8,223 matches
-
Horia Gârbea. Înțelegem că destinul lor nu se împlinise, iar comediantul nouăzecist se învoiește să le tragă la un liman. Le grupează apoi "pe echipe" fictive ideale, asigurîndu-le astfel un confort consolator. Așa se întîmplă cu Nora, intrată în familia Unchiului Vania, a cărui nepoată este. Un pescăruș (Pescărușul din livada de vișini), dar și un furtunar apar în livada lui Vania o dată ce ape misterioase, din pămînt, inundă întreg ținutul, ostoind frustrarea tumultoasă a Norei de a nu fi văzut marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
statului. Iar prietenii ăștia ai lui și mai buni decât tine vin și te amenință, te bat și te lasă pe drumuri, după care vin cu zâmbetul pe buze și Îți inti mi dează familia, până când taică-tău, maică-ta, unchii și mătușile tale devin prietenii lor cei mai buni. Și uite așa toată România e o țară de prieteni la cataramă. Vasile s-a făcut palid și a tăcut, chipul parcă Îi fusese nins de zăpada fricii pure, virgină precum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
creștetul capului, ca un tavan prăbușindu-se. Dolănescu, dat la maxim, Îi făcea pe toți să urle, trei femei Îmbrăcate În negru pregăteau masa la bucătărie vorbind vrute și nevrute, trântind vasele cu furie; bărbații lor, Împreună cu un grup de câțiva invitați, unchii de la țară, colegii de la Liceul Agricol, diriginta clasei etc., luau aperitivul, nevoiți și ei să urle ca să se Înțeleagă unii cu alții. Matei stătea singur În camera lui, uitat, de parcă ar fi fost Încă În viață, din când În când
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nimeni nu mânca, toți erau chercheliți și păreau gata să se Îmbete ca niște porci, desigur, În amintirea lui Matei. În capul mesei, genitorul mitoman al mortului delira, femeile În negru râdeau, li se vedea clar dantura galbenă, de hienă. Unchii de la țară erau proști, murdari, nu aveau ce să caute În soarele mortuar al acelei veri a minciunii. Fiecare Înghițitură de țuică Îi sporea dezgustul, creștea parcă În el un animal cu intestinele, ficatul, plămânii și celelalte organe ieșite pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ca să țină în frâu loazele de ambele sexe și părinții o aprobau. Ei bine, a găsit un activist de partid care, de fapt, s-a dovedit că nu era de neam de mârlă, era de familie bună, înfiat de un unchi care fusese ilegalist. Așa că făcuse facultatea cu bursă muncitoreasca 800, la zi, si era arhitect. Mama tot profesoară a fost. Când eu eram în clasa a IV-a, a primit în completare ore de limba rusă. Mama nu pricepea neam
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
au vrut să trăiască cu orice preț și au trecut de partea inamicului și apoi au fost cadrele noii armate populare, în care N. Ceaușescu era general locotenent, șef al direcției politice de armată epurate printre care și tata, și unchiul meu. Dar Pacepa ce e, erou, trădător? Iliescu care a întinat valorile comunismului ce e? Ce sunt toți cei care acum ne conduc și vin din CC, aparatul de partid, trădători, mântuitori sau oportuniști care acum ne fură banii și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și s-a pus pe făcut copii. Ca să se întrețină, ea făcea croitorie și el creștea capre. Eu am fost prieten cu copiii lui, că primul băiat era cu 3 ani mai mic ca mine și eram la aceeasi școală. Unchiul meu, colonel, tot deblocat, tot fără venit atunci, se descurcă și el cum putea. Ei, au trecut anii, prin 60, când și în URSS a trecut stalinismul, era Hrusciov, au venit să-l decoreze pentru comportamentul uman cu populația de la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
se cere aceasta” (S.Chelcea). In fiecare an de facultate există și câte un coleg modest,taciturn.Îl simpatizam pe acest coleg silitor,provenit din mediul rural. După câțiva ani de la absolvire acest coleg a devenit director cu sprijinul unui unchi. “Aș face orice pentru a rămâne în funcția de director”,a declarat domnul coleg. Și-a completat și studiile universitare...După anul 1990 a încercat să candideze pe listele unui nou partid.Poate ar fi devenit deputat.Poate în acel
