KorAP: Find »[drukola/base=uremic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...38 >

944 matches

Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406

al. [1998] și Konings et al. [2002], care au evidențiat faptul că pacienții uremici cronici nu prezintă hipertrofia peretelui arterial. Alterarea procesului fiziologic de hipertrofiere la subiecții uremici ar putea fi consecința alterărilor calitative ale materialului peretelui arterial consecutiv vasculopatiei uremice. Distensibilitatea arterială este dependentă de presiune [London et al., 2002]; la pacienții cu HTA esențială, reducerea distensibilității arteriale se datorează creșterii nivelului presional necesar distensiei, mai degrabă decât îngroșării peretelui arterial sau alterării proprietăților intrinseci ale biomaterialului peretelui arterial [Laurent

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
arterială a pacienților cu HTA esențială este mai mare (în arterele musculare) sau similară (în arterele elastice) cu cea observată la subiecții normotensivi [Laurent et al, 1994; Hayoz et al., 1995]. Această constatare este diferită față de fenomenele observate la pacienții uremici, la care rigiditatea arterei carotide comune este crescută în comparație cu a subiecților non-renali de aceeași vârstă și cu același nivel tensional [London et al., 2003; Mourad et al., 1997]. La pacienții cu IRC terminală, hipertrofia arterială se însoțește de alterări ale

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
ceea ce contribuie la crearea și amplificarea sarcinii de presiune. Această modificare afectează arterele elastice și pe cele musculare, inclusiv arterele cruțate de ateroscleroză, cum este cea radială [Mourad et al., 1997]. Această observație privind creșterea modulului elastic incremental la pacienții uremici este în concordanță cu studiile care au documentat existența unor modificări majore ale arhitecturii peretelui arterial atât în modelele experimentale de uremie cronică, cât și la pacienții cu insuficiență renală cronică terminală [Amann et al., 1995; Amann et al., 1995

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
aortic (VUP) și HDL-colesterol. De asemenea, Burdick et al. [1994] și Nishizawa et al. [1997] au descris o corelație pozitivă între grosimea intimă-medie carotidiană și fracțiunile LDL și IDL ale colesterolului. Cele mai frecvente alterări asociate rigidității arteriale la pacientul uremic sunt legate de metabolismul fosfocalcic [Goldsmith et al., 2002]. Unele studii experimentale sugerează că efectele insuficienței renale cronice asupra remodelării arteriale și asupra fibrogenezei crescute depind de acțiunea permisivă a parathormonului (PTH) [Amann et al., 1995]. La pacienții cu uremie

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
rigidității arteriale la un an după transplant, o dată cu alți factori de risc cardiovascular, inclusiv TA, lipidele serice și nivelul homocisteinei serice. Rigiditatea arterială cuantificată prin viteza undei de puls s-a redus cu 7-22%. O posibilă explicație, dincolo de abolirea mediului uremic, este utilizarea pe scară largă a blocantelor de canale calcice posttransplant. Totuși, în ciuda controlului tensional adecvat, pacienții hipertensivi cu transplant renal prezintă rigiditate arterială mai accentuată în comparație cu subiecții transplantați normotensivi, la aceleași valori ale TA [Barenbrock et al., 1998]. Intervenții

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
puls arterial la grupul primind tratament activ în comparație cu pacienții tratați cu placebo, la care s-a înregistrat o creștere a VUP. Tratamentul cu fluvastatin pe parcursul unui interval mediu (6 luni) la acest grup de mare risc cardiovascular reprezentat de diabeticii uremici previne, ca urmare, înrăutățirea biomecanicii arteriale. Desigur, sunt necesare studii de mai mare amplitudine care să confirme aceste date. De altfel, fluvastatinul și-a dovedit eficiența asupra îmbunătățirii funcției arteriale și la pacienții transplantați renal. Într-o investigație de asemenea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
renal ar putea duce la îmbunătățirea complianței arteriale. Antihipertensivele care interferează cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron ar putea aduce beneficii suplimentare față de alte hipotensoare. Statinele, prin efectele pleiotrope, reprezintă o clasă de medicamente promițătoare în tratamentul arteriosclerozei. Transplantul renal, prin suprimarea mediului uremic, pare a îmbunătăți structura și funcția arterială, fără a determina însă reversibilitatea completă a alterărilor la acest nivel. în fine, studiile care examinează efectele medicației experimentale ce influențează alterările structurale ale peretelui arterial sunt deosebit de promițătoare. III.4. Calcificările cardiovasculare

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
Forme clinice și morfopatologice de calcificări extraosoase La pacienții renali există trei tipuri de calcificări extraosoase [Qunibi et al., 2002]: 1. calcificări ale arterelor medii; 2. calcificări periarticulare; 3. calcificări viscerale (ale cordului, plămânilor, rinichilor etc.). Calcificările vasculare la populația uremică (și în mai mică măsură la cea generală) prezintă două aspecte distincte. Calcificările intimale apar în asociere cu plăcile aterosclerotice, fiind un proces focal (ariile adiacente nu sunt implicate în procesul morfopatologic). Calcificarea mediei arteriale (scleroza Moenckeberg) se caracterizează printr-

