852 matches
-
insuportabilă în care se afla. Ideea că în lipsă va fi înșelat de Ella devine, însă, un fel de obsesie urmând ca verificarea faptului, prin dovezi sigure, să pună capăt acestei întrebări chinuitoare. Pentru a obține aceste certitudini liniștitoare, Gheorghidiu urzește un plan, revelator pentru intensitatea zbuciumului interior: „La ora zece mă voi ascunde pe o uliță vecină, de unde pot supraveghea intrarea și ieșirea din casă. Dacă ea pleacă de-acasă, o voi urmări pînă la locuința lui. Dacă vine el
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
scenele pierdute din fundal, femeia care pare să fugă pe furiș la dreapta, schivnicul din spate, la gura grotei de pe stâncă. Tot privindu-le, unele dintre figuri devin sinistre, nu-i așa? Te Înspăimântă că nu știi ce fac. Ce urzesc. Ce gândesc. Și uită-te la râu, Faulques. Arareori am văzut unul mai ciudat ca ăsta. În chip atât de eronat liniștit și negru. Teribil tablou, nu-i așa? Nimic din ce-i pictat aici nu-i nevinovat. Oricine l-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
suficientă pentru școală și educație”" Cum personifica școala noastră concepția lui Eminescu despre statul educativ? „Două idei progresiste” - „instrucția publică generală” și „răspândirea luminii și culturii în masa poporului” - au fost compromise de unii „speculanți ai frumoaselor principii” care „au urzit o cabală și au răsturnat legea” (Eminescu, 1977b, p. 172). Au promulgat, adică, o lege neaplicabilă din cauza lipsei de mijloace, din cauza sărăciei populației rurale. Ce putea răspunde țăranul român la această nobilă intenție de cultivare a sa decât: „lumina ca
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
vântul (s. n.); vânturi locuite de duhuri rele, care pot face rău."163 În legende, vântul a fost creat de Dumnezeu ca să rupă pânza păianjenului-demiurg ce întuneca lumina soarelui: "Paiangănul e rău, pe dânsul să-l omori, că Dumnezeu când a urzit lumea și a făcut pe Sfântul Soare, pe Domnul Christos, ca să aibă oamenii lumină, paiangănul s-a apucat și a urzit pânza de sus, prin copaci, doar n-ar vedea oamenii, ar fi întuneric și n-ar fi lume. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rupă pânza păianjenului-demiurg ce întuneca lumina soarelui: "Paiangănul e rău, pe dânsul să-l omori, că Dumnezeu când a urzit lumea și a făcut pe Sfântul Soare, pe Domnul Christos, ca să aibă oamenii lumină, paiangănul s-a apucat și a urzit pânza de sus, prin copaci, doar n-ar vedea oamenii, ar fi întuneric și n-ar fi lume. Atunci Dumnezeu a făcut vântul, până atunci încă nu fusese vânt ca să rupă pânza lui, s-o curețe, și vântul mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și ploaia tot el o dă. Își aduce c-un ciur apă din mare și toarnă peste dânsul ca să se răcorească, și când dă cu ciurul prin văzduh plouă pe pământ."192 În majoritatea legendelor românești, apa este elementul preexistent, urzind viață din viață proprie: "Mai înainte de a fi fost pământul, era numai apă. Dumnezeu a chemat pe broască și i-a zis să se ducă în fundul apei și să vadă dacă este pământ. (...) Dumnezeu a poruncit apelor să se retragă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
restul de apă îl duce și-l aruncă la un pom verde, anume "ca să-i meargă norocul ca din apă" 213. La huțulii din Bucovina, se spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-o răgilat-o / Și-o pieptănat-o / Și-o periat-o / Și-o pus-o în furci / Și-o tors-o / Douăsprezece fete / Cu cuconița, / Bosconița / Și-o rășchiet-o / Și-o depănat-o / Și-o fiert-o / Și-o urzit-o / Și-o țesut-o / Și-o bilit-o / Și-o croit-o / Și cămeșă o făcut / Și junghiurile o-mbrăcat / Și apoi le-o blăstămat / Și din gură-o cuvântat: / O, voi, junghiuri mari, / De capul răilor mari / Să rămâneți / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