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
societații la instituțiile publice,a început angajarea personalului:un contabil,o secretara casieră și un șofer-paznic.Telefonul a sunat fără încetare. Rudele,prietenii și cunoscuții i-au cerut să-i primească în serviciu pe veri,verișoare, nepoți,nepoate,mătuși,unchi,soacre și soții. Gata,cu nepotismul!Gata cu sistemul clientelar! La interviu nu a ținut cont de rude,ci de competență.A fost fixat și obiectul de activitate: vânzări de teren în suprafețe de 1 (un) ar (10m x 10
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
scurtă pauză pentru ospăț.Se așezară la masă.Umplură paharele.Ciocniră. Pentru revederea noastră.Pentru miri!Cin! Sorbiră încet,cu delicatețe. -Ii cunoști pe însurăței? întrebă ea. -Nu.Sunt o pereche minunată.Viorel și Viorica. Il cunosc pe naș.E unchiul meu.Tu? -Nic o cunoște pe sora mirelui...Ma scuzi un moment. Se ridică,trecu prin fața estradei,întoarse câteva priviri masculine și se opri la masa lui Nic. Emil mai umplu un pahar cu vin. Il bău repede. Se ridică
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
al Alintei. -De unde-ai apărut? -Am mersul fin.In liceu am fost gimnastă. Aș vrea să mă plimb... Emil se întoarse în cantină.Slalomă printre perechile de dansatori și se opri la masa nașilor. Ii șopti ceva la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de țigară într-un tomberon. -La o agapă,o mică distracție cu colegele. Cea care avea picioare lungi a depus plângere la procuratură pentru tentativă de viol. Cazul s-a mușamalizat. Probele nu au fost clare.Am fost exmatriculat. Mulțumită unchiului îmi încarc bateriile pe un șantier de construcții...Voi relua studiile. Și cine era colega cu picioare lungi? -Cred c-o știi.Alma Hosu.S-a măritat cu procurorul.Evenimentul m-a marcat.Beau... -Acum e rândul meu să mă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
tabloul? -Nu-l cunosc pe artist,dar pare-mi-se că e George,un fost coleg de-al lui Nic. Emil privi ceasul de pe birou.Indica ora două. -Cred că cei de la nuntă nu ne-au simțit lipsa. Am vorbit cu unchiul Pavel înainte de plecare. -Eu l-am rugat pe Nic să mă reprezinte. Mi-e foame.Am să controlez frigiderul. -Mi-e sete.Am luat 2 sticle de la petrecere. -Iată misterul sacoșei ! Intinseră pe birou o față de masă albă.Ea puse pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nume frumos, nu mă puteți contrazice. Un nume cu stil, aș adăuga. Eu îi spusesem așa, Lord. Se ținea după mine, oriunde aș fi mers, eram nedespărțiți. Îl primisem cadou, de ziua mea, cu doi ani în urmă, de la un unchi care s-a nimerit să ajungă prin zonă și a vrut să facă pe interesantul, fiindcă nu mai ajunsese pe la noi, până atunci, chiar dacă știa că o ducem rău cu banii. A vrut să se dea coios, vorba lu` tata
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
De când am venit aici. S-a îmbujorat toată când a vorbit cu tine și te-a privit într-un anume fel... E o fată bună. A avut grijă de casă și de Toni cât am lipsit, iar badea Ion e unchiul ei. Peste o săptămână se duseră la biserică. Carmen era o mireasă nespus de frumoasă. Trecu a doua zi și-i lăsă lui badea Ion plicul cu "darul familiei Vlaicu", rugându-l să transmită și urarea "casă de piatră"! