printre cruci, sub cerul Siberiei, am început eu să presimt destinul incredibil al lucrurilor. Acestea călătoreau, strângeau sub învelișul lor banal perioadele vieții noastre, legând între ele clipe foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alte specii endemice de mamifere, păsări, reptile și batracieni (Smithsonian,Terra, p. 321). 49 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 252. 50 S.Neguț, I.Nicolae, op.cit., p. 91. 33 Sydney eucaliptus globulus), de la cei piperniciți, noduroși și puțin umbroși, până la cei Înalți ce se regenerează rapid din semințe sau lăstari. Unii au coaja groasă, dură și adânc crestată rezistentă incendiilor, alții au scoarța aspră, fibroasă sau subțire și netedă, cojindu-se vara. Culorile variază Între roz palid și galben
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]