7,778 matches
-
muncească! Pe când eu ... Hai să vedem ce este în rucsacul Iuliei! Vad că e cam plinuț! Nici nu apucară bine ursuleții să scoată de sub ramurile de brad rucsacul, că a apărut ursoaica, mormăind morocănoasă, nervoasă că nu a adus niciun vânat din pădure. - Mami! De ce ești așa de tristă! Vino încoace să mănânci cu noi! Știi ce bine ne-am descurcat cât timp ai lipsit tu? Uimită, ursoaica desfăcu rucsacul, scoase fripturile, scoase și cozonacul. Împărți la puii ei tot ce
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
cele întâmplate. Zâmbind, bunicul coborâ și el, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de prietenul său, care, involuntar, privi în acea direcție... și îngheță pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător gândi că a devenit vânat, când din sclipirile zăpezii, zări ochii fiarei îndreptați spre el. Spaima îi căzu ca un bolovan de pe suflet, când auzi glasul calm al bunicului spunându-i: - Sunt fără viață! Abia așa, moș Ion, realiză faptul că ochii lupului, nu străluceau
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
și nu-i era frică de nimic, având cu el un arc de vânătoare și o tolbă plină de săgeți. Era îndemânatic la vânătoare, nefiind dată ca el să se întoarcă din pădure și să nu aducă pe spinare un vânat pentru cei de-ai casei. Ca s-o spunem pe dreptate, Artemie Stepanovic își hrănea familia mai mult cu ce vâna de prin pădure, iar animalele crescute în gospodărie le cruța pentru a fi vândute în târg. Treaba cu vânatul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
vânat pentru cei de-ai casei. Ca s-o spunem pe dreptate, Artemie Stepanovic își hrănea familia mai mult cu ce vâna de prin pădure, iar animalele crescute în gospodărie le cruța pentru a fi vândute în târg. Treaba cu vânatul a mers o vreme, dar să vedeți ce se întâmplă într-o zi! Plecase Artemie Stepanovic cu gânduri mari la vânătoare, sprinten, cu tolba doldora de săgeți și cu arcul cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
să vorbească. Mai avea și acum lacrimi pe obraz. Într-un târziu, reuși să spună ceva: - Evghenia Stepanovna, scumpa mea, nu voi mai merge la vânătoare niciodată! Jur pe ce e mai sfânt! - Cum așa? N-ai adus nimic de la vânat? Ce s-a întâmplat? - Draga mea! Vino și tu, Katya, aici lângă mine, să vă povestesc! Azi am avut o revelație nemaipomenită. Am zărit un vătui ieșit în fața mea, și în timp ce mă pregăteam să-l săgetez cu arcul, căprioara, mama
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Mi-au înlemnit mâinile când am văzut așa ceva, n-am mai putut să trag cu săgeata în căprioara care-și apăra puiul! - Și puiul ce-a pățit? se interesă Katya, și ea cu lacrimi în ochi. - Nu-mi mai trebuie vânat din pădure până voi trăi! De azi, mâncam ce ne-a dat Dumnezeu prin gospodăria noastră. Puiul și căprioara s-au topit în pădure! Evghenia Stepanovna se închină, căci așa ceva nu mai auzise în viața ei! Cum adică, să nu
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
azi, mâncam ce ne-a dat Dumnezeu prin gospodăria noastră. Puiul și căprioara s-au topit în pădure! Evghenia Stepanovna se închină, căci așa ceva nu mai auzise în viața ei! Cum adică, să nu mai meargă omul ei să aducă vânat din pădure? Păi așa fac toți bărbații din satele lor. Ce-o să mănânce copiii ei? Când spiritele se mai liniștiră, după ce Artemie Stepanovic își regăsi liniștea în propria sa casă, mâncând și odihnindu-se un pic de truda umblatului prin
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
pare că a scăpat puiul și căprioară! Nici nu știi ce bucuroasă sunt! - Foarte frumos gândești, îngerașul meu! Dar ce-o să mănânci tu săptămâna asta? - Lasă, tăticule! Nu murim noi de foame! Vrei să-și spun ceva? Întotdeauna când aduceai vânat din pădure, mi-era silă să mănânc din carnea aceea, aveam o mare durere în suflet ori de cate ori îmi punea mama în strachină carne de vânat! - Ce suflet bun ai, Katya, copilul meu! De-acum n-o să mai mănânci vânat, îi
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Lasă, tăticule! Nu murim noi de foame! Vrei să-și spun ceva? Întotdeauna când aduceai vânat din pădure, mi-era silă să mănânc din carnea aceea, aveam o mare durere în suflet ori de cate ori îmi punea mama în strachină carne de vânat! - Ce suflet bun ai, Katya, copilul meu! De-acum n-o să mai mănânci vânat, îi spuse Artemie, mângâind părul băiai al fetiței sale dragi. În vara care urmă, cei din casa lui Stepanovic se apucară să extindă ogorul. Semănară mai
