1,411 matches
-
se mai află sau nu în regatul său. Stors de setea nemiloasă, se lăsă să alunece din șa și rămase nemișcat în iarbă. Într-un târziu, i se păru că o făptură neasemuit de frumoasă apăruse lângă el și îi umezea buzele cu cea mai proaspătă și mai bună apă pe care o gustase vreodată. - Ești bine? Întrebă o voce mai dulce decât cântecul păsărilor. Regele clipi mărunt către frumoasa fată care îi ridicase capul pe genunchii ei și îi dădea
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
în camerele sale, numai ce i se păru că prin mormanul acela de uscăciuni se mișcă ceva. Privind mai bine, văzu că un peștișor mic se zbătea în apa adunată din lacrimile ei și o floare purpurie își schimbase culoarea, umezită de picăturile sărate. Prințesa apucă repede peștișorul și floarea și se repezi în camera ei. Acolo găsi un vas frumos cu pământ în care sădi floarea și o cupă de argint pe care o umplu cu apă pentru peștișorul auriu
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din bucuria înaltului, din sunetele Universului, gând curat de primenire slobozește ... renașterea. Pacea, coborâtă-n tihna albului fulg ... înlesnește răsărit blând astrului dimineților, să-și umezească strălucirea zâmbetului, cu limpezimea bobului de rouă. Rochițele florilor aduc curcubeul culorilor ... iar ... ... zborul păsărilor urcă-n sus, tot mai sus ... să ducă zeilor vestea că s-a rostit cuvântul: Primavară ! 1 martie 2O16 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: GÂNDURI ... DE
GÂNDURI ... DE PRIMĂVARĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373380_a_374709]
-
strigase soldatul la ea și-o privise în ochi - taci din gură și zi mersi c-ai scăpat tu!” și zicându-i “tu” scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i descoperi o gropiță sub batista umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
afară gheața se poate topi inundație mare probabil va ajunge la țărm este timpul topirii gheții marilor iazuri încă mai aud oameni înspăimântați înecându-se tu în barca ochilor navighezi “ești cufundat în noroc” La mal fecioara cu ochii înlăcrimați umezesc perdeaua ochilor e frig unde am uitat focul e suficient că am o fereastră cerul șoptește în vârful pernei unde poți fi De ce lipsesc zidurile PARADISUL Dacă aș avea o fereastră martor al timpului Cu sprânceana așteptândcopiii la grădiniță Am
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TRECÂND PRIN VIAȚĂ Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Trecând prin viață te desparți de iubiri de seamă și umezesc ochii, regretul despărțirii; dar mergi mai departe cu sentimentele iubirii și ajungi acolo unde fiorii dragostei te cheamă. Îți apar, mereu, mari întrebări pe oceanul vieții și noi coordonate implicit apar; iubito, tu vii cu vii cu farmecele tale și
TRECÂND PRIN VIAŢĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375323_a_376652]
-
care o să-mi faci cadouri De Moșul Nicolae în curând Și sufletul mi-e plin de dulci ecouri, De chipul lui cel luminos și blând... Moș Crăciun e undeva pe-aproape, O să-mi aducă cel mai frumos dar, Colindele îmi umezesc sub pleoape Și Pruncul nu se naște în zadar! Afară-i încă hărmălaie multă, Ci stai aici, în taină, lângă mine Acum când scriu, cuminte și ascultă- Tu nu auzi Decembrie cum bine? Referință Bibliografică: Nu auzi Decembrie cum vine
NU AUZI DECEMBRIE CUM VINE? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371958_a_373287]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂMÂNE ACELAȘI - TU - Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului cheamă-mă stinge-mă între două degete umezite de indiferența în care te scalzi zi de zi tot o lumânare sunt până la urmă cotidianul tău nu este poveste este ceva care apasă încerci să reinventezi încercările le îmbogățești cu un damf de inocență nu merge carul. leii sunt
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372419_a_373748]
-
alta! I se părea că mai aude puțin muzica din ele, dar începuse să se calmeze, nu mai înjura și parcă i-ar fi trecut supărarea, nu mai spunea nimic, doar le privea trist și ochii începuseră să i se umezească. Nu-l mai interesa dacă l-ar fi mușcat câinii, nu-l mai vedea și nu-l mai auzea nici pe căpitan. De când se știa el pe lume, muzica era viața lui, așa că acum era resemnat să fie mușcat și
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
alt scaun, din apropierea sa, câteva lame din oțel, foarte bine ascuțite, vreo trei scoabe lungi, pentru găurirea vergelelor, în lungime, și niște dăltițe și un cuțit. Mă privi pe sub sprâncenele albe și dese, ce arcuiau peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă de culoarea trandafirului bătut. Prinsei cana de toartă și o ridicai
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
I-am pus în mâna dreaptă un creion și, pe o bucată de hârtie A4, l-am rugat să contureze casa copilăriei lui. Îi urmăream mișcările și trăsăturile feței și, cu se apropia de încheierea conturului casei, ochii i se umezeau de lacrimi. Din aceasta am înțeles că avea o sensibilitate la tot ceea ce însemna aducere aminte. Tot vorbind cu Moș Vasile, am aflat că nu s-a uitat decât o singură dată la televizor, deoarece îl considera lucrul diavolului, dar
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Să-ți dea și Cerul -Sfânt slăvire. Mă închin la candela aprinsă, Te dau copiilor în dar, Să fie harta lor întinsă, Iar tu, înscris în calendar! Mereu, de tine îmi amintesc, Mă dor profundele trăiri , Și ochii mi se umezesc Cu lacrima Primei Uniri! AVRAM IANCU Cu Horea-n sânge și în gând, Și-nvăluit de dor de drept, La Blajul nostru, Blajul Sfânt, Și-a pus un tricolor pe piept. Simbolul luptei pentru toți, Pentru cei vii, pentru străbuni, Glasul
