KorAP: Find »[drukola/base=uzină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...475 >

11,855 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

e bărbat în lumea asta!... Stau și lîncezesc într-un oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume..." *** Tehniciana continuă să-și vadă de hîrtiile ei, murmurînd mereu cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa, că a raportat lucrări neexecutate, în vreme ce Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gest nervos spre telefon dacă mi-ar da mai repede legătura cu Iași, măcar să spun părinților că stă la Sălcii; vă dați seama, se așteptau să le dăm telefon acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit. Cum să nu vină!? se înfurie Săteanu, așezîndu-se într-un fotoliu, luînd telefonul pe brațe. Ca de fiecare dată cînd tatăl ei vorbește la telefon, Doina se ridică și iese. Ascultă, Haralamb, spune Săteanu cînd prinde legătura cu directorul uzinei te-am rugat să-mi mai dai sudorii o zi, ce naiba! Știi, răspunde directorul făcînd un gest cu palma de rămînere pe loc spre femeia așezată în fotoliul de dincolo de birou i-aș fi trimis, dar... inginerul Vlad, un stagiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așezîndu-și partea de jos a bluzei, peste fustă, în jurul mijlocului. Dormeai tun, cum dorm călătorii în tren spune Maria simplu, firesc, pe tonul ei alb, de odinioară. Chiar mă-ntrebam dacă să te mai trezesc. Ast' noapte am fost la uzină se scuză Mihai, ridicîndu-se, intimidat de vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucura aflînd că aseară, după ce ai plecat de la noi, i-ai dat telefon... prietenei lui nu folosesc cuvîntul amantă, să nu-mi zici cumva că-s vulgară și te-ai întîlnit cu ea. Prostii! rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la uzină. Puteai să dai două. Ce, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la uzină. Puteai să dai două. Ce, parcă..., pînă să ajungi la uzină... Zău că-s aberații, Maria! Te rog să mă crezi! Nu vreau să decad complet în ochii tăi. Nu-mi pune în spate fapte pe care nu le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la uzină. Puteai să dai două. Ce, parcă..., pînă să ajungi la uzină... Zău că-s aberații, Maria! Te rog să mă crezi! Nu vreau să decad complet în ochii tăi. Nu-mi pune în spate fapte pe care nu le-am făcut, te rog! A, exact! se bucură Mihai. După telefon, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i-ai spus, ca o mamă... Tot timpul: "el îi de vină; tu ești frumoasă, ești deșteaptă, găsești oricînd..." Și cu Virgil, acum: "ce ți-a trebuit unul din ăsta, care scoate o vorbă pe zi și stă numai la uzină ori printre cărți?!" Da'-ți place să te fălești cu ginerele tău... face bătrînul un gest de lehamite și se ridică. Dacă nu ne-am fi certat o zi, n-ai fi plecat nici ieri de-acasă, să vezi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o purta. Sînt Maria Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea să-l vadă, să-i ceară un sfat. Săteanu a și exclamat: Dumnezeule, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dar s-o iei și cu copil mic!... Vorba românului: "doar nu l-am ucis pe tata!" Mamă, ce i-o fi făcut lui taică-su? N-o fi vrut bătrînul să intre în colectiv, pe el îl presau la uzină să-și lămurească tatăl..., știu că-mi spunea... Cînd? Aa... Doar mi-a fost elev, la seral. Apucase odată să mi se plîngă... Săteanu?! s-a mirat fata. Nu-i ăla care te-a spus directorului că-i iei peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a fi umanismul. În numele acestui umanism, al cinstei care trebuie să ne caracterizeze, al sincerității și al dreptății, m-am dus la șefii mei și le-am declarat că nu am de ales; că foștii mei colegi de muncă de la uzina din Iași, muncitori cinstiți, tovarăși de nădejde, m-au anunțat că am făcut un mare rău, că vor să se adreseze conducerii Partidului dacă nu iau o hotărîre: fata pe care am cunoscut-o acum trei ani la o întîlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-s în divorț... Și-ncă cine mă lasă: fiica lui Bujoreanu... În ochii lui Theo, umezi bine, era aceeași scînteie de rugă, din seara cînd a venit la ea să-și ceară scuze, să nu mai fie dat afară din uzină. Privindu-l, Maria Bujoreanu a uitat furia cu care venise la ei, hotărîtă să-și despartă fiica; a uitat și de declarația aceea calomnioasă, care i-a fost adusă la cunoștință de către unul dintre cei care au cercetat dosarul soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl oprește un bărbat, care i se pare cunoscut, probabil de la uzină. Știu că sînteți prieten cu dom' Vlădeanu. Puteți trece pe la el? Da, desigur, stă în bloc cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful secției, am o rugăminte: poate reușește să vină să facă de serviciu și la noapte, că trebuie asigurată asistența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
abia acum... Știi că n-a venit cursa nici azi? Mă ia cu rău cînd mă gîndesc la Sorina. Mîine în zori sînt la autogară. O duc pe Sorina la hotel să se odihnească, abia apoi merg și eu la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam dacă veniți ori ba, că amicii dumneavoastră, de la uzină, pe care-i invităm de fiecare dată la vizionări, și care, vorba maestrului, ne tratează cu refuz, ne-au tratat la fel și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe baricade. Un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a discutat și despre îmbunătățirile propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca ale lui Săveanu și cade premiera, ori se amînă sine die. De unde naiba mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură, biblioteca județeană "Bibliotecarele au întotdeauna ceva specific, poate eleganța spiritului, cizelat în tovărășia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
facem un serviciu dîndu-1 astfel pe scîndura scenei. Nemaivorbind, să mă ierte Mara Nedelcu!, de personajul feminin, excelent făcut, dar nu convingător pentru ceea ce se spune despre el. "Pot să mă duc undeva să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat pe scenă!?" Se uită roată, oprindu-și o clipă ochii pe genunchii Claudiei Butnaru, ridicîndu-i apoi, ca din treacăt, spre obraz: un piept frumos, feminin, un zîmbet condescendent și o privire fixă, spre afișele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
revedere! Săveanu se retrage și el, nu înainte de-a-l mai reține pe Mihai cîteva clipe: Nu pleca din Valea Brândușelor, e-o prostie să-ți dai aere de cum debutezi. Poți scrie oriunde. Tu ai șansa vieții de uzină exploateaz-o! Uzina văzută din interior. Eu, e drept, pentru a avea o rubrică într-un ziar mare..., dar tu, ca autor dramatic... ...am soarta unor spectacole ca ăsta completează Mihai. Mulțumesc, Vic! Am certitudinea că vom rămîne prieteni. Forfota din foaier s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
capul scării, unde, înainte de a păși pe prima treaptă, Claudia Butnaru întoarce o dată, scurt, privirea, măsurîndu-l. Spune-mi, tovarășe Vlădeanu, întreabă ea încet, cu o voce fermă, care trădează profesoara de zi cu zi de ce n-ai lăsat ca mediu uzina, și-ai plasat acțiunea pe un șantier de prospectări geofizice? Într-un oraș ca al nostru, ar fi mers mai bine... Dar nu s-ar fi jucat răspunde Mihai simplu, parcă să încheie discuția. De ce nu? saltă profesoara umerii, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]