1,704 matches
-
întârziați se izbesc de vântul rece, Se feresc țipând de valuri, de teamă să nu se-nece. Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează... Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează... Ascunsă sub o umbrelă, de frică mă cutremur, Umezeala mă cuprinde și mă trezesc că tremur... Mă întorc înfiorată înspre hăul care vine Și cu ochii-ncerc să caut ceva ca să mă pot ține. Nu găsesc, dar uit pe dată ce voiam, rămânând mută Că o mare-așa albastră
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
în timpul serviciului când ceața s-a lăsat peste pădure. Cu greu a reușit să ajungă în poiană. În apropiere de poiană vocea tinerilor i-a fost călăuză. - Ce de apă și fum, s-a adresat pădurarul celor doi! - E multă umezeală în ceața asta, l-a aprobat Pavel. - E mult fum în pădure, a ținut să precizeze pădurarul. A coborât fumul din pădure peste poiană și acum se îndreaptă spre oraș. - Nu e fum, e ceață, l-a contrazis Edwina. - E
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
ușoare peste ridicătura de deasupra petecuțului șaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile fetei erau ca niște coloane mândre și tentante, de aceea el le devora cu buzele și le mângâia apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și mai mare. - Ești dulce. Peste tot ești dulce
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
că plutește nu-i dădea pace și o făcea și mai curioasă. Cu toate astea îl iubea la nebunie. I se părea că ochii lui albaștri păreau un infinit al mării. Alteori îi asemuia cu necuprinsul cerului, perle împachetate-n umezeala limpede a privirii, mărgele pline de dor ce foșnesc în creștetul cosmosului, peste care timpul petrecut înaintea nașterii ei își pusese amprenta ambiției. - Mai lasă-mă un pic... Încă un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
ai locuit?! Aceasta este casa ta cu care te mândreai adineauri? Bărbatul o strânse mai tare la piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și lumânări, într-o sacoșă, ferite de umezeală. Să le aprindem. Un trăsnet lumină văzduhul, iar izvoarele au început să-și facă de cap. Sacoșa cu chibrituri nu mai era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit câinii, zăcând morți
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
stropii de apă sărată în mii de culori strălucitoare, formând un mic curcubeu. Ana se apropia de dig să privească spectacolul cât mai aproape. Dinspre mare venea un val de aer rece, așa că își îmbrăcă hanoracul. O pătrundea frigul și umezeala din aer, chiar dacă era în luna lui cuptor. Și ce căldură a fost de dimineață! Din cauza ei părăsise plaja care era acum inundată până la jumătatea ei de furia valurilor ce intrau în golful format între cele două diguri. „Mâine nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă îndrept în galop spre alte zile, mai bune, mai fericite, mai pline de viață... E noul meu scop. Acum trec prin ceața amintirilor, prin umezeala regretelor, prin gerul care-mi întunecă gândurile. E noapte. O noapte de după trecerea în noul an. O noapte de singurătate clasică, fără zbucium, fără speranțe. Secundele zboară, adunându-se în ani... prea mulți și prea grăbiți... Cum ar fi oare
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
răscolite în mine, ciorapului din lână îi simt mângâierea și a mâinii tale care mi-l croșetează pe picior. Nu știu cum faci tu, dar atunci când stai culcată pe pieptul cu urechea lipită de piele parcă îmi smulgi toate declarațiile de iubire. Umezeala șoaptei tale pătrunde în inima mea prin toți porii ca un val de căldură și mă întreb: cine ești tu, cine sunt eu, cine suntem noi?” Eu eram cuprinsă de căldura trupului tău și de răsăritul soarelui și-ți zâmbeam
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
câteva zile acolo. Nu le-am spus oamenilor ce mi-a spus inginerul, însă muncitorilor le-am spus că atunci când vor fi gata vor putea să plece acasă. Era o zi de iarnă prin ianuarie și frigul din uzină împreună cu umezeala nu prea te îndemna să stai. Am găsit o metodă sugerată de un miner pentru spălarea șlemului și aproape de ora 20 platforma era curată ca un teren de volei. Inginerul și maiștrii din uzină au rămas surprinși de ceea realizaseră
BRIGĂZI DE MINERI ŞI BRIGADIERII LOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346410_a_347739]
-
rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe pământ zile cu parfum de soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns. Cerul, pământul și subpământul, ca un arc uriaș îndoit, așteaptă să trimită viața o
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
lui. Masajul o relaxa total. Crea o senzație de bine general. Apoi, i-a produs plăcere. Iar când i-a simțit pe pielea ei bărbăția tare și catifelată, a cotropit-o o dorință imposibil de strunit. El i-a simțit umezeala subită. „E pregătită perfect; calm!” și a încercat să o penetreze. Simțind că nu reușește din prima încercare, Anca a dus mâna și a prins penisul învârtoșat, introducându-l parțial, cu grijă, după ce l-a palmat curioasă cât să-l
