KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

scop punerea în practică a unora din ideile expuse de domnul Balbo. Leonard Bîlbîie nu o spunea, dar lăsa să se înțeleagă destul de limpede în armată exista cei puțin un nucleu de ofițeri care au gînduri bonapartiste. Vor să se vîre în politică și înainte de a o face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era cu siguranță unul dintre ei, poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din asta și găsește. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze o acțiune de infiltrare între militari, să stabilească pînă unde se vîrîse Cantacuzino și de unde începea bonapartismul lor. Li se cam înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște ageamii. Dacă era ceva serios nu s-ar fi dat în bărci în văzul lumii. Un complot... Se surprinse pronunțînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la întâmplare, deliberat la întâmplare, pentru a ascunde fundătura în care a ajuns. Momentul acela va fi clipa sfârșitului Serviciului. A sfârșitului adevărat, nu altceva, căruța va merge înainte, inspectorii vor aplica legile în continuare, rapoartele vor fi înseriate și vîrîte în arhivă, el însuși va fi invitat ca întotdeauna să ia cina la Capșa ori la Lido cu deputați și miniștri, cu directori de bancă și angrosiști, va inspira pe mai departe respect, teamă și curiozitate, dar el va ști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu vezi, te lipsești singur de avantajele pe care le ai cînd vezi, intrarea lor în ilegalitate nu a rezolvat chestiunea, ci a făcut-o mai primejdioasă și unde era vorba de primejdii, Serviciul, n-avea încotro, trebuia să se vîre, după dizolvarea partidului lor fierberea a devenit mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin intensă. Din fericire au urmat anii "vacilor grase" și cînd vacile sînt grase toată lumea trăiește cît de cît mulțumitor. Numai că anii cei buni nu țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ori fără de folos, făcea observații cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare și exclamare, "cine?", "de ce?", "cînd?", "mai detailat", "vorbărie, prea multe cuvinte, prea puține fapte", "nu angajăm poeți!". Știa că notițele sale de pe marginea rapoartelor îi vîrau în draci pe toți subalternii, probabil era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau la tunete și fulgere, la destituiri și la tăieri de leafă. N-avea de gînd așa ceva, știa prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mîna pe dumneata oamenii lui Parizianu, nimeni nu te poate scoate de la ei. Nimeni. Eu, în nici un caz! Serviciul nu trebuie compromis. Înțelegi, domnule Bîlbîie, ești singur. Singur de tot." Lui Mihail îi plăcea să explice în ce bucluc îl vîră. Vorbea cu pasiune, atîta pasiune cîtă putea încape în vocea lui metalică, aproape fără culoare, îl privea fix, dar putea jura că nu-l vede, ci zărește cu totul altceva. Poate se vedea pe sine în urmă cu mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
degrabă este vorba de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă. Dacă vrei să nu te știe nimeni unde te-ai vîrît, nu te apuci să trimiți epistole la prieteni și cunoscuți, atîta aflase și el, după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
deslușit, nici încîlcit, că s-ar putea să existe un pericol și din partea unde nici nu-ți trece prin cap că ar putea fi. Doi ofițeri superiori, în retragere sau în rezervă, tot aceea este, ofițerul e ofițer pînă îl vîri la doi metri sub iarbă, cheltuie parale, își bat mintea și toate astea pentru că vor să întoarcă țara pe dos; au ieșit din cazarmă și au dat de lume și lumea li se pare mai rea decît stabilimentele de la Crucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ca să se îngrijoreze cineva din cauza lor. Probabil că organele în drept i-au considerat la fel de primejdioși ca pe cei din "Liga antialcoolică", ori "Societatea de ocrotire a păsărilor și animalelor", care umblau din ușă în ușă după semnături ca să se vîre prohibiția ori să se dea o lege prin care să fie pedepsite gospodinele care duc de la piață pînă acasă găinile cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare și ridicase și el din umeri ca atîția alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe cît fusese și el de lămurit, că "era mai bine așa, mult mai bine așa, de ce să iasă nea cutare ori nea cutărică în față, să nu mai poți să te întorci din cauza numelui său, modestia face bine și vîră mințile în cap, iar pe deasupra toată reclama aia deșănțată putea duce lumea în greșeală, putea deveni foarte ușor un capitol politic ce ar fi înfierbîntat niște minți mai puțin coapte". Și-a zis că așa, ca măsură de prevedere, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în suflet. Și lui, așa cum intrase în mintea și sufletul întregii așezări. Nu înțelegea cum anume și mai ales de ce reușea să se vîre în ființa intimă a celor din Vladia, dar nici nu-și prea bătuse capul. Pe el îl interesase pînă acum mai mult ordinea și stabilitatea vieții din așezare decît aceea dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de comod, să nu spunem leneș sau trîndav. Nu-i trebuia decît puțin, foarte puțin să convingă pe toți acei care aveau în mînă zarurile că el este cel mai potrivit prin simplul fapt că nu are chef să se vîre în viața altora. Lui îi trebuia titlul, măcar regent dacă rege nu se putea, deși era îndreptățit să-l poarte!, titlul și atîta tot, în rest, "voie ca de la banul Ghica", fiecare să-și vadă mai departe de viața și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
niște dropii care nu aveau unde fugi de maiestatea proprie. De aceea, deși l-ar fi pus la zid pe Pangratty pentru tîmpeniile lui legate de socialism și sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
poate ai adus ceva phraf de afahră, poate..." "Cunosc planul detaliat al acțiunii militare, excelență, punctele care vor fi ocupate, de la Poșta automată pînă la, să zicem, domiciliul domnului Emanuel Stan. Sînt probe de gradul zero, înțelegeți, probe care pot vîrî în pușcărie Pe toți tinerii ăștia cu gărgăuni." Oftînd, Basarab Cantacuzino s-a ridicat greoi din fotoliul imens și elastic, era o capodoperă a confortului, fusese desenat de unul din nemții ăia țicniți de la Bauhaus, "dhragă domnule Mihail, dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
parlamentară ascunde jaful și strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia din cauza Europei, toți te iau cu gura pe dinainte ca să poată vîrî mîna pînă la cot în averea Țării. Bună creșterea și bunăcuviința au fost izgonite ca să le ia locul obrăznicia și paraponul europenesc. Dar ce știu ăștia despre Europa? Vînd ce-au cumpărat! Toți vor drepturi și nimeni nu-și duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un caz de imaginație?" Directorul Serviciului era fie nedumerit, fie neîncrezător. Șerban Pangratty reluă pe un ton înțepat : "Nu eu am spus, ci Bîlbîie a spus. Exact așa s-a exprimat excelență, sînt vîrît pînă peste cap într-un caz de imaginație. Este ceva neclar în asta?" Mihail mormăi ceva numai pentru el. La așa ceva nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ceea ce vrem, nu ne deranjăm reciproc din cauza asta. S-ar putea ca și ordinele pe care i le-ați dat lui Bîlbîie să facă parte din destinul său, nu din gîndirea dumneavoastră... Și bietul Leonard mi-a spus că e vîrît pînă în gît într-o afacere destul de primejdioasă. Ăsta a fost cuvîntul folosit de el și sincer să fiu m-a amuzat și de aceea nici nu l-am crezut. Mi-a spus că totul a început în casa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]