loc. / O vorbă dacă ți-o spun: / Dorule-dor, / Tu o dai și vântului, / De o duce satului."151 Sentimentul apartenenței la universal este construit pe baza inversiunilor verbale și nominale, liantul semantic fiind reprezentat de comparațiile cu elementele cosmice care "urzesc" destinul uman, împlinindu-l (nu întâmplătoare este predominanța verbelor la condițional-optativ, în lirica populară): "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; / Drumul suie și coboară / Al dorului mă omoară! / Eu cu dor, mândra cu dor, / Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fos`..."187 Pactul cu universalul însoțește umanul de-a lungul vieții, convertind-o la o permanentă interacțiune cu cosmicul. II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" În credința populară tradițională, "ghemul vieții" sau "firul vieții" reprezintă "datul sorții" pe care ursitoarele îl urzesc la naștere. Astfel, la nașterea unui copil, "torcătoarele" (ursitoarele) se așează la fereastra casei și încep "a-i toarce firul vieții, și anume cea mai mare, adică ursitoarea, ținând o furcă în mână, pune firul și învârte fusul; cea mijlocie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și taie firul."188 Ursitoarele românești corespund Parcelor romane (pars-parte, de unde și expresiile "asta i-a fost partea", "a avea parte de ceva, cineva") și amintesc de Moerele grecești (a treia ursitoare, Moartea, ar proveni de la μώίρά) care "torc" și "urzesc" firul vieții.189 Forma ovală a ghemului dezvăluie mișcarea ciclică a universului, macrocosmosul în care se deapănă "firul vieții", iar firul de cânepă, din care este făcut ghemul, se obține în urma unui adevărat ritual: Pentru a se face cânepă (...), se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu se pleacă pe cale și nu se dă nimic din casă. Marțea este, de obicei, zi nefastă, mai ales pentru începerea unui lucru, dar este considerată ca fiind cea mai mare zi din săptămână deoarece, în această zi, s-a urzit pământul. Miercurea, ca și lunea sau vinerea, este o zi norocoasă, favorabilă începerii lucrurilor noi; este considerată cea mai sfântă zi din săptămână deoarece se spune că este ziua când s-a născut Hristos. Joia este o zi fastă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în general, care se supun unui cod de legi originar: "Toate lucrurile și lumea întreagă sunt, în felu lor și la locu lor, acolo unde numai iau ele ființă. E ceva care stăruie în ascuns, ca un izvor unde se urzește viața. Lucrurile au și ele o fire ce vine de undeva din adânc nu știe nime cum, da așa sunt de la început. Lumea este așa cum o vedem, cu toate alea în ea; o trăim ca și cum noi am făcut-o. Știm
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a odihnit, Nefârtatu s-a jucat noaptea cu pământ și a făcut pe șarpe, care l-a sfătuit pe Nefârtat să-l înnece în somn pe Fârtat. Da nu a putut, că Fârtatu știa gândul șarpelui. Cum șarpele iscodea și urzea mereu împotriva Fârtatului, atunci Fârtatu l-a prins de coadă, l-a învârtit de două trei ori cum învârți un bici și l-a zvârlit în hău. Și a zis: Să te încolăcești în juru pământului de nouă ori și să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
norocului, Ion Brad îl evocă în această ipostază, după cum Marin Tarangul exprimă emoții, stimulate de piatra prețioasă, magică, a șarpelui 17. Mihai Beniuc, prin imaginea șarpelui, sugerează decadența artei 18 și îndepărtarea ei de tradiție. Motivul ursitoarelor, ființe supranaturale care urzesc destinul oamenilor, se repetă în creația lui Cezar Baltag, Gh. Pituț, Ion Brad, A. E. Baconsky, după ce în literatura interbelică, la poeții citați în atâtea rânduri, s-a constituit ca motiv frecvent. La Cezar Baltag, viața sufletului este dirijată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plânsul este orb, de rouă, de flacără, este râu: "Se-ntunecă doar cine nu a plâns, n-a râs cu-adevărat". Nostalgiile îl poartă spre ținuturi-limită în care sălășluiesc tatăl Dumnezeu și Dumnezeu mama, liniștea și tăcerea. Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intercalează alte părți de propoziție. Această scindare a grupului conferă un relief stilistic neobișnuit fiecărui element textual, contribuind la sporirea ambiguității discursului poetic: Lacul codrilor albastru (M. Eminescu); Dulce, ce începu / Cântecul, lauzi și tu? (L. Blaga); Norilor copacii le urzesc brocarte (T. Arghezi); dar vezi, de soare, / Visuri sute, de măcel, / Mă despart. (I. Barbu) Anacolutul este, ca figură de stil, un procedeu livresc prin care se întrerupe continuitatea sintactică în propoziție sau în frază. În limbajul comun este considerat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Das Wesen..., pp. 15-16. 155 Ibid., pp. 23-24. 156 M. Flonta, Imagini ale științei, București, Editura Academiei Române, 1994, p. 164. 157 Am întîlnit acest termen și la Th. Kuhn (vezi I, 2). "Matricea disciplinară explică M. Flonta este o țesătură urzită prin împletirea unui număr mare de fire relativ interdependente și relativ independente", despre care putem crede că "este puțin probabil ca toate să se rupă în același loc" (ibid., p. 165). 158 Ibid., p. 164. 159 M. Flonta consideră că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de apă din vasul cu apă de băut spre biserica unde merge mortul, sub pretext că arhanghelul care a luat sufletul acestui om își spală sabia în vasul lui cu apă. Arici E păcat să omori ariciul, pentru că el a urzit pămîntul sau l-a măsurat. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice și să ncui cu lăcată, mama lor umblă pînă găsește iarba-fierului, cu care, atingînd lăcata, se sfarmă. Aceea o pun hoții în palmă și descuie lăcă țile numai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd iei o cămeșă nouă, să treci de trei ori un fier prin ea, ca să fii sănătos ca fierul. Gura de cămeșă de sîmbătă e bună pentru crescut porcii. Gura cămeșii nu se taie, nu se gurește* și nu se urzește sîmbătă și marți: e rău de moarte. Să nu croiești cămeșă sîmbăta, că moare cel ce a purta-o. Cînd femeia îngreunată clătește cămeși de-ale ei, să nu le ieie de gură, ci de poale. Cămeșile trebuiesc croite sărbătoarea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
seara, mănîncă vîrcolacii luna. Cînd lucri marți seara, nu-i bine de oi. Cînd îți tai unghiile marțea, îi de năpaste. Marțea se lucrează la gura cămeșii numai pentru cei morți. Marți să nu speli, să nu croiești, să nu urzești, să nu piepteni. De te-mbolnăvești marți, nu te mai scoli. (Gh.F.C.) Marina Sărbătoarea Mărina [Sf. Marina, 17 iulie] se ține, adică nu se lucrează absolut nimic în acea zi, fiindcă e rău de lovituri. Balega și mătura din ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ai umplut, faci tot același lucru, ca să nu se deoache - și tot asemenea faci cu fusele și cînd le rîșchii. Dacă se începe de tors, este bine a stupi mai întîi fusul de trei ori, ca să se umple degrabă. Cînd urzești, de răpezi cumva urzitorul să treacă o rază [gradație], [e] semn bun: ai să pui pînza mai lungă. Marți nu-i bine a urzi pînza, c-apoi îi a năpaste. Cînd ai urzit mai multe jărbiuțe* decît îți trebuie, ca să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tors, este bine a stupi mai întîi fusul de trei ori, ca să se umple degrabă. Cînd urzești, de răpezi cumva urzitorul să treacă o rază [gradație], [e] semn bun: ai să pui pînza mai lungă. Marți nu-i bine a urzi pînza, c-apoi îi a năpaste. Cînd ai urzit mai multe jărbiuțe* decît îți trebuie, ca să-l depeni înapoi, te duci după urzitor, iar nu mîi urzitorul îndărăpt, că nu-i bine. Cînd gătești de urzit, torni apă peste urzitor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trei ori, ca să se umple degrabă. Cînd urzești, de răpezi cumva urzitorul să treacă o rază [gradație], [e] semn bun: ai să pui pînza mai lungă. Marți nu-i bine a urzi pînza, c-apoi îi a năpaste. Cînd ai urzit mai multe jărbiuțe* decît îți trebuie, ca să-l depeni înapoi, te duci după urzitor, iar nu mîi urzitorul îndărăpt, că nu-i bine. Cînd gătești de urzit, torni apă peste urzitor, ca să-l adăpi. Dacă se gătește de urzit, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]