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mama a văzut lângă pat ceva negru și subțire și a crezut că e o sfoară. S-a aplecat, firesc, să o ridice... era însă un șarpe. Acesta s-a strecurat pe coridor și dus a fost. Numai mama și unchiul meu, Wada, l-au zărit. S-au uitat unul la altul, dar n-au spus nimic, de teamă să nu tulbure ultimele clipe ale tatălui meu. De aceea, nici eu, nici Naoji (care se afla întâmplător în camerăă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rând liberă După capitularea necondiționată a Japoniei, lucrurile s-au schimbat. Cam pe la începutul lunii decembrie, am părăsit casa noastră din strada Nishikata din Tokyo și ne-am mutat la Izu, în această vilă în stil chinezesc. După moartea tatei, unchiul Wada - fratele mai mic al mamei și singura noastră rudă mai apropiată - s-a îngrijit de cheltuielile casei. La terminarea războiului, ne-a anunțat că nu mai putem trăi ca înainte, că trebuie să ne vindem casa din Nishikata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vindem casa din Nishikata și să ne concediem servitorii. El ne-a sugerat să ne cumpărăm undeva la țară un locșor unde să trăim amândouă cum ne place. Mama e mai nepricepută la problemele bănești decât un copil și, când unchiul Wada i-a explicat cam cum stau lucrurile, ea n-a reacționat în nici un fel. L-a rugat doar să facă el ceea ce crede de cuviință. Pe la sfârșitul lunii noiembrie am primit o scrisoare expres de la unchiul Wada, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
copil și, când unchiul Wada i-a explicat cam cum stau lucrurile, ea n-a reacționat în nici un fel. L-a rugat doar să facă el ceea ce crede de cuviință. Pe la sfârșitul lunii noiembrie am primit o scrisoare expres de la unchiul Wada, în care ne informa că vicontele Kawada își vindea vila din apropierea căii ferate de pe linia Sunzu. Proprietatea cuprindea un teren arabil de mai bine de jumătate de pogon, iar casa se afla pe un deal, cu o priveliște minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Wada, în care ne informa că vicontele Kawada își vindea vila din apropierea căii ferate de pe linia Sunzu. Proprietatea cuprindea un teren arabil de mai bine de jumătate de pogon, iar casa se afla pe un deal, cu o priveliște minunată. Unchiul ne-a mai spus că zona era renumită pentru florile de prun. Iarna era călduț, vara răcoare. În încheiere, scria: „Sper că o să vă placă acolo. Am impresia că e absolut necesar să stăm de vorbă cu cei care vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aranjat totul, au fost singurele ei vorbe. — Ce anume? — Totul. — Cum? Înainte de a vedea ce fel de casă este? am întrebat, înmărmurită. Mama a pus un cot pe masă, și-a trecut ușor mâna peste frunte și a oftat adânc. — Unchiul Wada spunea că e un loc foarte frumos. Îmi vine să mă mut cu ochii închiși. Și-a ridicat capul și a schițat un zâmbet. Era trasă la față, însă părea foarte frumoasă. — Da, ai dreptate. Mă simțeam învinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un loc foarte frumos. Îmi vine să mă mut cu ochii închiși. Și-a ridicat capul și a schițat un zâmbet. Era trasă la față, însă părea foarte frumoasă. — Da, ai dreptate. Mă simțeam învinsă de încrederea ei oarbă în unchiul Wada. — Atunci, închide și tu ochii. Am râs amândouă, dar apoi ne-am simțit tare deprimate. Din ziua aceea au tot venit la noi muncitori și a început împachetatul în vederea mutării. Și unchiul Wada ne-a făcut o vizită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simțeam învinsă de încrederea ei oarbă în unchiul Wada. — Atunci, închide și tu ochii. Am râs amândouă, dar apoi ne-am simțit tare deprimate. Din ziua aceea au tot venit la noi muncitori și a început împachetatul în vederea mutării. Și unchiul Wada ne-a făcut o vizită și ne-a ajutat să ne descotorosim de ceea ce era de vânzare. Eu și Okimi, servitoarea, eram foarte ocupate cu strânsul lucrurilor și arderea gunoaielor din grădină. Mama n-a mișcat un deget. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
arăta într-adevăr foarte rău, ca să nu mai spun că abia se târa și tot zăbovea asupra câte unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus paltonul fără pic de tragere de inimă. A făcut o mică plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]