689 matches
-
toți mi-ați spus că este pământ bun, că este alesul Domnului, că este sămânță roditoare. Of, Cătălina, cum nu mi-am dat eu seama că ți s-a aprins sângele după mucos?! Tânăr, frumușel, ochi negri, păr creț, brațe vânjoase, deștept, "mai rar așa sămânță roditoare"... mama mă-ti de curvă, cu așa sămânță ți-ai umplut pizda! Starețul tremura din toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
una, Cleopatra, la hotel "Speranța": aere de franțuzoaică, face sport, mănâncă fructe de mare, bea șampanie și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de săptămâni. Hai de l-om întreba de sănătate. Și de-l vei trânti pe dânsul, atunci să te-ntreci cu mine, da' cred că ți-a da pe nas și te-i lăsa păgubaș. CODÂRLIC: Adică a fi mai vânjoasă decât mine o căzătură ca aceea, fără măsele în gură? DĂNILĂ: Grija măselelor lui n-o purta tu. Mai bine hai și fă ce ți-oi spune. Îl duce mai într-o parte) Ascultă ici, Codârlic puișorule. Privește bine spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă greoaie și neagră dominată de două pete, sub ochelarii de oțel: obrajii săi rubiconzi. Avea o voce puternică, pasionată, care se auzea până departe, și când se adresă asistenței cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Geiger. Cu mine trebuie să vorbești când ai nevoie de legume. Îl privesc confuză. De ce-aș vrea să vorbesc cu el despre legume ? Se reazămă de tocul ușii, încrucișându-și mâinile, și nu pot să nu remarc ce brațe vânjoase și puternice are. N-am văzut în viața mea un bărbat cu asemenea brațe. În viața reală, vreau să zic. — Pot să-mi ceri absolut orice vrei, continuă. Orice legumă de sezon, mă refer. Nu trebuie decât să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umane care traversau destinul înfocat al Mamei, nețărmurita ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta? Ochii Mamei se uitau prin ochii ei prin vizetă, apoi alți ochi, mereu alții și dacă închidea vizeta mâini vânjoase o apucau prin clapeta de jos a pisicii, era văzută, cineva se interesa de ea, înseamnă că Mioara Alimentară nu era o amintire a altor ființe, cărți sau lucruri, era o ființă cercetată, analizată, discutată, era o dimensiune a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
haine de schimb civile și se debarasau de cele ostășești în tren, iar la terminarea permisiei se relua procesul invers. Și mai ales nu ți-am spus de cei legați cu funia de picior, la capătul căreia se afla mâna vânjoasă a destinului. Erau cei ce nu trebuiau să plece mai departe de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vor fi pline ochi cu arme și cu muniții și tot felul de minunății. Frumos, nu? Foarte. Habar n-ai cât de mulțumit sunt! Spune-mi, ce e în aia? îl întrebai eu văzând cutia înaltă și îngustă în brațele vânjoase ale unui om. Un cadou pentru Velail. Eu nu prea mă pricep la așa ceva, dar am auzit că e cel mai bun în momentul de față. Cică are toate componentele integrate în monitor. Un calculator. Bineînțeles. Ce altceva putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la poarta lui Victor Olaru. Era sâmbătă după-amiază și În timp ce gospodina casei scotea din cuptor plăcinte moldovenești și cozonaci, Victor Olaru urca păpușoi În pod. Câte o jumătate de sac, vremea vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți de curiozitate bolnăvicioasă și ei urmăreau cum din luxoasa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de mâinile vânjoase ale roșcovanului și de cele lipsite de vlagă ale lui Antoniu. A fost așezat pe scândura groasă. Nu are viață, deși seamănă Încă izbitor cu ceea ce Înseamnă viață. Nu răspunde la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi;ură casă de piatră mirilor și adaugă:„Am venit doar să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
totul. Își continuau drumul tăcuți și, în curând femeia schimbă direcția de mers. Imediat, Toma deveni foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau în pământ ca niște contraforți uriași. Nu era cea mai bună ascunzătoare, dar nu mai avea timp să caute alta. Trebuia să profite de faptul că pentru câteva minute agentul nu-i putea vedea. O atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Înalt, suplu, drept, cu mustața lui deasă și neagră, cu părul dat peste cap, un bărbat Împlinit În viața de familie, Înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă. Ne Îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne Înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu Îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în spate. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să nu fi auzit de Iliuță și nu se putea concepe chef fără ca el să nu ia parte. În prima cameră, pe stânga, locuia Pârvu, căruia îi spuneam "doctorul" pentru că urma Medicina, iar alături de el, Gleber, un băiat înalt și vânjos, ca un uriaș, dar blând și cumpătat. La el găseai oricând zahăr, cafea, ceai și, în fine, orice ți-ar fi trecut prin gând. El ne împrumuta oricând aveam nevoie de bani de buzunar (și ne dădea chiar ultimul gologan
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]