913 matches
-
perioada postbelică în Europa Occidentală și aflată în curs, a luat de la început o cu totul altă cale și recurge la proceduri diferite. Ea se bazează pe alte premise filosofice și pe cu totul altă imagine a Europei viitoare. Procedurile unificatoare sunt și consecința acestei viziuni. Ele sunt și rezultatul analizei Europei actuale și a posibilităților ei de schimbare. Procedurile unificatoare sunt noi în istoria europeană: ele țin cont de moștenirea culturală a continentului, servesc unitatea fără să sacrifice diversitatea culturală
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
la proceduri diferite. Ea se bazează pe alte premise filosofice și pe cu totul altă imagine a Europei viitoare. Procedurile unificatoare sunt și consecința acestei viziuni. Ele sunt și rezultatul analizei Europei actuale și a posibilităților ei de schimbare. Procedurile unificatoare sunt noi în istoria europeană: ele țin cont de moștenirea culturală a continentului, servesc unitatea fără să sacrifice diversitatea culturală, sunt proceduri juridice, sunt purtate de instituții, dar și de indivizi. Valorile europene sunt ale trecutului, prezentului și, mai ales
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
în acțiunile sale nu de scopuri naționale, ci de ambiție personală. Și în acest punct, intelectualii Școlii Ardelene sunt fideli liniei istoriografice trasate de cronicarii moldoveni ai secolului al XVII-lea, pentru care Mihai era un cuceritor și nicidecum un unificator. Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Damaschin Bojincă, niciunul nu constată natura naționalistă a gândirii lui Mihai Viteazul și nici nu intuiesc imensul rezervor de resurse simbolice ce avea să devină unificarea celor trei principate din 1600. Doar în 1837, Aaron Florian
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și K. Hitchins, unul dintre cei mai fini cunoscători ai realității istorice românești, obiectivul general al Regulamentelor era "consolidarea ordinii existente și menținerea privilegiilor boierilor" (p. 203). Dincolo de natura sa profund conservatoare, Regulamentul a avut un puternic efect centralizator și unificator, setând premisele pentru unirea politică înfăptuită în 1859. Până atunci însă, prevederile sale conservatoare care legiferau privilegiile boierești prin menținerea clăcii și șerbiei au fost contestate cu ocazia mișcărilor revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322). Dacă în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron, Mihai Viteazul devine Unificatorul mesianic al românimii, fiindu-i atribuită conștiința clară a naționalismului din spatele faptelor sale. Din lungul spațiu textual dedicat lui Mihai în Tomul al II-lea din Idee repede, merită reprodus in extenso concluziile finale pe care le desprinde Aaron la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui Aaron Florian). Figurile care despart apele istoriei, pe care Aaron le investește cu rolul de borne temporale, sunt exclusiv personaje muntene (Radu Negru, Ștefan Cantacuzino). Mihai Viteazul, pământean de origine (adică din Țara Românească), nu este valorizat simbolic ca unificator al întregului neam românesc. Faptele acestuia, deși relatate ca impresionante pe planul curajului și bărbăției, nu sunt încă injectate cu semnificații naționale. Același tipar este reperabil și în cazul Manualului de istoria principatului Moldavei, publicat câțiva ani mai târziu de către
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult, într-un alt exemplu de "anacronism psihologic" sau de "naționalism retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită în retrospect, efemera perioadă de unitate politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în hiperbolizarea semnificației unirii din 1600. Ce frapează este modul în care alte personaje istorice au fost racolate în regimentul de unificatori (în intenție) a fragmentatei vetre românești. Neașteptată este românizarea moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859. Într-un manual de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A.T. Laurian
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice considerabile în vederea portretizării unei serii de domnitori moldoveni și munteni în unificatori avant la lettre ai neamului românesc, proiectul politic dezvoltat de Sigismund Bathory de a cuprinde întregul spațiu dacic sub autoritatea sa politică este cu totul ignorat. În 1595, Sigismund Bathory realiza prima unire politică a celor trei principate, devenind astfel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul împlinirii unui destin istoric nu figurează ca piatră unghiulară în zidirea națiunii române, fiind tratată ca parte dintr-o secvență unificatoare. Absența este cu atât mai pregnantă cu cât ziua de 1 decembrie, data adoptării Rezoluției de la Alba Iulia prin care Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească a hotărât unirea cu România, va fi declarată "Ziua
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate celelalte manuale afișează o ambivalență față de momentul 1600 în istoria românilor: chiar dacă există un consens unanim asupra faptului că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu a fost motivată de idealuri naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru Rareș trebuie să rămână în memoria colectivă europeană prin "ideea sa cea mare": Într-adevăr mintea lui Rareș țesea un plan