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
la nivelul laminei elastice interne. Această formă de calcificare este frecventă la pacienții cu insuficiență renală cronică terminală, în special la diabeticii vârstnici [Ibels et al., 1981]. O formă particulară și extremă de calcificare a mediei este reprezentată de arteriolopatia uremică calcifică (calcifilaxie). în acest tip de leziune arterială, calcificările afectează mai ales arterele și arteriolele cutanate și subcutanate, cu proliferări intimale ocluzive. Ischemia tisulară rezultantă duce la ulcere cutanate extrem de dureroase ale trunchiului și extremităților, mortalitatea acestor pacienți fiind extrem de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
vizibile în mai mult de un vas la tomografia computerizată cu emisie de electroni prezentau un risc de 2,2 ori mai mare de a suferi un eveniment cardiovascular major. Un studiu recent [Wang et al., 2003], efectuat la pacienți uremici tratați prin dializă peritoneală, a evidențiat rolul înalt predictiv și independent de al altor factori de risc al calcificărilor valvulare determinate ecocardiografic pentru mortalitatea generală (risc crescut cu 250%) și cea cardiovasculară (risc augmentat cu 539%!). într-un interval de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
care nu se evidenția nici una dintre cele două complicații. Ca urmare, asocierea dintre calcificările valvulare și boala aterosclerotică evidentă clinic amplifică substanțial riscul de deces existent separat pentru cele două entități. Rolul fosforului și al produsului fosfocalcic în mortalitatea pacienților uremici Cunoscuți de mult timp ca factori-cheie în patogeneza hiperparatiroidismului secundar din IRC, hiperfosfatemia și produsul nivelurilor serice ale calciului și fosforului (Ca × P) sunt promotori ai calcificărilor viscerale și vasculare, asociați conform datelor mai noi din literatură cu o creștere

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
al., 2001] pe un număr impresionant de pacienți dializați (12.833). La cei cu hiperfosfatemie, riscul relativ de deces de natură coronariană a fost de 41%, de moarte subită 20%, din cauze infecțioase 20%, din cauze necunoscute 25%. La pacientul uremic, un nivel seric al fosforului mai mare de 6,5 mg/dl este asociat cu o mortalitate coronariană crescută cu 52%. Determinanții calcificărilor cardiovasculare la pacienții renali Sărurile de calciu. Există date care sugerează o corelație directă între doza de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
au avut parte de critici [Quinibi et al., 2002], considerându-se că nu sunt suficient de puternice statistic fiind simple investigații observaționale pentru a tranșa problema. Un alt contraargument a fost acela că, în fapt, calcificările cardiovasculare la pacien]ii uremici au fost constatate mult înainte de introducerea în practică a fixatorilor de fosfor calcici. De asemenea, trebuie evidențiat faptul că majoritatea studiilor nu au reușit să stabilească o corelație între nivelul seric al calciului și riscul de mortalitate cardiovasculară, spre deosebire de relația

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
netede de la nivel vascular [Parhami et al., 2001]. Această observație ar putea explica asocierea dintre malnutriție și calcificările cardiovasculare la pacienții dializați. Pare să existe și un rol al produșilor avansați de glicozilare (AGE), de asemenea acumulați în exces la uremici, în geneza calcificărilor cardiovasculare. într-un studiu experimental, AGE au crescut semnificativ numărul nodulilor calcifici în culturi celulare. Tot AGE au exprimat în culturi de celule non-osoase markeri ai diferențierii osteoblastice [Yamagishi et al., 1999]. într-o recentă investigație prin

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
s-a utilizat CTEE în populația generală [Arad et al., 1996], riscul unui eveniment coronarian major la subiecții prezentând un scor de calcificare mai mare de 160 a fost de 36% pe parcursul celor 19 luni de urmărire clinică. în populația uremică, chiar la vârste tinere, după cum vom vedea mai jos, scoruri de calcificare mai mari de 400 sunt frecvente. Mai trebuie notat că nu numai valorile absolute ale calcificărilor cardiace, dar și un scor de calcificare ridicat în raport cu cel așteptat pentru

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
cel așteptat pentru vârsta și sexul pacientului indică un risc important de a suferi un infarct miocardic sau de a deceda din cauză coronariană, în populația generală [Raggi et al., 2000]. Or, calcificările cardiace sunt mult mai prevalente la pacienții uremici în comparație cu cei non-renali de aceeași vârstă. Ca urmare, CTEE se constituie din ce în ce mai mult într-un instrument non-invaziv deosebit de util, superior ca rezoluție tomografiei computerizate spirale convenționale, în screening-ul pacien]ilor non-renali cu risc important de boală obstructivă a arterelor coronariene

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
constituie din ce în ce mai mult într-un instrument non-invaziv deosebit de util, superior ca rezoluție tomografiei computerizate spirale convenționale, în screening-ul pacien]ilor non-renali cu risc important de boală obstructivă a arterelor coronariene. Tomografia computerizată cu emisie de electroni a evidențiat la pacienții uremici dializați mai multe particularită]i: a) Prevalența deosebită în comparație cu populația non-uremică a leziunilor calcifice coronariene. Braun și col. [1996] au evaluat valoarea CTEE la 49 de pacienți hemodializați (cu vârste cuprinse între 28 și 74 de ani) în cuantificarea calcificărilor

