867 matches
-
profunzime, la o oarecare distanță de locul pe care se aplică. Efectele mecanice se produc sub acțiunea mecanică a procedeelor și tehnicilor de masaj și constau în schimbările fizice de tensiune din țesuturi și ̀ n modificările ̀ n concentrația umorilor. Efectele reflexe rezultă din efectele fiziologice ale masajului și din schimbările produse de acestea ̀ n sistemul hormonal și nervos. Efectele parțiale corespund unor acțiuni locale, reduse ca întindere și intensitate. Efectele generale se produc în urma unor acțiuni complexe, întinse
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
efectele se obțin pe două căi: una mecanică (directă) una reflexă (indirectă) Efectele obținute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiunii din țesuturi și se obțin ca urmare a aplicării tuturor procedeelor și tehnicilor, care produc modificări în concentrația umorilor. Masajul Terapeutic Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminațiilor nervoase de la periferia corpului, prin stimularea receptorilor (extero-, interoși proprioceptori), care declan șează o serie de reacții fiziologice, biochimice etc. cu efect asupra circulației, nutriției, excreției, sensibilității ș.a.m.d., prin
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). O suferință care devine ură de sine. Explorarea de sine nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut «eul» în zadar, sau mai curând nu-l regăsesc decât atunci când toate aparențele mele se risipesc, când exult la propria-mi nimicire, când se suspendă și se abolește tocmai ceea ce se cheamă «eu». Trebuie să ne distrugem
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aceea de a suporta lumea? Răul e totdeauna în noi, iar a-l căuta aiurea arată că ești la primii pași ai înțelepciunii” (I, 101). Sau: „Judecând bine, sensibilitatea mea se înrudește cu aceea a romanticilor ș...ț, îmi iau umorile drept lumi, le consider substitute ale realității” (I, 110). Ceilalți, atunci când îi condamn, când îi incriminez, când îi abjur, nu-s altceva decât eu însumi, spune Cioran în momentele de luciditate, acele momente când iese din sine însuși pentru a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au părăsit, nu i-a mai rămas decât să se agațe de o doctrină care le denunță, le contestă valoarea și le reduce la schimbări de umoare, superficiale și lipsite de dimensiune metafizică: capricii sau denaturări ale psihicului. Scepticismul este o autopedepsire: căci scepticul nu poate efectiv să-și ierte că s-a oprit la mijlocul drumului. Și se răzbună pe tot ce a urmărit, incriminează idealul pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe o vreme superbă”, Cioran are, în Grădina Luxembourg, o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din nou contrastele, de data aceasta la nivelul consecințelor: „Aceste explozii, sau mai curând umori explozive, mă stimulează pe moment, dar apoi mă vlăguiesc. Căci n-au ieșit dintr-o vigoare reală, ci dintr-o falsă vitalitate. A nu se confunda energia cu febra” (I, 128). Oricum, așa cum spune într-un loc, preferă deopotrivă, „scandalul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cauza pentru care are nevoie de această topire în originar nu stă în ceilalți, ci în sine. Așa cum, fără un motiv anume, are revelația fericirii, tot astfel trăiește clipele de anxietate. Iată: „Toată dimineața, senzație de bucurie, de fericire chiar. Umorile noastre, și nimic altceva, determină viziunea noastră despre lume. Asupra acestor umori însă n-avem nici o putere” (I, 337). De vină este, cum o precizează într-un loc, un venin nostalgic. Oriunde pe pământ, Cioran s-ar simți la fel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în ceilalți, ci în sine. Așa cum, fără un motiv anume, are revelația fericirii, tot astfel trăiește clipele de anxietate. Iată: „Toată dimineața, senzație de bucurie, de fericire chiar. Umorile noastre, și nimic altceva, determină viziunea noastră despre lume. Asupra acestor umori însă n-avem nici o putere” (I, 337). De vină este, cum o precizează într-un loc, un venin nostalgic. Oriunde pe pământ, Cioran s-ar simți la fel. Prin urmare, spune: „Cred sincer că un înger s-ar simți pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase/ și te cununi cu iarba salivând sfânta umoare". Sau: "Berbecul mirosind-o impudic/ își balansa desaga de prăsilă/ mare cât un copil în scutec". Peste tot erup forțele de germinație, valuri de căldură de fructe în fermentație, de iarbă în stare de înmulțire. Sămânța și oul sunt matcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rezistență a operei, dragostea lui Mircea Zaciu pentru teritoriile "detemporalizate", pentru secvențele de eternitate temporară. Cu toate acestea, sursa principală a autorului "Bivuacului" rămâne ceea ce îl pune în criză cu lumea: "Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabiliară, umoarea neagră, se transformă, ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei, adolescenței și tinereții bucureștene. Gelu Ionescu îi recunoaște talentul de a bricola între idee, fapt și profiluri, evocarea echilibrându-se cu eseistica, critica cu gazetăria. Gazetarul politic primează, fără resentimente