10,389 matches
-
de suprafață. Doza de radiație are următoarele unități de măsură roenthgenul și submultipli acestuia (în sistemul ronthgenologic), radul, remul, grayuul și sivertul (în sistemul radiologic). Roenthgenul este cantitatea de radiație care produce într-un volum de 1 cm³ de aer uscat în condiții de presiune de 1 atm.și temeratură de 0ș celsius, aproximativ 2 miliarde perechi de ioni. Exprimat matematic se poate defini și altfel. Roethgenul este doza de radiație a cărei corpusculară asociată produce în 0,01293g de aer
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia tocmai Îi usca părul, să intre și să ocupe fotoliul din fața oglinzii, În locul aceleia. Totul a durat cam zece minute. Cum doriți să vi-l fac? Întrebă fata oarecum surprinsă. Înainte de a răspunde, Christina privi cu atenție ecusonul pe care scria clar, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după aceea? Urma să se mai gîndească. Încerca să cîștige timp, trăncănea verzi și uscate pentru a-și domoli teama. Deocamdată nu avea nici posibilitatea de a-l verifica pe celălalt, nici pe aceea de a se lăsa verificat fără să riște. Nu avea decît o singură posibilitate: aceea de a alege Între mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Regizorașul, ba îmi dai de înțeles că ai fi dispus să intri în acțiune, ba îmi spui că nici nu mai are rost să îmi răcesc gura vorbind despre subiectul ăsta. Vrute și nevrute, dom’ Regizor, reia Santinelă, oamenii vorbesc verzi și uscate în discuții de felul ăsta, pe cine să crezi? Riscul e prea mare. Riscul nu există decît după ce ți l-ai asumat, e de părere Regizorașul, așa s-a întîmplat de cînd e lumea. Pentru ca un lucru să existe, el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
erai foarte interesat de urină și de fecale. Stăteai o veșnicie pe closet, reținîndu-ți rahatul, forțîndu-l să ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebîndu-te dacă o să fii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat cinci ani stelele de pe cer, Kawabata cel care i-a ascultat atâtea povești ca să mai uite de frig, foame și singurătate, Kawabata, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ani m-am trezit că plâng după un golan bătrân, unul care a omorât cândva, ba am chiar amintiri plăcute cu el. Antoniu Își dă seama că a vorbit prea mult și că Plăcințica nu-l mai ascultă. Își usucă părul și hainele la soare și pare nerăbdătoare să o pornească la drum cu cartonul la subțioară. Într-un târziu, Împart În porții egale o chiflă, o bucată de brânză și o roșie. Mănâncă În tăcere având grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă cu cei doi gemeni, când tatăl lor adoptiv vorbea la telefon. Ne-am reunit ca două armate Învingătoare pe o alee plină cu frunze uscate din Parcul Icoanei. Eram descomplectați, lipsea un membru important al familiei, dar fericiți. Am cumpărat de la un Supermarket din apropiere brânză, șuncă, pâine, un kilogram de mere și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bilă, când din degetul arătător și din cel mare formam un soi de coroană. Seamănă cu un arici, Îmi spuneam, plimbându-mi mâna liberă peste pielea plină de riduri și păr fin. Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la magazinele de delicatese. Îl urmărea pe măcelar „cu ochi de șoim“, cum spunea ea, să fie sigură că nu uită să-i dea carnea tranșată prin mașina de tocat kușer. Le dădea telefon tuturor gospodinelor din bloc care își uscau rufele pe sfoară afară, în spate - într-un rând, mânată de noblețe și generozitate, a sunat-o și pe divorțata goite de la ultimul etaj -, să le spună să fugă și să-și strângă rufăria, că tocmai răpăise un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce o să fac pipi, o să mi se rupă și-o să rămân cu el în mână? Te pomenești că mă transform în fată? Sau, și mai grav, într-un băiețel pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum să capăt ceea ce nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc ca racul, dar răspunsul meu e cu totul altul. — Nu vreau să mai port așa ceva - și simt cum plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura. Își simțea mintea limpede și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii m-ar fi urmat. Au uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care afecțiunea se transformă În respect, iar sacrificiul În suspiciune, a unui fiu crescut ca un inamic. Nu de credință romano-catolică, spuse domnul Opie. Dr. Czinner tăcu vreme de câteva minute, neștiind cum să-și formuleze doleanța. Buzele Îi erau uscate de-o sete de-a dreptul fizică pentru dreptate, care era ca un pahar cu apă rece ca gheața, aflat pe masă În Încăperea altcuiva. Domnul Opie păru că-și dă seama de Încurcătura lui și spuse cu voioșie: — Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină de umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În șoaptă: — Cum merge? Nu s-ar putea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
salon, Îmbrăcat cu niște șalvari din mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos mantaua. —Ce vrei să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele Încrucișate, Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]