2,509 matches
-
prezentare de Gheorghe Tomozei, în suplimentul „Biblioteca «Argeș»”. În 1981 îi apare volumul de versuri pentru copii Ochiul de basm. A colaborat la „Argeș”, la publicațiile pentru copii „Cutezătorii” și „Luminița”, la „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Vâlcea literară” ș.a. Este laureată a concursurilor de poezie „Nicolae Labiș” (Suceava, 1973), „Dragoș Vrânceanu” (Râmnicu Vâlcea, 1983) ș.a. N. este o poetă pentru care copilăria există nu numai spre a fi evocată nostalgic sau întâmpinată cu compuneri didactice și educative
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
, Vintilă (pseudonim al lui Mihai Hristea Lomotescu; 14.II.1927, Folești, j. Vâlcea), poet, dramaturg și prozator. Este fiul Elenei Lomotescu (n. Triculescu), telegrafistă, și al lui Mihail Mihalache Lomotescu, moșier. A fost elev la liceele bucureștene „Gh. Lazăr” și „Gh. Șincai”, apoi a intrat la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București
ORNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
, Constantin (21.VIII.1933, Boișoara, j. Vâlcea), istoric literar, editor și folclorist. Este fiul Marioarei (n. Nasture) și al lui Ionel Mohanu (Vălceleanu), învățător. Urmează Școala Pedagogică din Sibiu (1949-1953) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958). Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
vocea un orator Este remarcabil ceea ce poate face simpla presiune a degetelor. Domnul A., un politician, vorbise aproape o zi întreagă la un congres în aer liber. Cum amplificatoarele nu funcționau, vorbise fără microfon. Din pricina bolților de verdeață și a vâlcelelor din jur, zona nu avea o acustică foarte bună, așa încât, spre seară, domnul A. nu mai putea vorbi nici măcar în șoaptă. Mușchii îi erau atât de contractați, încât nici măcar nu-și putea deschide gura, darămite să mai și vorbească. Când
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
jafuri... Iar pădurea, primăvara, cu frunzele ei abia ivite, proteja insuficient. Călărea deja de o săptămână, urcând mai întâi de-a lungul Donului, apoi cotind-o spre răsărit. Stepa, până atunci monotonă și plană, era acum întreruptă de păduri și vâlcele. Satele se făceau mai numeroase. În primele zile, mergea orientându-se după cursul fluviului, apoi după soare. Pretutindeni era același pământ rusesc nesfârșit. Dar, cu cât satul lui era mai aproape, cu atât vederea părea că i se face mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ucis. Iar la Dolșanka, cu mult înainte de venirea bolșevicilor, zilele aveau lungimea aspră a muncilor câmpului, duritatea trunchiurilor groase sub fierăstrău, gustul pâinii scump câștigate. Din fericirea de odinioară rămâneau doar câteva răsărituri de soare, izvorul răcoros din scobitura unei vâlcele, într-o zi de seceriș, în arșița verii, drumul sub șfichiul ultimului viscol. La fel ca acum. La fel ca întotdeauna... Neștiind dacă trebuia să se bucure sau să se întristeze de cât de rară era acea fericire, constantă totuși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui M. Zamphirescu. Literaturii populare, aflată constant în preocupările lui Grandea, i se acordă un spațiu considerabil. Apar, printre altele, baladele Mihu Copilul, Miorița, basmele Oile cu lâna de aur (din zona Mehedinți) și Paserile cu cioc de fier (din Vâlcea). În ceea ce privește traducerile literare, nesemnate, dar aparținând mai toate lui Grandea, sunt de semnalat tălmăcirea parțială după Don Quijote de Cervantes și două articole despre H. Heine (unul al lui Gérard de Nerval), însoțite de o traducere în proză din creația poetului
BUCEGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285888_a_287217]
-
, Voicu (6.VII.1939, Vâlcele, j. Covasna), critic literar și prozator. Urmează studiile liceale, finalizate în 1956, la Brașov. Va absolvi, în 1964, Facultatea de Filologie din Iași. După o scurtă perioadă în care este profesor la Rupea, va lucra la ziarul „Drum nou” (1965-1966
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
BĂLĂȘEL, Teodor (7.XI.1869, Bogdănești, j. Vâlcea - 30.I.1941, Ștefănești, j. Vâlcea), folclorist. După ce a urmat cursurile Seminarului de la Râmnicu Vâlcea (1885-1889), a fost învățător (din 1889), diacon (din 1892) și preot paroh (din 1894) în comuna vâlceană Ștefănești. Împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor, G. F. Ciaușanu, N. I. Dumitrașcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, I.
