5,886 matches
-
numai umbra unei greșele". Din acest motiv, până și Dumnezeu "se împiedică de cifrul" geniului". Vorbea aici străinul, care se întreba: "Sunt eu?... Pe cine să întreb că m-am născut în lume?... De ce un geniu coboară în corpul cel urât ?" Autorul Luceafărului dispunea de două entități, două firi: eul intramundan, empiric și sinele transmundan. Aceste naturi nu erau psihologice, ci ontologice, delimitate axiologic, sinele extramundan fiind o conștiință-martor valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eminesciană, chiar străbătută de cea mai profundă neliniște poezia este o bucurie. În ce constă această bucurie, această jubilare ? Când Leopardi a scris poezia A se stesso "Către sine însuși" cu profundul dispreț aruncat vieții fango e noia noroi și urât, infinită zădărnicie este totul, "nimic altceva", iar Eminescu, în Rugăciunea unui dac aruncă "blestem mișcării prime, al vieții primul colț" care a fost motivația de a pune în versuri, în jocul sublim al formelor prozodice cât mai perfecte atâta dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când mama mi-a povestit că avea studii de franceză, că făcuse o căsătorie nefericită și terminată „urât“ undeva prin străinătate și că suferea, ca mai tot neamul nostru ciupit de câte-o maladie cu personalitate, de un fel de regresie voluntară și alintată în timp, care-o făcea să poarte rochii lungi, cu gât înalt, de dantelă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu cred că au fost prea impresionați. — Ideea era dacă-i ajută în vreun fel... — Mă îndoiesc. — Nici dumneavoastră nu știți nimic altceva de el, nu? — Nu, v-am mai spus. — Da, așa e. Voce ca de doagă. Și degete urâte. Alex se uita mereu la degetele oamenilor. Mă rog, se uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume? A, nu, mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
până când nervii i-au sfârâit ca-ntr-o tigaie încinsă. Tastele telefonului, apăsate cu arătătorul. — Ce faci, nu vii? Spanioli, patruzeci patruzeci și cinci, boemi, nu foarte bine dispuși. Ea e frumoasă. Bronz auriu. Păr șaten deschis, lung. Șlapi. Unghii urâte la picioare. — Aveam vreun motiv să cobor mai repede? Ne grăbim undeva? Suedeze postadolescentine gălăgioase, maieuri cu bretele subțiri, băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
surprinzându-l odată, în pauza de prânz, murmurând ca pentru sine, cu ziarul local în față: „Angajăm urgent scriitor cu studii...” Nu și-a dat seama de ce angajatul său a dat repede din cap, ca și cum ar fi alungat un vis urât. Se pare că, între vis și realitate, o prefera pe aceea din urmă. Nu uita niciodată că lumea îl cunoscuse drept un redutabil scriitor realist (și, se înțelege, socialist!). Așa se face că, și când lucrează la timpul probabil, oricât
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și făcu câțiva pași icnind. — Alelei, da’ urâtă-i bătrânețea asta... Reveni cu o farfurie cu mezel. — Slană n-am găsit, sărăcia dracu’, nimic n-are prin fri gi der! Îl ține degeaba în priză... Mai plătește și curentu’! — Lasă, fă, că și mezelu-i bun, că mai ia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
liniștită acasă. Karina își luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
răbufnirea împotriva lui. Deocamdată: o situația provizorie. Dar când va fi momentul potrivit? Ce nu-i putea spune despre el? Sau ea nu era genul de femeie pe care și-l dorea alături? Ce ascundea? Dacă era doar un joc urât în care fusese atrasă fără să-și dea seama și acceptase jocul, inconștient, doar pentru că voia să afle cine e? Eșarfa pentru a-i ascunde identitatea, întoarcerea pentru a-i arăta că-i pasă de ce i se întâmplă, scrisoarea care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
moment în care străinul îi acorda atenție? - Dar privirea dumneavoastră tristă denotă și multă suferință, ca și cum relația ar fi imposibilă din motive pe care nu reușiți să le acceptați. - Nu știu dacă e imposibilă, sau dacă e doar un joc urât în care am intrat fără să-mi dau seama. - De parcă iubirea te întreabă dacă vrei să iubești. Ea vine, se instalează, dacă nu e un loc confortabil se agită provocând durere, își caută locul potrivit și dacă nu-l găsește
