903 matches
-
corpul uita, în mod evident, brusc ceea ce știuse. Atunci nimic nu mergea bine. În vreme ce mintea mea încerca să repete instrucțiunile, trupul meu se comporta prostește. "Umerii relaxați! Capul hoch!" striga Schneiderhahn de pe mal pentru a nu știu cîta oară. Lama vîslei mele rămăsese prinsă în apă și nu era posibil să fie scoasă de acolo. Mîini, umeri, brațe, genunchi fiecare dintre ele apuca pe calea sa, independent de celelalte. Diferența dintre conștiința trupului și cea a minții este aceea că prima
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
improbabilă ar fi putut să pară această combinație, la o primă vedere, și, atunci, unde se afla elementul de legătură? Pentru o vreme, am crezut că trebuie să fie chiar barca, pe care noi, în momentul în care ne puneam vîslele în locașuri, ne așezam și ne fixam clapele pe picioare, o injectam cu știința noastră reunită, așa cum o baterie este încăractă prin poli, pozitiv și negativ, care pot furniza energie numai împreună. Dar am abandonat ideea, în cele din urmă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
complet învăluiți. M-am pus pe treabă. David, la fel. Nimic nu mai era uscat. Îmi simțeam cămașa adunîndu-se la poale, grea de apă, simțeam apa în pantofii leoarcă. Îmi vedeam brațele balansîndu-se în față, ca de la sine, și plasînd vîsla în apă cu o nerăbdare pe care nu o cunoscusem înainte. Umerii mei au ridicat zelos greutatea, iar picioarele au împins, de îndată. Fără efort lama a părăsit apa, la sfîrșitul bătăii și a descris un mic arc perfect între
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa care era cît se poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate părțile și acesta era un sunet festiv. Schneiderhahn ne-a spus să ne facem repede dușul și să-l reîntîlnim la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
laborioasei noastre mașini. Ne udam în fiecare zi, dar visul din ziua cu ploaie din mai nu s-a repetat niciodată. Cel mult, am dobîndit un fel de stabilitate în truda noastră, o așezare în a ține și a trage vîslele, un fel de a croi drum bărcii simțindu-ne mușchii întărindu-se și asta ne oferea o oarecare satisfacție. Am devenit un cal de povară, un muncitor care-și făcea treaba și-și îndeplinea planul sub norii apăsători. O singură
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
amplificau. În momentul în care echilibrul nostru era cel mai instabil, așa cum ne mișcam înainte, cînd eram pe punctul de a accelera trăgînd din nou apa cu fermitate, ne cerea să încetinim sau chiar să interpunem o pauză, pe parcursul căreia vîslele trebuiau să plutească la unghiul corect față de barcă deasupra apei. Și era toamnă. Apa nu era niciodată calmă ca să ne ajute în exercițiu de echilibru. "Langsamer!" țipa supărat, cînd vroiam să mergem mai repede, și barca, vremea și apa păreau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era cu un pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece, ca un fel de autopedepsire care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tău ca să te asiguri că nu vei aluneca pe el, în scurtă vreme. Îți reții pornirea de a duce o înghițitură de apă la buzele-ți uscate. Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul pentru velatură. Totul este întins. Soarele arde. Pe mîinile și pe degetele tale, care, din nou, apucă strîns lemnul vîslei. Pe umerii tăi, pe care i-ai adus aproape de genunchi. Îți miști șoldurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul pentru velatură. Totul este întins. Soarele arde. Pe mîinile și pe degetele tale, care, din nou, apucă strîns lemnul vîslei. Pe umerii tăi, pe care i-ai adus aproape de genunchi. Îți miști șoldurile cu grijă, ca să păstrezi barca în echilibru, barca se întoarce cu tine și sub tine simți o lată pereche de șolduri mișcîndu-se. Toată puterea ți se scurge
