604 matches
-
crease remodelarea vechiului într-un nou pe cât de hidos pe atât de liniștitor, pentru că Mârlanul ajuns Orășean se închina acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru Povestitor, devenise un canal de irigație, în care se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din Itaca, neuitând de Ctesips, Angelaos, Eodos, cu toții peste 100 de concurenți încurajați de cântărețul Fremium aproape orb, așa cum fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite, ți-am adus ce știu că îți place. Să mănânci cu plăcere, i-a urat ea cu glas tremurat. ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș. Ne, he, he! Cine sunteți și ce căutați, necheză cu furie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în strânsă legătură cu ceea ce simte femeia, atunci când se îndrăgostește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai putea păcătui, lasă furnicile albe să facă treaba asta, sunt foarte pricepute la echilibrarea lucrurilor în acest ținut. ce rămâne la urmă, poți da ca ofrandă lacului kanas, lacul tău secret, al paletei lui dumnezeu. el ia ofranda pe unduirea apelor sale doar din nevoia celor din insula lui, unde se roagă veverițele-călugăr, în île du jardin. șase în al treilea loc: tu scrii tot ce faci pe o tăbliță de jad, nu te enervezi, oamenii de la fisc, oamenii severi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu toate condițiile excepționale în care fusese făcut. Se lasă blând noaptea, cuminte, ca să nu mă tulbure și să mă împace. De mai departe se aude un piano. Sunete înăbușite, nedistincte, cu atât mai odihnitoare. Simt gândul meu legănat de unduirea lor. N-am decât frică să nu înceteze. E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu cât inspiră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmărește. Mă urmărește noaptea. — Dar aia nu e femeie, spuse Martina pe un ton aspru. — Hă? — Uită-te la mâinile ei. Și la glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rând pe Terra este rolul extraordinar pe care-l joacă religia. O să-ți dai seama de asta în momentul în care-i vei cunoaște pe Slujitori, preoții ce oficiază în templele locale. Își aprinse pipa și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
într-un marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o descriu într-o pagină întreagă apar în preajma mării. Și mi se pare că așa trebuie să fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație, unduire odată cu unduirea gene rală a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor) aceeași imagine-mi vine mereu în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus și-n jos de curenți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o descriu într-o pagină întreagă apar în preajma mării. Și mi se pare că așa trebuie să fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație, unduire odată cu unduirea gene rală a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor) aceeași imagine-mi vine mereu în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus și-n jos de curenți și se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a liceului Mircea, rămâne neclintită! - Un sfârșit O zi Sfârșitul lui iulie pe autostrada București- Pitești, Kilometrul 84. Era vară toridă în emisfera nordică a planetei însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și calmă Eu te caut de-o viață și mai bine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai fusesem niciodată logodită, nu puteam să spun cum siguranță cum ar fi trebuit să mă simt - dar, în cazul logodnei mele cu Randall, era ca și cum aș fi aruncat o piatră într-un iaz sticlos: o pleoscăială inițială, apoi câteva unduiri ale apei... dar apoi iazul s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și s-a încruntat văzând ouăle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din cealaltă parte a ringului de dans. — Sincronizarea e partea cea mai importantă a oricărei acțiuni, se distrează Roja, urmărind și el atent unduirile șoldurilor și umerilor Delfinei, care se mișcă în ritmurile muzicii lăsate deocamdată în surdină. — Asta zic și eu ținută, nu se poate abține Părințelul să constate. — Vă cred și eu, zice Roja, și-au cusut fiecare niște țoale cum n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
Mi-am bălăcit picioarele în apă până când s-au înmuiat și s-au făcut mai moi și mai albe decât fuseseră vreodată. În lumina lunii, urmăream frunzele care se duceau la vale până când le pierdeam din vedere. Eram vrăjită de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când am auzit voci în jurul meu. În susul apei, am văzut două arătări care se mișcau cam pe la mijlocul râului. O clipă m-am gândit că sunt poate spiritele apei sau niște monștri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul fusese cel scontat, îi aduse strălucire în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și uluitei mele mame. Faptul că par a vedea cu coada ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva din dansul anterior din pădure În acea cameră neclară a apartamentului nostru din Biarritz (sub ferestrele căreia, Într-o porțiune din piață Înconjurată cu frânghie, un aeronaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]