23,058 matches
-
Totul trece fără culoare Într-o culoare ce izbește. Ocrul cărnii prin care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă. Cu peticele și rupturile astea Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a le pune lângă ale tale. Le-am dat oricărei gropi a vrut Să-mi fie groapă. Am făcut din
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a fi sigur că
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
amintească i-am auzit din nou acum vorbeau tare le simțeam vorbele urcîndu-se pe mine iar undeva sus de tot aveau să înfigă un steag undeva sus de tot unde nici nu mi-aș fi închipuit că exist aerul se umpluse cu urme de bocanci se lăsa un fel de negură apusul era atît de aproape de dimineață încît nu mai avea rost să te trezești așadar eram o scară mă întrebam ce-or fi găsit de reparat deasupra mea și ridicînd
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător. În
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
peste câțiva ani, după ce am vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am păstrat absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
culmea bucuriei, îl trase de mustăți pe majordom, apoi călări pe deșălate, ajunse înapoi, în ducat, și începu pregătirile de nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
oglindă, să auzi o cișmea picurînd pe-o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze-n care-ți umpli pieptul c-un aer nostalgic, să adormi și să visezi că zbori, că fluturi, scăpat de gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
fiecare zi a mea ca si cum ar fi inestimabila un fel de poem de aur, un fel de piatră cu scriere cuneiforma. târziu, prea târziu îmi dau seama de ce se comportă așa: el este un recipient gol care trebuie să se umple cu o substanță ca să capete sens, el stă la rând, el așteaptă viața mea. când înțeleg e târziu, cum spuneam, prea târziu. mă aflu în fața lui, uriașul meu invizibil, ca în fața ghișeului de bilete: însă nu pot să aleg nici
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
zice că românul a trecut de la poezie la proză, ba s-a și specializat în scenarii s.f., polițiste și de aventură. El "scrie pe luminare/ pentru neuitare". Poetul e cel care traversează strada pe roșu. E cel care trebuie să umple spațiul dintre cifre fiscale cu cuvinte. Dar "Nu vinde ce nu-i al tău,/ să nu-ți vie-n urmă rău". Poetul e totuși necesar, nu-i așa, și unde mai pui că "omul învățat o palmă de loc n-
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
senzualism mistic, s-au împotrivit cu o înverșunare pentru care nici o minte limpede nu are vreo explicațiune. Îmbrățișînd această lume vie și colcăitoare a Bucureștilor, lume care seamănă bine cu un mușuroi de furnici, fascinant de la distanță, dar care îți umple ochii de oțet dacă ai lipsa de prevedere de a te apropia peste măsură, doamna Pârvulescu știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ și sănătos de cel decăzut și apăsat de trîndăvie, dar fără de voie se
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
de idei în care un oraș întreg se reflectă pe sine ca într-o oglindă parabolică, apoi se așterne la picioarele Ioanei și toarce molcom, ca un motan uriaș. Păcat, însă, că Ioana Pârvulescu, ale cărei daruri i-ar putea umple de invidie și pe cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu. Astfel ar fi evitat să facă parte din acea ficțiune numită Generația
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
istoria fără să simți nici cea mai mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate, niște acorduri din trecut, auzite la un post de radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
îi pune nota trei pe o teză în care virgulele erau așezate alandala, ele fiind o "gesticulație a gândirii", după credința rebelului elev. În internat, fără manuale și fără notițe, normalistul preferă să scrie romane de senzațe pentru a-și umple timpul destinat învățării. Aceasta este, altfel spus, prima notație despre începuturile literare ale lui Marin Preda. Autorul excelentei Viața ca o pradă nu resimte totuși nici o emoție când relatează întâmplarea. Misterul începuturilor unui scriitor, al celui care mai târziu, va
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l pă-ăla cu emoragia. - Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985, pp. 42-43) Dacă există o "rețetă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ei neștearsă, în desăvârșita și pura-i nuditate statuară la vârsta cea mai încântătoare a fetelor mari, spălându-și frumosul păr auriu, cu gălbenuș de ou, în mare și pe fundal marin, venea năpraznic, cu toată forța rememorării, să-mi umple ochii de curată lumină aurie și sufletul de dulce-amarul gust al trecerii ireversibile, al pierderii definitive. Mă gândeam că nimeni nu este demn să contemple ce am avut eu sub ochi, o asemenea revelație totală a feminității mândre în puritatea
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Dar cum m-am învrednicit eu de fulgurația edenicei goliciuni a primei Eve, sau mai degrabă a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la Costinești, într-o vacanță prelungită pe care nu prea știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
relații. Aveam timp imens de mult pentru a trăi cu toate personajele care mobilau la vremea aceea perimetrul creativ al scriitorilor. Orice nouă apariție a vreunei cărți însemna pentru mine o experiență pe care n-o făcusem. Caietul meu se umplea cu realizări născocite de o fantezie lipsită de o experiență reală. Imaginam drame, întîmplări, suferințe sentimentale, eșecuri inspirate mai ales de lecturi, de experiențele senzaționale ale altora. Mi se părea că toți scriitorii din lumea asta mi-au luat-o
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
cu glas din ce în ce mai sigur, E. Lovinescu se ridică în picioare și spuse cu gravitate cîteva cuvinte care m-au emoționat profund: - Sunteți o scriitoare, am auzit ca într-un vis rostirea plină de gravitate a maestrului. Ochii mi s-au umplut de lacrimi de bucurie apărute pe marginea genelor, lacrimi pe care încercam să le ascund sub borul pălăriei mele. Această primă vizită a mea la E. Lovinescu a fost povestită de critic la peste un an de la săvîrșirea ei, într-
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
mei. Eram în posesia lor, a dramelor petrecute într-un cadru în care răzbătea și ceva din atmosfera Balcicului, a cărui amintire mă obseda. Le urmăream complicata traiectorie a simțămintelor de dragoste, de așteptări, de visări, viața lor sufletească încîlcită. Umpleam paginile scriind cu tot mai mult interes, căci îmi simțeam eroii din ce în ce mai apropiați de mine, de viața mea reală. Îmi păreau tot mai apropiați de sufletul meu, de gîndirea mea, de năzuințele mele, de singurătatea atîtor ani petrecuți, de fapt
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează. De cînd cu histerical disphonia, e o liniște desăvîrșită. "Deschizi gura și nu se întîmplă nimic", spune prietena mea Linda. Adevărul devine cu totul imaginar. El umple hăul de sub privirea mea, stă în gura mea ca un pumn de cîlți pe care nu-l pot scuipa. S-a lăsat liniștea. Aud timpul trecînd, îl simt cum îmi frige vîrful urechilor. Deschid gura și nu iese nimic. Prietena
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Constantin Hrehor I pe vechi alunecări de suflet lupii se-nmulțesc în trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
și glosse trăim în poarta Împăratului implacabil imposibilului găsindu-i sinonime posibile, cînd jocul rămîne joc sub efemeride luminații toate idiogramele exacte în caleidoscop ridicole sunt. uită că e poesia ghem de veselă moarte blondă gheață levitînd pretutindeni, lăudîndu-te te umple de vinovăție gura mea arsă în zadarnice adorații. fericită cale-ți pun înainte capătul tuturor e Bucuria dincolo de ea nu-i nici viață, nici moarte...
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]