900 matches
-
al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o verigă de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui începuse să-i inspire lui Tom un soi de panică, se simțea parcă prins în capcană. Ar fi vrut să se ridice și să se rezeme de polița căminului sau să deschidă ușa dinspre hol. Dar nu se putea urni. Era țintuit de privirea fixă a lui John Robert și de scopul urmărit de acesta. — Poate că ați vrea să mă lămuriți, spuse Tom, pe o voce care încerca să sune detașată, dar reușea să fie timidă. — Are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înota liniștit un peștișor gri închis, aproape negru. PE TAMPONUL DIN CAPUL LINIEI MOARTE Zi și noapte făceau manevre pe liniile ferate ale stației de încărcare de la Steaua Română, ticsite de vagoane-cisternă, toate negre de păcură. Vedeai câte o garnitură urnindu-se din loc și înaintând încet, pe sub gâturile de girafă ale robinetelor de motorină, din macaz în macaz, tranca-tranca, printre multele garnituri staționate acolo zi și noapte. Șina se lăsa sub greutatea cisternelor când treceau, roată după roată, deja departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și-n voie se ascund unde poftesc În visterii, în bănci se vâră-o mână, Acelora cu mierea la-ndemână. Ca să nu prade vreun străin despot O-nsumă credincios un patriot, Investitorii au mult de dedulcit Marea privatizare s-a urnit. Șacali-uniți și cu rechini de apă, Din gura lor o flotă nu le scapă ....................... Dar codrii proliferi neîncetat Mai cresc atâți copaci de agățat. .................. Țepeș, ar mai trebui înscăunat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea cea mai înjositoare umilință, lovitura vieții sale. Dar Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce consecințe) gândind în perspectivă să urnească din punctul mort, protocolul anchilozat în orgoliile unui imperiu caduc. Ce avea de gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea pentru numirea pe tron? Doar frații Golești au intuit și cu rugăminți , stăruiseră să nu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
se va opri și va avea toate ușile închise. Vom bate degeaba cu pumnii în ele. S-ar putea să fie bătute în cuie, iar dinlăuntru să nu se audă nici un zgomot. Va sta un timp, după care se va urni și va pleca mai departe la fel de mut și orb cum a venit, fără să știm ce transportă, de unde vine și încotro se duce... Sau va veni și nu va mai pleca nicăieri. Va rămâne să ruginească aici în gară, în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim noi într-o zi din Spasca, când să intrăm în Cișmele ne întâlnim cu un tânăr aburcat pe un cal: Mai e mult până la Spasca? Nu. Și i-am arătat cu degetul ce era de arătat dar, ghiontit de ceva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
amânat de două ori la încorporare pentru debilitate fizică generală. Urma ori reformarea ori luarea la armată. Și am avut noroc. Am fost trecut pe lista celor care aveau dreptul să urmeze școala militară pentru ofițeri de rezervă. Treburile se urniseră. Gazda, familia Iziumenco, se afla pe o stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
168 [HARIETA EMINOVICI] [București, 6 februarie 1880] Dragă Harieta, Iartă-mă, puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta la Iași, dar, cum au căzut sărbătorile pe dos, am avut atâta de lucru zilele acestea încît nu m-am putut urni din loc. Ba mi-am legat cărțile în teancuri, ca să mă mut, ba mi-am căutat casă, și pe lângă toate acestea mai sunt bolnav și trupește, dar și mai mult sufletește. Ca și când n-aș voi de ciudă sau de îndărătnicie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am rămas fără nici o lețcaie și n-am cu ce mă întoarce. Fă-ți dar o pomană cu mine și mai trimite-mi una sută franci, ori schimbați în ruble, ori în hârtie românească, căci altfel încă nu mă pot urni din loc. Formalitățile la poștă sunt atât de penibile încît // banii i-am primit abia ieri, la 1 septemvrie, adică 7 zile după espedare. Îngerașul despre care mi-ai scris e fiica doctorului Jachimowicz și o cheamă Rosalie. Știe nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
printre obstacolele circulației, către portul liniștit al trotuarului din față, unde ne despărțeam pradă aceleiași emoții. Îmi plăcea de asemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să-i las să-și aprindă țigara de la țigara mea, să pun umărul spre a urni din loc vreo căruță prea încărcată, să împing la automobilul aflat în pană, să cumpăr ziarul de la o femeie din Armata Salvării și flori de la bătrâna vânzătoare, deși știam că le fură din cimitirul Montparnasse. Îmi plăcea, ah, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de-aproape și Rim ar fi dorit să știe adresa croitorului și gândea că revenirea lui Lică însemna și revenirea bunei dispoziții a Siei. Menajul Rim condusese pe Lică până la ușă, pe când Sia rămăsese încă pe loc înmărmurită. Apoi se urnise brusc și, izbind cu coatele pe cei doi, ajunsese pe Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu vocea rece și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăcut surprinse și desfătate de neașteptata melodie ce se răsfira din degetele crenelate ale profesorului Rim. Circula un fluid - greoi, dar circula; se făcuse aproape douăsprezece - adevărată orgie pentru casa Rim. Sia căsca indecent și Lina nu se mai putea urni din fotoliu. - Ai băgat de seamă, Lina, pasagiul în soli zise Rim, făcând pe buna Lina părtașă emoțiilor artistice. îi venise o idee! "Tot eu singur", își zicea cu ingratitudine însă, deoarece, indirect, tomul lui Don Juan îl îndrumase spre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pățania ei cu piciorul. Confuză în vorbă, ca de obicei, amesteca durerile fizice cu necazurile celelalte, toate răzbătute de plângeri împotriva babei care se ramolise de tot. Trebuise ca ea, din somn, să audă soneria înainte ca baba să se urnească. Mini lăsa să-i scape ocazia asta bună de a face oarecari insinuări. Apoi Lina amestecă darea de seamă a unor depuneri de familie, la care luase parte și gemenii Hallipa, cu alte doleanțe. Acest amalgam era chiar starea de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo caraghioasă. Abia după ce auzi zgomotul ușei mari din față, Lina se urni din loc, trecu și ea prin uși rămase toate deschise până în vestibul; Rim plecase! . . . Era adevărat că plecase! ... La treburi, la plimbare . . . plecase! Buna Lina, printr-o grozavă surpare de valori, deveni rea. Răutatea celor buni, proaspătă, neobosită, nesocotită, mereu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nou al Trubadurului. O jumătate de ceas Sia nu vroise să miște. Nici Lina nu mișcase din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei că birja pleacă și pe urmă o lăsase în pace. In sfârșit, Sia se urnise. De cum o văzuse ieșită în trotuar, baba pusese lanțul pe poartă și-i aruncase pachetul peste grilaj. Sia nu făcuse scandal. Fie și cu astfel de mijloace, primea să se (ducă la Lică. Rim la întoarcere nu întrebase nimic și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oamenii de serviciu, fumând, ca să-și pună inima la loc. Profesorul G. propusese o autopsie refuzată de Lică. Se făcuse o injecție cu formol pentru o problematică conservare. După vizită, Lică, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de două-trei ori și amorțit. Se auzi o lovitură de țimbale. Nory, cotind înapoia bisericei, făcu un semn negativ muzicei militare, ce vroia să intoneze marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul funebru. Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să intre cu mașina acum, cînd era și cu nevastă-sa alături, dar trebuia să meargă Înainte pe șosea. Alături, arhitectul la modă pusese o altă tăbliță cu numele lui scris cu litere negre de-o șchioapă și așa a urnit treaba din loc. Toate astea În Monterrico, care e mai San Isidro decît San Isidro Însuși. Pe urmă, se spune că pe copii i-au lăsat la internat și ei au plecat În Europa, voiau să se Întoarcă abia cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încă ajungea până la mine, mi-a provocat o nouă răbufnire, o nouă sfâșiere. Cred, de fapt, că această senzație fără nume seamănă cel mai bine cu suferința intensă a unei iubiri neîm păr tășite sau pierdute. Cu greu m-am urnit mai departe spre liceu. Mi se făcuse frică: aveam să înne bu nesc? Cum mă gândeam la acel parfum, cum îmi revenea în minte, simțeam că se apropie iarăși de mine acel val gata să mă ridice din nou din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rândurile tale, e ca și cum, de la o mare depărtare, i-aș auzi glăsciorul. Rămâi cu bine și nu întârzia să-mi scrii, Dr. Alphonse F. București, 12 februarie 20... Herr Doktor, Iată că au trecut aproape zece zile până când m-am urnit să-ți scriu. Nu știu cum să-ți explic, dar chiar și pentru a scrie o scrisoare efortul mi se pare supraomenesc. Herr Doktor, sunt foarte mare și parcă am crescut peste noapte. La Revelion arătam încă a fetișcană, acum sunt un
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează actele fiecăruia, le trec din mînă-n mînă, Își pun semnătura indescifrabilă, Îndosariază, Înregistrează, Își dau acordul final pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dădea bani, iar amărîta aia bătrînă muncea pentru ei de se zdrobea și plîngea și-o ruga să se-ntoarcă la bărbatul ei, unde-i era locul. Dar nimeni nu putea sta de vorbă cu ea, nimeni n-o putea urni din loc, vezi Doamne, era nebună după el, era hotărîtă să pună mîna pe el. Ei, și-atunci John Beals i-a scris din nou, dar de data asta era foarte hotărît, ajunsese la capătul răbdării: „Acum să te hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tare voinic. Doamne, păi nu povesteau cum se duceau În atelier și-l găseau ridicînd de la un capăt, ca pe-un pai, un pietroi uriaș, În timp ce la celălalt se opinteau și asudau doi negri care de-abia izbuteau să-l urnească, și i-am spus lui Wade Eliot cînd l-am dus prima dată la Hopkins: „Știi care-i părerea mea și diagnosticul meu?“ - și apoi i-am spus, firește - „După mine, și-a făcut-o cu mîna lui făcînd tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]