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
vârste cuprinse între 28 și 74 de ani) în cuantificarea calcificărilor cardiace și valvulare, în comparație cu 102 subiecți non-uremici cu boală ischemică coronariană diagnosticată sau probabilă, de vârste similare. Vechimea în dializă a fost, în medie, de 6,5 ani, majoritatea uremicilor prezentând hiperparatiroidism secundar sever. Calcificările coronariene au fost de 2,5-5 ori mai importante la dializați, diferența fiind mai mare la vârste mai tinere! Pacienții cu calcificări importante erau mai vârstnici, prezentau mai frecvent HTA, aveau o vechime mai mare

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
în comparație cu 60 de subiecți sănătoși cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Nici unul dintre cei 23 de pacienți dializați cu vârsta mai mare de 20 de ani nu prezenta calcificări semnificative, în schimb marea majoritate (14/16) a uremicilor cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani aveau calcificări coronariene importante. Prin contrast, doar 3 dintre cei 60 de subiecți clinic sănătoși aveau calcificări coronariene evidente (și acestea de amploare foarte redusă, în comparație cu subiecții dializați). c) Repetarea la

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
în acest studiu, nu s-au asociat cu anomalii ale metabolismului lipidic sau cu valorile albuminei serice [Raggi et al., 2002]. Tomografia computerizată cu emisie de electroni (CTEE) reprezintă un instrument foarte util de evaluare a calcificărilor coronariene la pacienții uremici. Adeseori, CTEE evidențiază calcificări masive ale coronarelor la pacienții dializați asimptomatici. Prevalența calcificărilor cardiace în populația uremică este deosebit de ridicată; prezența unor scoruri de calcificare mai mari de 400, înalt predictive pentru evenimente cardiovasculare majore la populația non-renală, este foarte

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
Raggi et al., 2002]. Tomografia computerizată cu emisie de electroni (CTEE) reprezintă un instrument foarte util de evaluare a calcificărilor coronariene la pacienții uremici. Adeseori, CTEE evidențiază calcificări masive ale coronarelor la pacienții dializați asimptomatici. Prevalența calcificărilor cardiace în populația uremică este deosebit de ridicată; prezența unor scoruri de calcificare mai mari de 400, înalt predictive pentru evenimente cardiovasculare majore la populația non-renală, este foarte frecventă la subiecții dializați, încă de la vârste tinere. La mulți dintre acești pacienți se constată o progresie

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
întrebare a fost formulată de către Ventura și col. [2002], care au examinat cu ajutorul ecocardiografiei convenționale și al celei Doppler indexul de masă ventriculară stângă (IMVS) și gradientele de presiune transvalvulară aortice. Calcificările aortice au fost prezente la 78% dintre pacienții uremici, asociate cu stenoza aortică la 8% și cu insuficiență aortică la 29%. Calcificările mitrale anulare au fost mai puțin exprimate (26%), iar 33% dintre pacienți prezentau regurgitare mitrală. HVS a fost evidențiată la majoritatea pacienților (77%). IMVS crescut, ca măsură

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
de fixare a fosfaților alimentari, prin acțiunea de sechestrant al acizilor biliari, sevelamerul ar fi capabil și de reducerea nivelurilor serice ale LDL-colesterolului [Chertow et al., 1999]. Într-un studiu experimental pe șobolani comunicat recent [Cozzolino et al., 2002], animalele uremice (nefrectomie 5/6) care au primit sevelamer au prezentat atât un control mai eficient al hiperfosfatemiei, cât și calcificări miocardice și aortice mai reduse în comparație cu șobolanii uremici de control, respectiv față de cei la care s-a administrat carbonat de calciu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
Într-un studiu experimental pe șobolani comunicat recent [Cozzolino et al., 2002], animalele uremice (nefrectomie 5/6) care au primit sevelamer au prezentat atât un control mai eficient al hiperfosfatemiei, cât și calcificări miocardice și aortice mai reduse în comparație cu șobolanii uremici de control, respectiv față de cei la care s-a administrat carbonat de calciu. Mai mult decât atât, animalele în tratament cu sevelamer prezentau o ameliorare a funcției renale în comparație cu celelalte două grupuri. Ipoteza după care sevelamerul hidroclorid ar diminua progresia

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
Callister et al., 1998], utilizarea terapiei cu statine a încetinit progresia și chiar a indus regresia volumului plăcii aterosclerotice calcificate, în timp ce la pacienții fără tratament hipolipemiant progresia leziunilor calcifice a fost constantă. Nu există deocamdată un studiu asemănător la pacienții uremici. În fața atâtor date într-o oarecare măsură contradictorii sau incomplete, care va fi atitudinea nefrologului în problema reducerii riscului de apariție/progresie a leziunilor calcifice cardiovasculare? în opinia experților [Hergesell și Ritz, 2002], conduita rațională în lumina cunoștințelor actuale este

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]