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
aduceai vânat din pădure, mi-era silă să mănânc din carnea aceea, aveam o mare durere în suflet ori de cate ori îmi punea mama în strachină carne de vânat! - Ce suflet bun ai, Katya, copilul meu! De-acum n-o să mai mănânci vânat, îi spuse Artemie, mângâind părul băiai al fetiței sale dragi. În vara care urmă, cei din casa lui Stepanovic se apucară să extindă ogorul. Semănară mai mult grâu, orz și secară, lărgiră și grădina cu zarzavaturi. Artemie, în loc să umble la
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
cretani, nu greci, așa încât nu se anunță nicio festivitate cu ocazia împlinirii a 100 ani de la unire. Drept dovadă, ghida ne-a povestit că există undeva, în munții înalți și inaccesibili, trei sate izolate, unde cretanii trăiesc din ocupații tradiționale - vânat, creșterea animalelor, manufatură manuală. Intimitatea și-o apără cu pușca, nu ajung acolo nici turiștii, nici oficialitățile, nici măcar fiscul. Raiul pe pământ! Dar mult mai interesantă decât istoria recentă a Cretei este cea străveche, împănată cu legende. Legende care au
CRETA, INSULA LEGENDELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365309_a_366638]
-
planul. Ținta nu mai putea avea scăpare ! Va avea însă prilejul să constate că i-a stârnit lui Jen nu atât interesul cât dorința, că odată deschizândui-se apetitul, el își va pregăti la rându-i propriul arsenal pentru propriile ținte, vânatul va deveni vânător.... Referință Bibliografică: III. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
în Ediția nr. 1313 din 05 august 2014. Povestea Tarniței Pe vremea când dacii cei liberi stăpâneau aceste ținuturi iar romanii cuceriseră parte din țara lui Decebal, regele, în cetatea de pe dealul de răsărit trăia, din roadele pământului și din vânat, neamul lui Comanus cel Bun. Și era acest Comanus un om bun și drept și viteaz în bătălii și își conducea supușii cu bunătate și milostenie, că toți îl iubeau ca pe părintele lor și lui îi dădeau ascultare. Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
o copilă frumoasă, cum nu mai ... Citește mai mult Povestea TarnițeiPe vremea când dacii cei liberi stăpâneau aceste ținuturi iar romanii cuceriseră parte din țara lui Decebal, regele, în cetatea de pe dealul de răsărit trăia, din roadele pământului și din vânat, neamul lui Comanus cel Bun.Și era acest Comanus un om bun și drept și viteaz în bătălii și își conducea supușii cu bunătate și milostenie, că toți îl iubeau ca pe părintele lor și lui îi dădeau ascultare.Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
bat cu Crai Amurg, pe unde apele stau eu mă bat tot cu Bau-bau. peste boltă se anină stelele nopții-n ruină, pân la mine n-a pătruns, urma smeului ascuns, stă în plumbul lui ciudat și m-așteaptă la vânat, dar sub șeauă și canaf, am să-i scriu un epitaf. unde ești, divină mânză, care te-am pictat pe pânză, din frumos genunchiul tău joacă zaruri dumnezeu, din țurloaie țâțele și-au făcut ghem mâțele și din coapsa ta
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
plantele sfinte alături de busuioc, brad și tămâie. În urmă cu un secol, simbolul Crăciunului erau ramurile verzi ale vâscului și nu bradul. Românul ocrotea pădurea care-i oferea hrană, adăpost și lemne pentru foc. Pe atunci, pădurile erau pline de vânat iar tăierile se făceau cu discernământ, fiind sacrificați doar copacii uscați sau bolnavi. Vâscul, această plantă veșnic verde, era celebrat ca simbol al vieții eterne. În Muntenia, respectiv locul meu natal, bradul se folosea doar la nunți având același simbol-viața
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”...(Vârful lumii). Setea de absolut în iubire, această atracție profundă, dăinuiește mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu în starea energetică a creației, considerând că prin artă ne măsurăm cu absolutul: “Există undeva o lume de poveste,/ Cu
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