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de asemenea, în prima competiție adevărată, împotriva altor echipaje, de la alte cluburi, cu tricouri de culori diferite, cu dungi oblice sau verticale, embleme, cu steaguri fluturînd pe țărm, am învins din nou. A fost vorba despre o competiție națională de vîsle pe un alt rîu, nu cu totul drept, ceva mai îngust, nu foarte departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lor și copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un culoar lung și drept cu cîte un steguleț izolat, în una din provinciile din nord. Și în noua competiție de vîsle în păduricea din partea de sud a orașului. Schneiderhahn ne luase cu el acolo cu două zile înainte de concurs pentru ca, în fața tribunelor goale, să ne obișnuim cu vîntul și curenții de apă care pentru fiecare din cele șase bărci care, una
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un minunat pahar de bere!" M-am lăsat și eu pe spate, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi, în sus, spre cer, care era aproape la fel de albastru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ea, încercînd să pun cît mai repede în mișcare complicata mașinărie alcătuită din barcă și din trupul meu. După ce îndeplineam cu succes acet lucru și mă forțam să-mi îndrept gîndurile, pentru o vreme, asupra uniformei frămîntări a apei cu vîslele, priveam lateral și îmi apreciam poziția. Evaluam ritmul și puterea celorlalți competitori, uneori hotărînd un sprint intermediar, cu o comandă scurtă, încercînd să reduc deficitul de oxigen la limita suportabilă. Cum treceam de însemnul primului kilometru și devenea clar că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
către alții, dar fuseseră plantați la distanță și erau prea mici ca să-și poată atinge vecinii. Muzica războinică din difuzoare era, pur și simplu, aruncată pe lîngă urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de altfel, plantaseră și pădurea. Tatăl meu pomenise
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și la pereche fără cîrmaci. Erau urîți și purtau tricouri urîte, de un portocaliu tern cu o stea neagră în șase colțuri pe piept. Băiatul înalt căsca necontenit. Ceilalți își arătau nervozitatea fixînd piulițele pedalelor ori apucînd și eliberînd mînerul vîslei. Mă încălzisem. Vară fără vînt. În dreptul turnului de start stăteau lungiți șase băieți care țineau pupa bărcilor chiar de după cîrmă, precum ții peștii chiar de după cap. Își mișcau brațele roată la comenzile bărbatului de pe mal, încoace și încolo, pînă vîrfurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după trecerea noastră, un bărbat purtînd o jachetă albastră, în ciuda căldurii, stînd drept cu un steag în mînă, pentru a se asigura că nimeni nu-și părăsește culoarul. Nu am aproape nici o problemă cu deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la pupa bărcii noastre și am văzut cîrma împingînd deoparte un val. David mă scotea din curs? Nu mai mergeam drept. S-a corectat, nu cu vîsla, ci cu piciorul. Am încercat să cresc puterea fără să schimb ritmul, dar, neintenționat, m-am mișcat înainte, ceva mai rapid. Suflul bărcii arbitrului, care a părut să se stingă la început, a crescut abrupt în ton și volum. Bărbatul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai punea problema unui sprint intermediar, acum totul depindea de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți nevoie." Am privit lateral din nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor mele, iar David m-a urmat. Nu știu dacă mergeam mai repede, dar știu că se simțea mai repede; mișcarea în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un oraș din Pa-nonia, pentru a petrece iarna. În primăvara anului 102, el pleacă de aici cu armata lui pe șăici, și coboară Dunărea până la locul unde trecuse în anul dinainte. Împăratul dând exemplul muncii și al activității ia singur vâsla în mâini și despică cu ea valurile Dunării, adeverind astfel spusele lui Plinius din panegiric, că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și asemenea celor mai zdraveni tovarăși, el taie valurile, stăpânește vânturile revoltate și urcă cu puterea vâslei cele mai repezi șivoae». El ajunge în curând la locul unde poposise în campania întâi, găsind neatinse toate posturile pe care le lăsase el în țara dușmană. Prima întâlnire a dușmanilor fu acea a unei trupe de cavaleri daci sau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]