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său - să se întoarcă, din contra îl ațâță și îi strecoară speranța - O să se termine toate, cu bine!. Acolo, în cătun, îl așteaptă: fratele, copilăria și casa părintească
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
trebuiau să meargă la culcare, mâine începea o nouă zi, o zi de vară poate mai bună și mai frumoasă decât anul trecut când inundațiile fuseseră așa mari și se dărâmaseră casele ,așa tam-nesam, din picioare, cădeau din cauza apelor, a umezelii, se năruiau pe rând, una câte una , case făcute din ceamur, sau paiantă acoperite cu papură sau stuf după cum era obiceiul dar și puterea buzunarului ; o singură casă era acoperită cu tablă, a lui nea Costică Iusub, ăla avea un
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
mai stăpânească. Fragmente de imagini din peripețiile precedente se perindau prin mintea sa și nu reușea să se concentreze asupra prezentului. În cele din urmă ajunse la capătul scărilor. Aici probabil fusese o ușă din lemn masiv, dar care din pricina umezelii putrezise de-a lungul timpului. Pătrunse înăuntru, fiindcă nu se mai temea de necunoscut după experiența pe care o avusese cu forțele întunericului. „Dacă nici dracul nu s-a lipit de mine, atunci de cine să mă mai tem!?” își
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
poze cu oameni și gândurile ei. Înaintez cu încredere pe sub cupole și turnuri imense distruse, reclame și cimitire de lucruri scumpe învechite. Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul, într-o nebună, nebună speranță de veșnicie - un echilibru jilav stabil. Umezeala-mi germina gândurile și visele; în cotloanele uscate ale sufletului îmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte, cuvintele devin simple sunete spre uitare, o lume fără iarbă, arcuri de triumf ... Citește mai mult Orașe fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
câteva amintiri,poze cu oameni și gândurile ei.Înaintez cu încredere pe sub cupoleși turnuri imense distruse, reclameși cimitire de lucruri scumpe învechite.Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul,într-o nebună, nebună speranță de veșnicie- un echilibru jilav stabil.Umezeala-mi germina gândurile și visele;în cotloanele uscate ale sufletuluiîmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte,cuvintele devin simple sunete spre uitare,o lume fără iarbă, arcuri de triumf ... XXXII. ZORI, de Cristian Pop, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/”...(ibidem). Integrabil aceleiași poezii a ființei, erotismul este o purificare a Sinelui care se va desăvârși după principiile Fengshui yin și yang, respectiv materia stabilă, dar pasivă a naturii, concentrată în întuneric și umezeală (feminitatea), și forța cerească expansivă, activă deci, exprimată prin căldură și uscăciune (masculinitatea): „Goana lor buimacă/ E-a unui trup în taina altui trup” (p. 489), când duh și trup, Spirit și Materie sunt Una, spre încheierea/ săvârșirea/ desăvârșirea dramei
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea zi, ne-am propus s-o lăsăm mai ușor cu băutura și să ne axăm pe pescuit. Deja, treningurile de pe noi erau murdare de la umezeala de pe mal și am fi preferat să stăm în șorturi, însă teama de țânțari nu prea ne dădea ghes și nu ne stimula deloc. Mămăliga rămasă de la cină am amestecat-o cu pâine și, astfel, ne-am umplut momitoarele. Apa
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
unde și când era momentul. Nu putea uita niciodată momentele de fericire de care numai cu el avusese parte. Îi plăcea până și transpirația lui, de aceea l-a sărutat de-atâtea ori când se drăgosteau, subsuoară, loc plin de umezeală cu gust sărat, dar excitant. Într-o rochie lejeră de mătase naturală, în acea dimineață Violeta plecă prin Târg. Lipsise destul de mult și celor ce-i întâlnea trebuia să le dea explicații, pe unde a umblat! Trecu prin trei magazine
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
cu iarbă permanent verde, împânzită cu câmpuri de margarete. E splendidă. O știi? - Am fost când eram copilă, într-o toamnă, la adunat de jir. Dar nu mi-a rămas nimic frumos, fiindcă era prin luna noiembrie, era frig și umezeală. Dar dacă-i cum spui, este o soluție. Spre seară, când începe retragerea, coborâm și noi, că mănăstirea nu pleacă. „Hai că reușii! să-i induc ideea și chiar evit să găsesc un loc de parcare a mașinii. Observ, că
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea zi, ne-am propus s-o lăsăm mai ușor cu băutura și să ne axăm pe pescuit. Deja, treningurile de pe noi erau murdare de la umezeala de pe mal și am fi preferat să stăm în șorturi, însă teama de țânțari nu prea ne dădea ghes și nu ne stimula deloc. Mămăliga rămasă de la cină am amestecat-o cu pâine și, astfel, ne-am umplut momitoarele. Apa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]