cu o adevărată catastrofă. Însă, încetul cu încetul, stratul protector s-a refăcut, creșterea vegetației și-a reluat circuitul natural al revigorării și extinderii prin lucrări de îmbunătățiri funciare. Încă aveau deprinderi arhaice, alegerea manuală a semințelor pentru cultivat, de vânat, după ce deprinseseră cu vreo 3-400 de ani în urmă cultivarea porumbului și a fasolei. Erau “rezistenți” până și la înlocuirea uneltelor cu care-și lucrau pământurile, rămase în continuare primitive, ca și mijloacele de tracțiune. Mijloacele folosite de spanioli s-
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
lipsit de gust, tu cel ce te crezi un arbitru al bunului gust?! - Ăăă, vânătoarea este sportul regilor, este un drept și un privilegiu al celor de stirpe... - Poate că a fost sport pe vremea când cei doi, vânătorul și vânatul, aveau șanse egale în luptă. Și atunci avea chiar o finalitate! Carnea vânatului, indiferent dacă acesta era chiar vânătorul, se consuma, asigurând supraviețuirea uneia dintre specii. Avea deci o logică! Dar acum, care ar fi logica acestei barbarii unde voi
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Ăăă, vânătoarea este sportul regilor, este un drept și un privilegiu al celor de stirpe... - Poate că a fost sport pe vremea când cei doi, vânătorul și vânatul, aveau șanse egale în luptă. Și atunci avea chiar o finalitate! Carnea vânatului, indiferent dacă acesta era chiar vânătorul, se consuma, asigurând supraviețuirea uneia dintre specii. Avea deci o logică! Dar acum, care ar fi logica acestei barbarii unde voi folosiți mijloace în fața cărora bietele viețuitoare nu au nici o șansă? Sau poate că
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
logica acestei barbarii unde voi folosiți mijloace în fața cărora bietele viețuitoare nu au nici o șansă? Sau poate că, în subconștient, vă răzbunați pentru cumplitele boli contractate generații de-a rândul în care ați consumat, cu o dezgustătoare lăcomie, carne de vânat?! Ar fi o explicație... Tare șubredă însă și complet dezonorantă... - Băi, animale, tu să nu mă judeci pă mine că acu-ț’ bag spada-n gât! Mâna regelui dădu să scoată de la brâu spada etern biruitoare, însă se opri lipsită
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
înhame’ unu ca tine. Scuză-mă, dar ești un cretin! Și dacă nu te spulber cu răsuflarea mea acum, este pentru că, orb cum ești, nici nu-ți dai seama că toată mascarada asta este făcută pentru ca tu să fii cel vânat. Dar poate că-i mai bine așa... Că, mdeh, cine știe ce-ți mai trecea prin cap, dacă aflai la timp. Nu m-ar mira să fi pornit vreun război, în care să-i sacrifici pe ce-i pe care
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
cătând către țărm prin valuri cărunte . Un far, departe, se vede sclipind , în salba urbană puzderie becuri se-aprind . Ce liniște deplină domnește pretutindeni ! Pe plajă se deslușesc stampe a mii de pași sprinteni... Te iau pe urme ca pe vânat pierdut și hoinăresc prin beznă ca lupul cel flămând . Tu te-ai ascuns hulpavă într-un salon de lux, în dos de cartier și mai puțin expus . Se amuzau clienții dându-și mereu cu cotul privindu-ți cu dispreț - în
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
topoare confecționate de ei.Ba chiar și unei pipe (lulele),indienii îispunTomahawk.Când au sosit albi,aceștia au dat indienilor la schimb pentru blănuri,bucăți de fierpentru a lepuneîn vârful ciomegelorlorîn loc de piatră. Aceste scule erau folosite și pentru vânat.Indienii ornau aceste ciomege decorative și le puneau pene de păsări. Când făceau pace cu inamicul ei îngropau „Tomahawk-urile”,iar când porneau la război,le dezgropau.Întrebând un funcționarde la fabrica de hârtie- care spunea că bunicii lui veniseră
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
cele întâmplate. Zâmbind, bunicul coborâ și el, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de prietenul său, care, involuntar, privi în acea direcție... și îngheță pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător gândi că a devenit vânat, când din sclipirile zăpezii, zări ochii fiarei îndreptați spre el. Spaima îi căzu ca un bolovan de pe suflet, când auzi glasul calm al bunicului spunându-i: - Sunt fără viață! Abia așa, moș Ion, realiză faptul că ochii lupului, nu străluceau
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]