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu avea nici puterea și nici nu voia să împărtășească nimănui ce avea pe suflet. Știa că ar fi venit la ea să-i fie alături, iar ea nu voia decât singurătate. Misterul din jurul străinului se destrămase și ce deznodământ urât! Nu avea nimic din frumusețea apusului. Văzuse, în sfârșit, și acea parte de care îi era cel mai mult teamă. Nu ar fi luptat niciodată pentru un bărbat care avea nevoie și de alte femei, când la mijloc existau și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta și totuși nu făcea nimic pentru a opri căderea în capcana urâtă a depresiei. Și totuși nu era chiar atât de rău în lumea aceea. Îi era dor de acea lume tenebroasă care o ajuta să creeze și poate că nu ar fi trebuit să încerce să iasă, să se elibereze de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai bine să ne analizăm onest pe noi înșine. Femeia este gândul bun al bărbatului doar atunci când ea se simte iubită de acesta la adevărata ei valoare... Lumea-i și bună și rea, în viață sunt lucruri și frumoase și urâte! Alegerea și acțiunea între ele depind numai și numai de tine! Nu-i bine să deschizi o rană veche oricât ai avea de câștigat din asta! Nu-i totul să vrei lumina, dar trebuie să știi să te bucuri de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
JENI: De asta va avea grijă biroul de presă. MINISTRUL: Sigur... Numai că acolo am angajat tot ziariști. Și purceluș la purceluș... Aș fi mai liniștit dacă ai veghea personal. Toate astea mă obosesc. Și e o zi atît de urîtă. JENI: E ziua Europei. MINISTRUL: Da. Adevărat. Ce păcat! Europa merita o zi mai frumoasă. Dar ziua Africii cînd o să fie? JENI: Mă interesez și vă spun. MINISTRUL: Neapărat. Neapărat! Vreau să știu din vreme. Aș vrea să țin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
gîndit că, de ziua Europei, trebuie să fim îngăduitori chiar și cu barbarii, chiar și cu vandalii. Europa există și datorită lor. MINISTRUL: Mă rog, fie. Dar vreau și eu cafea. PATROANA: Mai bine las-o baltă. Nu vezi ce urîtă este? JENI: Am făcut-o roz pentru că negrul îl deprimă pe domnul ministru. PATROANA: Lui poți să i-o faci și bălțată. Dar ce legătură am eu cu chestia asta? MINISTRUL: Ar fi mai politicos să nu te plîngi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ocnă? ION: Bogdaproste, bine. Vorbă mai deloc, muncă mai tot timpul. EMMA: Dacă era bine, la ce-ai mai plecat? ION: Eh, așa... EMMA: Și, va să zică, n-aveai nici o vină, nu...? ION: Eu doar am strîns! EMMA: Acuma înțeleg. Era urîtă? Proastă? ION: Urîtă, nu. Proastă, ca fiecare. EMMA: Păi atunci de ce? ION: A venit Taica... EMMA: Cum adică a venit? ION: În vis a venit. El se prăpădise mai de mult. Zice: Ioane, vezi că frati-miu se ține cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bine. Vorbă mai deloc, muncă mai tot timpul. EMMA: Dacă era bine, la ce-ai mai plecat? ION: Eh, așa... EMMA: Și, va să zică, n-aveai nici o vină, nu...? ION: Eu doar am strîns! EMMA: Acuma înțeleg. Era urîtă? Proastă? ION: Urîtă, nu. Proastă, ca fiecare. EMMA: Păi atunci de ce? ION: A venit Taica... EMMA: Cum adică a venit? ION: În vis a venit. El se prăpădise mai de mult. Zice: Ioane, vezi că frati-miu se ține cu maică-ta. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru toți, nici grâu, nici iertare. Și tot În ziua aceea de iunie tristețea l-a cuprins ca o amantă bătrână și urâtă. Vedea oamenii cenușii Între care trăia ieșind În valuri de la fabrica de sârmă, apoi de la abator, de la fabrica de bere, de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate, măcar să-și fi dus În cârcă Himera, cum ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ar fugi din țară, și l-aș auzi la Europa Liberă porcăindu-mă... Viața se jucase cu el, Parolică Gheorghe, Îl inițiase de tânăr În ce nu ar trebui să fie omul, făcuse din el un torționar, un complotist, un arivist urât, exemplarul provincial al celui care ajunge În vârf ca să arunce cu pietre după cei ce vin În urma lui, să se pișe pe ei de sus, iar ăia să nu poată În veci să urce până la el, fiindcă, știa el bine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care din când În când Îl citea, cu scârbă. — Uite, el a reușit. Tu?... Cine a reușit? l-a Întrebat Vasile, dar taică-său dispăruse. A desfăcut ziarul. L-a răsfoit, În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
primit nici un răspuns. Apoi a vrut să intre și a văzut că ușa e închisă. Atunci și-a luat inima în dinți și a întors cheia în ușă. Ușa s-a deschis, iar fata a văzut o vrăjitoare rea și urâtă, care i-a făcut semn să intre. Fata a intrat cu teamă în camera secretelor. Pentru că aceasta era camera secretelor din palat. Secretele prințului. Pentru că prințul avea mania secretelor. Era un secretoman. Sau secretomaniac. Nebuna își deschide ochii și mă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]