667 matches
-
E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe care Patrocles l-a moștenit. Cum arăta, nu ni se spune. Că era mare și vânjos, nu ne putem îndoi, altfel nu i s-ar fi potrivit armura lui Ahile și n-ar fi putut-o purta. Cât despre frumusețe, Homer n-o descrie niciodată, mulțumindu-se cu calificări generice. Totuși aflăm de la el, lucru iarăși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fericit, râdea cu lacrimi în două, și o îmbrățișa sub privirile umede ale bunicului ascuns în spatele fumului de tutun. O sorbea din ochi și râdea din toată fața lui, când fata îl prindea în brațele ei lungi și surprinzător de vânjoase... Cât de mult își iubea Anton pădurarul fata, cât de mult!... Și, așa, zilele, săptămânile... treceau neîndurate... A trecut mai puțin de un an și, s-a învățat numai cu tătaica și bunicul... și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și șterge‟o! ai înțeles? Și-i aruncă o privire care‟l încremeni. Dacă o dată te mai prind, te‟mpușc! ... și‟i întoarse spatele. Chipul lui smolit, vrând să zâmbească, se încruntă la ei, ca la lupi, între niște mustăți vânjoase, arse de soare și de tabac. - Hm?!.. făcu bătrânul, ridicând cu nevinovăție privirile lungi către Anton. El însemna unde să așeze capcanele pentru lupi și le rânduia pentru a doua oară, în zori, pentru iepuri. Moș‟ Chifu trăia din braconaj
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prea de fete pentru domnu’ C. El e bărbat cu totu’. Poate Gala3 - asta sună bine. O să-i scriu asta lu’ Crystal în scrisoarea următoare - ea-i mereu interesată de dosuri mișto. Îi plac alea musculoase - oare cum le zice? Vânjoase, sau așa ceva. Mie-mi plac un pic mai rotunjite. În fine, a venit într-un final, și babalâcu’ doar stătea și se uita la el. — Da, Stacey? Are și o voce superbă. —Pot să mă duc la masă acum, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Îți agață privirea de cea a strungăriței. Polixenia este În laboratorul de chimie. Fetele fac patru ore de laborator, băieții, numai după ce Își termină norma În secția de sculărie. Tu ești acum la sculărie, lângă secția de forjă, unde bărbați vânjoși bat fierul roșu cu forja mare și beau Însetați sifon din țâșnitoare. De abia aștepți orele de laborator. Vei face o experienă cu bioxid de cadmiu și acid sulfuric și, când o să aprinzi gazul rezultat și el va arde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care se trăgea din Saarland și fuma, ca și mine, țigări răsucite de mână, mi-a oferit din tutunul lui. Am fost adoptat de o asociație de bărbați, printre care putea fi numărată și singura studentă, Vroni, cu statura ei vânjoasă. În spatele clădirii principale a facultății și al curții interioare în care creșteau copaci se aflau atelierele profesorilor de sculptură Scheibe, Sintenis, Uhlmann, Gonda Dierkers, Heiliger și Hartung; de asemenea, atelierele elevilor lor. De pe fereastra atelierului nostru vedeai peste un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică ie la fel, da pă brun și palid. Din când În când, un urs dăstul dă vânjos, care tre să le fie tata, Îmi arunca priviri foribunde, dă parcă io ieram vrun chibiț. N-am dat atenție și am vizionat atent toată ceata lu Pițigoi. Chiar de nu mă dă timpu afar dân casă, am să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una din nopțile trecute pentru o vastă porție din prietenii săi, la reședința de la Măslini. Fără doar și poate că a asistat personal la petrecere José Carlos Pérez, figură de mare Încărcătură socială sub porecla de Cufărașu’. Nu prea țanțoș, vânjos În hainele-i strâmte, mic de stat, dar bine Îmbrăcat și flexibil, un derbedeu În stilul vechii gărzi, vestit pentru proasta dispoziție și Încăierările lui, Cufărașu’ e, pe drept cuvânt, un tip popular, iubit În toate cercurile, mai ales În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În practică. De aceea te-am inclus În echipă ca psiholog, cu toate că un individ mai tânăr ar fi fost mai potrivit. Îți sunt recunoscător, spuse Norman. — Știam eu, zise Barnes, zâmbind cu un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei celule de Închisoare. Valiza i se odihnea pe cușetă. Într-un colț, un calculator, cu tastatură aferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la o petrecere, cu colegi de-ai ei, și cum după un timp fetele care mai erau de față au început să se dezbrace și ea s-a speriat, dar n-au lăsat-o să plece. Unul dintre băieți, mai vânjos, a luat-o într-o altă cameră, a dezbrăcat-o de sumarele haine, sub amenințări, întotdeauna amenințările au paralizat-o, și a făcut ce i s-a spus, s-a culcat cu ea. Prima oară. I-a descris în amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privea cu un zâmbet amuzat. Înaltă și urâtă, cu nas mare, ochi înguști, spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aproape În șoaptă, În vreme ce Crawford Își cerceta carnetul de notițe, bifînd niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta barbă, ceea ce-i dădea un neașteptat aer monahal, care impunea distanță. Clara se îndreptă cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din lunca Siretului. Vladimir privi pe fereastra largă cum Calaican cobora din vehiculul său 4x4, cumpănindu-se ușor, cum traversează curtea societății comerciale și cum începe să urce treptele de piatră de la intrare, îndesându-și pe cap, cu un gest vânjos și apăsat, elegantul său stetson de cow-boy. Stetson-ul, pălăria cu boruri largi și cu lateralele îmbârligate în sus, ca în westernurile americane, fusese visul lui de o viață. Dealtfel stetsonul îi amintea de gospodăreasca pălărie a strămoșilor genovezi, care, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându-și laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toate cele. Vara se preocupa, însă, în special cu așternerea brazdelor de pelin verde-cenușiu pe dușumele și cu schimbarea săptămânală în dormitoarele servitorilor, a covoarelor de pelin adunat de pe Bărăgan, menite să preîntâmpine înmulțirea nesuferită a purecilor. Gonea cu aceleași vânjoase lovituri de mătură pe argații despuiați de căldură care, noaptea, prin găurile făcute în gardul de sârmă ghimpată, băgau clandestin parașute rămase fără de lucru din fosta fabrică textilă, dispuse să se ofere doar pe o votcă și pe o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]