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
grea, Să-ți dea și Cerul-Sfânt slăvire. Mă închin la candela aprinsă, Te dau copiilor în dar, Să fie harta lor întinsă, Iar tu, înscris în calendar. Mereu de tine îmi amintesc, Mă dor profundele trăiri, Și ochii mi se umezesc De lacrima Primei Uniri. ȘARJA DE LA PRUNARU Mă doare ziua înnegrită, Când vieții i se taie dreptul, Când țara este ciopârțită, Când sabia zdrobește pieptul. Un glas de colonel răsună, Apare regimentu-n stele, Șarja Prunaru se răzbună, Soldații strălucesc în
SĂ RIDICĂM SPRE CER, DRAPEL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372970_a_374299]
-
a reușit să termine ultimul an de studii, cu medii de trecere. În timp ce Mircea se lupta cu slipul încercând să-l scoată, Săndica, ridicându-și fundulețul pentru ca acel petec de material să nu mai stea în calea fericirii sale, își umezi buza de jos pe care o simțea umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
cuptorul fierbinte al fetei și îi răspunse: - Nu știu, însă acum doresc să te simți excelent și îi prinse din nou între buze mugurii sânilor, mișcându-și agale degetele pe tot corpul ei, până a ajuns cu ele în dreptul triunghiului umezit de dorințe și înfierbântări, unde, cu mângâieri ușoare peste ridicătura de deasupra petecuțului șaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
melor și mă uit atent în ochii ei. Auzisem că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigașului. Gândeam că cineva n-a țintit bine și doar a rănit-o. Botul catifelat și umed îi tremura ușor. La coada ochilor lacrimile umeziseră genele. În obraz simțeam aerul cald refulat pe nările dilatate Piciorul stâng din față părea un ciocâlteu de lemn uscat frânt și așezat lângă corp. Era fractu- rat.Se ținea numai în piele. Celălalt nu se vedea; era sub pântec
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii. Povestea noastră se așterne îninevitabile contacte ești frumoasa ca o concluzie firească ca o salcie despletită și înflorită din nou umezind sentimentele și n-am cum să ți-o spun fiindcă nu mă interesează nimic altceva. Referință Bibliografică: Refuz de universuri / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 916, Anul III, 04 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
REFUZ DE UNIVERSURI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371097_a_372426]
-
poftele? Departe de noi asemenea apucături. Or mai fi și cazuri când se mai hârjonesc câte unii cu mâncărici, dar nu toți fac așa, Miroane, că doar spitalul nu-i bordel. În timp ce doctorul mai examină mâna baciului o dată și își umezi pânza de tifon plină de praf de ipsos sanitar, special pentru asemenea operații, își continuă povestea cu nașterea celor două gemene din Teșila. Când termină de imobilizat entorsa baciului, termină și povestea femeii cu patru fete la douăzeci și cinci de ani
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
să mi-l fi cerut dinainte, iar pentru acest lucru eram și încă mai sunt în stare și acum să merg până la capătul pământului dacă este nevoie, ca să i-l pot oferi pentru a-și ostoi setea sau a-și umezi buzele uscate...De aceea ori de câte ori am traversat prin toate furtunile stârnite de viață, am încercat cu toată puterea ființei mele să mă încarc cu energie pozitivă, pentru că eram conștientă că doar ea îmi putea oferi echilibrul de care aveam nevoie
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
zece ani când am alergat cu emoția ascunsă în suflet la bunica, singura în măsură să îmi depene istoria plaiurilor mele, cu toate amănuntele ei. Și... avea bunica un dar minunat în a povesti, încât mi-amintesc că mi se umezeau ochii de patima cuvintelor rostite de ea! Cred că ea ar fi trebuit să fie actriță, așa bine știa să intre în pielea personajelor din poveștile sale. Dar... să o las pe ea acum să depene firul legendei satului Movila
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
alte mici îndeletniiciri pe care ar trebui să le aibă orice om, fiindcă acum îi vine foarte greu, la anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încercat vreodată să afli. - De ce
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cuvintelor destrămate pânză țesută subtil înc-o data și înc-o dată singurătatea își bea ceaiul din cupe de porțelan chinezesc mi-e sete de tine pe stradă tu simți zidul șerpesc mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe îmi umezește colțul de cer arondat sunt nomadă într-o lume perdantă printre rafturi subtile mâinile mele parșive zgârie norii versat nicio stea fără nume nu ți-a răsărit dinspre sud histrionic botează-mă în tine când îți apun bovaric în pat
STILET ONEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347034_a_348363]
-
plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În permanență amorezat Pablo Picasso își trăia viața
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
-și spun cu mândrie: SUNTEM ROMÂNI! PREAMBULUL manifestării a fost dedicat tuturor mamelor din lume. Poezia MAMA... PORTRET UITAT DE TIMP (dedicată d-nei AURICA STROIA - mama scriitorului Gheorghe A. Stroia) a încărcat de emoție sufletele celor din sală și a umezit ochii mamelor prezente. "Mama e o pădure, în care niciun copac nu e uscat. E o pădure veșnic verde, care împrumută rădăcinilor dorul de lumină" - a mai spus autorul: Sâmbure de adevăr, mugur de credință, lacrimă doinind a jale de-
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]