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ei după răscoala din 1437" (Floru, 1923, p. 66). Mitul Primei Uniri din 1600 cade și el victimă scrupulozității critice. Alături de el pălește și aureola care înconjura figura lui Mihai Viteazul, care este metamorfozat din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioadei comuniste chiar dacă temporal a fost publicat după prăbușirea regimului, numele autorilor textului reapar pe copertele manualelor. Nu în ultimul rând, semnificativă este importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998). În jurul anului 2000, metastructura istoriei românești pare să își fi terminat cariera. Reformele succesive ale programelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar tema unui destin nominal al unității românești, dat fiind că "ea s-a înfăptuit dinspre Țara Românească care chiar prin numele ei întruchipa un sens unificator" (ibidem, p. 151). Acesta a fost reconfirmat istoric în 1918, când celelalte mădulare teritoriale s-au alipit Patriei-Mamă a Regatului, al cărei nucleu central a fost Țara Românească. Evenimentele revoluționare din 1848 din țările române, desincronizate temporal și având destine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
verbale sugerând apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, în sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu câteva rânduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
secvență a aceleiași cărți, și al cărei agent transformator rămâne, în ultimă analiză, „slova” poetică, magia cuvântului care - ni se spune în Petre Schlemihl, XIV - departe de a fi „un lanț de-ncete schimburi”, se caracterizează tocmai prin energia ei unificatoare („poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic”, „C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
natură, om, Dumnezeu este Iisus Hristos, deopotrivă om și Dumnezeu. Întruparea este al doilea act kenotic major al divinității, după cel al creației, menit să pună capăt sfâșierii omului scindat: "din puterea lui Hristos pot realiza și oamenii această operă unificatoare"33. Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace anticreștine, radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unei bune administrații și ea a făcut să funcționeze imperiile și societățile până în timpurile moderne, dar se transformă în "birocratism" de îndată ce este privată de armonizarea pilonilor modernizării. Se pare că administrația americană ia, azi, cel mai bine în calcul problemele "unificatoare", spre a realiza un control mondial al funcționării satului global. Dar termenul de paramodernism este supus acelorași tendințe spre ambiguizare semantică pe care le suferă și postmodernismul. După Shuhei Endo (într-un interviu acordat lui Flores Zanchi, pe marginea lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-i pe ceilalți zei. Vitalitatea acestor religii a venit tocmai din antagonismele lor343. Cu alte cuvinte, să înțelegem paradoxul că forța creștinismului ar izvorî din prezența lui Satan, care mereu încurcă lucrările divinității, iar forța politeismului a supraviețuit atâta vreme cât Zeul unificator. Foarte probabil nu altul este sensul "dualismului" dezvoltat de Lucian Blaga în drama sa Meșterul Manole, unde bunul Dumnezeu și crâncenul Satanail sunt frați. Dacă ne supunem, însă logicii celor trei materii, respectând ierarhia diacronică: macrofizic, biologic, starea T, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai întâi religiile monoteiste, acestea fiind percepute, totuși, de istoricii religiilor ca pe un "progres" în istoria omului? Un răspuns cât de cât valid, pe care l-am putea da noi, e că monoteismul a apărut în momentul când Zeul unificator a devenit atât de puternic, încât i-a înlăturat definitiv pe toți ceilalți, rămânând Unul singur. Iar singur rămânând, s-ar fi identificat cu entropia maximă, dacă nu apărea antagonul său, Diavolul. E de-a dreptul ironică imaginea aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut referire de dou] ori la esență unificatoare a elementelor care formau propriul s]u tao c]l]uzitor. El a f]cut urm]toarea afirmație: „Ideea mea de tao urmeaz] un singur fir”. Zengzi a r]spuns: „Înțeleg”. Dup] plecarea lui Confucius, cineva a întrebat: „Ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei discipline de sinteză: În cazul de față, a imagologiei comparate. Dificultățile de transpunere În practică a acestei scheme generale apar mai ales atunci când se pune problema dozării contribuțiilor aduse de diferite discipline, a distanței, variabile, care va despărți perspectiva unificatoare propusă de optica specifică uneia sau alteia dintre științele particulare. Afirmarea caracterului distinct al fiecărei discipline, promovarea perspectivei sale de cercetare - eventual pretenția de a impune viziunea respectivă ca paradigmă universală - reprezintă principalele obstacole În calea unui veritabil travaliu transdisciplinar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]