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
duce încă o viață activă alături de fii, nepoții și strănepoții ei. Periodic, mai merge în vizită la surorile mai mari stabilite în București. Anuța Am întâlnit-o într-o vacanță la prietenul meu din liceu, Tică, într-un sat din Vâlcea. Anuța era o fătucă sfioasă, subțire ca trestia și cu ochii negri ca mura, care, fiindu-mi parteneră în brigada artistică la jocurile populare, făcea ca inima-mi să-mi vibreze în ritm de samba când o strângeam de mână
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
zic. Noapte bună, Nickie. Nick merse-n picioarele goale pe cărarea care străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămâne lujerul Neted, gol, ca fluierul. 1. Descrieți într-un text de zece propoziții jocul cu păpădii. Licurici Mircea Micu Licurici Cu aripi mici Și cu lampa de pitici, Ce tot vrei pe câmp, aici? De te-oi prinde prin vâlcele, Când e noaptea grea de stele, Mi te-oi pune în fereastră, În căsuța cu perdele. Și-ai să fii tu, licurici, Lampa păpușicii mele. Cerințe: 1.Citiți și memorați versurile. 2.Alcătuiți o compunere cu titlul ” Noaptea în grădină
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-l făcuse să creadă că un liliac zbura pe-aproape. Nu se poate, spuse Esmé. Restul prietenilor mei rătăceau de colo-colo, Îndeplinindu-și ritualurile matinale și pregătindu-se pentru micul dejun. Aveau hainele șifonate, iar părul turtit, numai creste și vâlcele. Bucătarii distribuiră castroane de lemn cu orez, cu sos făcut din făină de orez, mazăre, praf de arahide, creveți uscați și ardei iute - toate aduse de Pată Neagră. Primii serviți au fost onorații oaspeți, iar locuitorii din Locul Fără Nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din ziua cînd s-a despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). 18. În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, de la capătul rîurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19. ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate tufișurile, și pe toate imașurile. 20. În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Un glas strigă: "Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele! 5. Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit. 6. Un glas zice: "Strigă!" Și eu am răspuns: "Ce să strig?" "Orice făptură este ca iarba, și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în bernă, Versul este invalid. Lutul doar rămas în cale E-ngrozit la gândul trist Că de sub negre mantale Va sluji un ceramist. Astfel voi ajunge mâine Oală mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
știi despre crugul stelelor, despre suflet; ai filozofia ta de om al pământului. Vreau să te întreb...” Întrebările rămaseră nerostite. Șareta înainta în mersul sprinten al calului; trecurăm peste un podeț așezat fără rost, nu mai era nici o apă sau vâlcea, numai un șanț foarte la suprafață, ce n-ar fi deranjat în alcătuirea și așa denivelată a drumului. Gândii apoi că împărțirea pământului, acum după al doilea război, înfăptuită în anul în care venisem acolo, era un lucru foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că puterea îi revenea în mădulare și făcu câțiva pași până lângă Dolores. — Brațul meu, se oferi el. Ea tresări scurt. Vă mulțumesc, domnule, spuse apoi și-i acceptă oferta. — Pe aici, cred, spuse Virgil Jones. Lângă fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea înclină capul, încuviințând. Merseră până la marginea luminișului cu un pas afectat, studiat, iar apoi copacii se mișcară în jurul lor. în vâlcea Virgil Jones se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-i acceptă oferta. — Pe aici, cred, spuse Virgil Jones. Lângă fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea înclină capul, încuviințând. Merseră până la marginea luminișului cu un pas afectat, studiat, iar apoi copacii se mișcară în jurul lor. în vâlcea Virgil Jones se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar ce anume ar putea face acum Dolores și, în același timp, se simțea și el pierdut. Vai, sărmane Yorick! Dolores rămase în picioare, fixându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost cel care a spus-o. S-a petrecut cu atât de mult timp în urmă, mă-nțelegi, nu? Dar, de dragul discuției, hai să zicem că acesta e citatul original. Ochii îi scânteiară un moment la vederea unei adâncituri în vâlceaua din apropiere, apoi se îndepărtară iarăși de locul acela. — Hai să-și zic altfel, spuse Virgil. Când te uiți la mine, vezi că sunt solid. Pe de altă parte, când te uiți la puțul fântânii, vezi că e gol. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din toate astea. Deci cine voia? Și cine sau ce era Grimus? Și Trandafirul de Piatră? Și va fi oare Virgil Jones de acord să-l însoțească? Sau boala doamnei O’Toole va fi oare factorul decisiv? Alergă, gâfâind, spre vâlceaua de lângă fântână. ȘAISPREZECE Până la urmă fântâna l-a ajutat pe Virgil Jones să se hotărască. Dar înainte de asta le rupsese aproape toate rămurelele pe care le putuse găsi. După ce le rupea, arunca bucățelele în fântână. Iată cum se convinse singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Este un spărgător de gheață social și un spărgător de nori ritualic. A fost dintotdeauna o dovadă de pasiune și un semn de ură. Stele au dansat în ochii fetelor, iar moartea a dansat cu familia ei refractară. Astăzi, în vâlceaua unei păduri, gol pușcă, cu lumina verde a frunzelor jucându-i pe față, un bărbat gras, cu chipul aspru, numit Virgil Jones dansa pentru viața noului său prieten. — Prieten - își repetase cuvântul de un milion de ori și îl șoptise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acest sat (deocamdată asta e clar pentru tine), tu abia te nășteai. Într-una dintre ele găsești o scrisoare. E adresată de bătrân fiului său. E vorba de cel mare, desigur, cel care e acum economist Într-o uzină din Vâlcea. Plicul e ștampilat, deci a făcut drumul până la destinatar și, În neștiute Împrejurări, a fost din nou adus aici. Memorezi mai Întâi adresa de pe plic. Apoi citești: Dragă Floreo Am primit pe adresa ta de acasă o scrisoare de la Întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În nări mirosul proaspăt de primăvară. Urmări cu privirea drumul de țară ce despărțea cele două tarlale și un cârd de ciori care-l survolau de-a curmezișul. Nu departe de terasamentul căii ferate drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]