și umori necontrolate, în ciuda păcatului de "auto-supraestimare". Dacă episodul asasinării în închisoare a mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu, este emblematic pentru viitorul curs biografic și politic al autoarei, nu mai puțin hotărâtor este angajamentul acesteia, din 1964, alături de Virgil Ierunca, la Radio Europa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fost dictate, nu redactate direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd în verdicte nedrepte: dau doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin însă un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care "conține mai multe cărți" (cum remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al concilierii contrariilor au devenit, vai, emblemele liber consimțite ale imaginii despre sine a românilor. Nu este acesta un (vechi) malentendu ? Actualitatea lui Caragiale este de căutat, sîntem convinși, în rezistența geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dacă ar fi transparență, l-ar goni pe nebunul din noi, pe cel căruia îi datorăm tot ce-i mai bun în iluziile și conflictele noastre. Cu toate acestea, trebuie să învățăm să gândim împotriva îndoielilor și certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotștiutoare, trebuie, mai ales, făurindu-ne o altă moarte, o moarte "incompatibilă cu hoitul", să acceptăm ceea ce nu poate fi dovedit, ideea că ceva există. Schopenhauer, mai tarziu preluat de Nietzsche și Cioran, susținea că justificările în fața voinței de a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale posibilități de adaptare, omul are resorturi de gîndire și de creație ce pot face uitate umorile capricioase ale economici. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să sacrificăm termenul lung pentru a ne ferici perioada imediat următoare, conform butadei keynesiene, după care "pe termen lung, vom fi morți cu toții". Importante cu adevărat sunt marile tendințe, evoluțiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
acestuia l-a învins în duel222 pe bătrânul rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul interior, personajele fiind focalizate inclusiv prin gesturi, schimbări de umoare, ticuri verbale și reacții semnificative, prin tot ceea ce definește un caracter și o tipologie. Iubire morganatică Irlandezul William Trevor (n. 1928) este autorul a peste cincisprezece romane, zece volume de nuvele și povestiri, cărora li se adaugă piese de teatru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă, Îi modelează trupul astfel ca În starea de vis sa se poată anula corporalul. Alte figuri geometrice. Același spațiu casnic. Imaginea cercului este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fereastra unde-n colț / Luceafărul așteaptă” Fereastra este un loc minim de Întâlnire, este prima poartă care face legătura Între cele două lumi. Este un element care de-construiește și filtrează cele două realități, este un modelator spațial. Ea limpezește umorile. De fereastră se leagă și celălalt element de asumare a fenomenului și anume privirea. Există o axă ascendentă privirii fetei către astru și una descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Pajul este și el un copil găsit asemeni lui Moise, Ghilgamesh, el este cel nehrănit la sîn, nepruncul, nebăiețandrul. În bună tradiție șarpele a introdus În Grădina erosul și nu iubirea. Cătălina vrea și ea o oră de eros. Patima, umorile, transpirația, Îmbrățișările. După cădere s-a putut auzi pentru prima dată această propoziție fundamentală: există o singură artă creștină, care nu-i nici barocă, nici gotică, nici romantică, nici clasică, nici postmodernă, nici transmodernă și aceasta se numește arta de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
realitatea în ceea ce are aceasta semnificativ. Nimic din ceea ce-o înconjoară nu-i este străin Elvirei Sorohan. Reacționează, empatizează, contestă, însă cu buna credință a omului de carte, ce se bizuiește numai și numai pe argumente și nu pe umori, cele care, mai ales în ținuturile feminității, întunecă uneori mințile și stârnesc furtuni nu doar în pahare cu apă. Temperament ardent. Elvira Sorohan e condusă în demersul ei cărturăresc de principiul sine ira et studio. Acest adagio o călăuzește și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
moartea noastră. Moartea acelui noi, a acelei entități de carne și suflet care ți-a vegheat nașterea: un bărbat și o femeie care se iubeau. Ea, femeia dispărută, e o fotografă spaniolă extrem de talentată, cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele, îmi caut "eul" în zadar, sau mai degrabă nu-l regăsesc decît atunci cînd toate aparențele se volatilizează, în exultarea prăbușirii mele, cînd se suspendă și se anulează tocmai ceea ce se numește "eu". (C) Cioran e ca o bandă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
corpul și de trecutul său. În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul scrierii, la partea de umoare personală, biologică din stil. Situarea pre-impusă a scriitorului în niște cadre date îl determină pe Barthes să vorbească despre o utopie a limbajului, din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]