2,023 matches
-
a anunțat că doctorul s-a oprit întîi la alt client; așa că scena s-a desfășurat sub presiunea vizitei lui iminente. Mika-Le s-a aruncat la picioarele Lenorei, cerând iertare și. . . parale. Aflase, se vede, de desfacerea averei Hallipa. Doru, vânăt și neștiind ce să facă, spăimântat de ce sa poate întîmpla, s-a repezit spre lăcustă. Lenora 1-a oprit: " Foarte bine face că mi se adresează mie - a spus - fiindcă eu singură sunt în drept să mă ocup de ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
comice, altele amenințătoare. — O, da strămoșii, începe Gittens, întorcându-se autoritar spre Jonathan. După cum spun mai multe relatări... onathan îl înghiontește, arătându-i un grup de dansatori, ale cărui mișcări par diferite de ale celorlalți. — Ce zici de ăștia? Nou veniții dau impresia de rigiditate. Femeile pe care le întruchipează au mișcări pompoase, țepene, își mișcă brațele repede spre lateral sau le țin la spate. Una ține ceva pătrat în mână, pe care-l lovește și-l flutură spre auditoriu. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dezmierd ... Și umblu pe cărări virgine Pe unde nimeni n-a călcat, Zăpada ta de cald îmi ține De când în suflet mi-ai intrat ... Te chem... doar vântul mă aude Și-mi cânt-a gol și a pustiu, Iar cerul vânăt îmi răspunde Să te iubesc ... da-i prea târziu ... Nimic nu e ce pare Când nimic nu e ce pare Și ce pare nu-i a fi, Ca un fum spre cer dispare Clipa dintr-o noua zi ... Doar tăceri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de meditație. Ochii amanților sunt fie doar pe jumătate deschiși, fie închiși. Între membrii fiecărui cuplu sunt așezate farfurii cu câte un bujor roz și vinete: Bujorii au pistiluri întunecate, asemănătoare cu părul, iar vinetele au vârfuri vopsite în purpuriu deschis. — Totul se reduce la a ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară la mine în stabiliment, le învăț o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iaca de unde provine... Dumneata ai... Ciudat lucru, ce-i drept... Cum s-a întîmplat!... Al dracului!... Dumneata ai la una tocmai numărul care a câștigat la cealaltă și... ― Și... ce? ― ...și viceversa. Cum aude cuvântul viceversa, d. Lefter se face vânăt ca ficatul și se ridică izbucnind cu o volubilitate supremă: ― Viceversa! Nu se poate, domnule, peste poate! Viceversa! Asta-i șarlatanie, mă-nțelegi? Vă-nvăț eu minte pe dv. să umblați d-acu-ncolo cu infamii și să vă bateți joc de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg cum de n-am murit sau nu mi-am rupt picioarele. Spre prânz s-a afișat în hol lista celor reușiți la examenul pentru bursă. Eram în capul ei, pe toată școala
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu era neapărat nevoie, dar n-ar fi fost rău ca pe cer să se afle, așa, și un norișor alb, cu față bucălată de copil, cum a văzut el În casa unui grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar vinul, ajutat și de soarele care le bătea drept În scăfârlii, le-a dezlegat limbile și i-a Îndemnat să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar, opăritul tătic dorea satisfacții și de ordin moral. Adică nemernicul care, dedându-se la plăceri destrăbălate, Îi Îmborțoșase fetița - și aici, când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu aibă nici o răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt cuminte toată ziua. Seara, o ajut pe mama să-și dea cu ceai de mușețel la ochi. O Încurajez și-i spun că nu sunt așa umflați și nici vineți. Mama plânge. Se uită În palmă, unde se află doi dinți. O mângâi și-i spun vorbe bune. Ea nu mai plânge. Mă duc și la tata, ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez mâinile. El și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din gură precum cea a unui porc după Înjunghiere. Am mai auzit că, În urma unor astfel de triste Întâmplări, spânzurații masculi Își revarsă pentru ultima oară sămânța așa, ca să arate lutul lor cel Îndelung și adânc păcătos că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drastice amenzi aplicate de către serviciul de sănătate publică, prilej cu care domnul Primar a fost Înjurat de mamă În mai multe rânduri; este știut că, În depărtare, tremurat de Apa Morților, Codrul de la Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu de la stins la aprins; cei doi sanitari au intrat În grevă pe termen nelimitat deoarece oamenii Îi Înjură că nu le dau rețete pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete și albul ochiului roșu și Împestrițat de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vădea, la rându-i, decât o cușcă mai mare, așa Îngrădită cum era de un gard din sârmă Împletită. Primarul intrase, Închisese În urma lui portița și se apucase să-l fugărească pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din împrejurimile Iașului. Mănăstirea Hlincea și Aroneanu, în: „Cercetări Istorice”, 1970, p. 285 footnote>. Încă o sursă de venituri pentru mănăstire erau dările plătite de oamenii așezați pe pământurile sale și care formau noi sate numite seliști sau slobozii. Nou veniții din Transilvania, Polonia, Țara Românească sau de la sud de Dunăre, erau scutiți pe o perioadă de trei ani de orice obligații față de vistierie. La 11 aprilie 1671, Gheorghe Duca voievod scutește de dări poslușnicii Mănăstirii Cetățuia<footnote Ioan Caproșu, Documente
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
poslușnicilor, tot el stabilea cuantumul amenzilor sau a diferitelor pedepse ce trebuiau executate. O altă sursă de venituri pentru mănăstire o formau dările plătite de oamenii așezați pe pământurile sale și care formau noi sate numite seliști sau slobozii. Nou veniții din Transilvania, Polonia, Țara Românească sau la sud de Dunăre erau scutiți pe o perioadă de trei ani de orice obligație față de vistierie. Într-un document după 10 ianuarie 1717, Mihail Racoviță scutește de dări Mănăstirea Cetățuia pentru că a scăpat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri, cinematografe, muzee, ștranduri, de oriunde. Le amețea cu politețuri și schimbătorul de viteze al marelui său TAUNUS. Apoi, brusc, ca în fața unui semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]