4,632 matches
-
nu sînt În stare să exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am suferit, cum ar putea cineva să o facă scriind? Nu primi nici un răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el cu grijă. Despre ce e vorba În ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femei. Dulcineea sau Penelopa; Elena sau atîtea altele care păreau să reprezinte ținta dorinței bărbaților Îi erau refuzate cu totul și el știa asta, iar din acest motiv ducea o luptă zbuciumată Împotriva celor mai tainice dorințe ale sale, căci ura să se simtă vulnerabil și să semene prin ceva cu toți cei de care hotărîse să se despartă pentru totdeauna. Viața și, mai nou, cărțile Îl Învățau că pînă și eroii - reali sau de ficțiune - Își pierdeau mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În el și În lingușelile lui, Îi dădu voie să meargă pe insulă În libertate, pentru a supraveghea munca celorlalți, neîngăduindu-i totuși niciodată să se oprească prea mult lîngă vreunul dintre ei. Era conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo e răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu avea nevoie de ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient gest de autoapărare, prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
expirate, plăcinte cu fructe și brioșe cu umplutură cremoasă, franzeluțe de prăjitură buretoasă injectată cu frișcă artificială și gogoloaie de tort acoperite cu bezele și fulgi de cocos vopsiți în roz. Torturi de aniversare vechi rămase nevândute. Prăjituri râncede care urează Felicitări. O Zi a Mamei Fericită. Fii Prietenul meu de Sf. Valentin. Tata încă le mai aduce pe toate acasă, claie peste grămadă într-un morman dens, lipicios, sau încălzite de soare sub celofan. Asta-i partea cea mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
părinții lui Shane McFarland? Părinții mei spunând poate. Apelantul nu vrea să spună unde, dar zice că Shane e mort. O voce din spatele apelantului zicând, spune-le tot. O altă voce din spatele apelantului zicând, spune-le că domnișoara Shane îi ura de moarte și ultimele ei cuvinte au fost: asta nu s-a sfârșit încă, nici pe departe. Apoi cineva râzând. Sari la noi singuri aici, în întuneric, în fața unei mese frugale. Tata zice: — Deci, scumpo, o să mărșăluiești cu mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine pe cine ura. Dar asta nu prea avea importanță atunci cînd lucrurile erau privite de acolo, de jos. Singurul lucru care conta era faptul că totuși, undeva, ceea ce se năștea în imaginație, în dorința lor, își găsea un loc de adăpost, era îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spre vărsare, spre moarte. În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s‑a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din Belgrad, cu discursul inaugural al directorului Stojković (care le ura viitorilor geometri să slujească cu cinste regele și patria, căci lor le revenea dificila misiune de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin apropiere. Înainte să se strecoare în hol ca să înjunghie toate pungile argintii care conțineau vreo urmă de coriandru, Baroneasa Degerătură s-a asigurat că Agentul Ciripel plecase. Fiecare dintre noi a distrus doar felurile de mâncare pe care le ura. Stăteam așezați turcește în galeria celor O mie și una de nopți, printre coloanele de ipsos sculptate în forma unor elefanți cabrați, ridicați ca să sprijine tavanul cu picioarele dinainte, și domnul Whittier, ronțăind din pumn alte bețișoare sau pietricele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l văzuse vreodată mâncând, Luana scotea pe ascuns pachetul cu gustare și se ascundea într-un colț al curții să-l mănânce. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mizerie, omorându-și nervii în fața unei clase de elevi indisciplinați. Făcu ce făcu, îl trase pe diriginte de partea ei și visul Luanei se spulberă. Hotărâră că meseria viitorului era ingineria și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te lăsa cu gura căscată. Înclinația Luanei spre uman nu era la modă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei plini de lacrimi îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate și-i șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urechilor. Ea mințea, cu aceeași dezinvoltură și nesimțire ca întotdeauna. E cea mai proastă scuză pe care am auzit-o vreodată, Luana. Ești la fel de nerușinată și de ipocrită ca în liceu. Le întoarse spatele și plecă, spumegând de furie. O ura din tot sufletul. Își dorea să se întoarcă și s-o lovească atât de tare, încât ea să cadă, să se facă fărâme, să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan nu încercase suficient s-o înțeleagă, s-o asculte, s-o oprească. Deși știa că nimic n-ar fi întors-o din drum, acum, în clipele de jalnică smerenie și singurătate, îl ura pentru înțelegerea și îngăduința de care dăduse dovadă atunci când acceptase să-i facă jocul. Singura care a lăsat-o să-și macine în liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna își petrecu ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se compara cu celălalt. Știind cât o iubea, încă, pe Luana, Sanda nu voi ca Escu să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse mâna pe telefon și-l sună. Delicat ca întotdeauna și plin de bun-simț, bărbatul ură fericire și casă de piatră mirilor, sănătate și împliniri întregii familii. În bucățica lui de casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul în mână, incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nevoie de asta. Voia să se știe iubită, dorită, femeia din prima zi a unirii lor. În vreme ce ea aștepta să fie luată în brațe și zăpăcită într-un amor fierbinte, bărbatul îi întindea așternutul, o săruta pe frunte și-i ura "Noapte bună!", cu o dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală. Auzea glasurile celorlalți povestind și râzând, intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu-l ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind să ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cale gata de orice sacrificiu. Micuța Aniela, bine instruită să nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca de ceară și-i simți neputința, îi ură bun venit, așa cum o învățase bunica, o sărută pe obraji cu buzele dulci de copil și fugi să se joace. Ștefan o ajută să se întindă în pat și-o întrebă dacă vrea să mănânce. Femeia nu răspunse. Se lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el. Îi contesta existența, calitatea de om. Simți o dorință nebună să facă țăndări fereastra și bucățile de sticlă, tăioase, ucigașe, să cadă asupra lui sfârtecându-l, reducându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea un obiect voluminos, Înfășurat În hârtie colorată, imprimată cu fluturi și papioane. Hârtia era mototolită, se vedea că pachetul fusese făcut de foarte multă vreme. — La mulți ani, i-a urat Karl, apărut În cadrul ușii. Adam și-a dat dintr-odată seama că nu aflase când era născut. La orfelinat nu se făceau astfel de sărbătoriri, cel puțin nici una de care să-și fi adus el aminte. — Cum nu știu care e ziua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]