788 matches
-
peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează, se îmbuibă, se vaită, disperă; păi, cum să fie ușor, Milică-tată, să vii aicea să păzești niște copii care dorm și să dormi și tu pe lângă ei și să mai fii și plătit pentru asta? De ce nu te-ai mutat în tura de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vezi cu ochii, pădure de blocuri, să aibă lumea unde să stea, și nu era, ca acum, o problemă să-ți plătești datoriile la stat, chiria și întreținerea, impozite și rate, și-ți rămânea și ca să mănânci, Mirelo, degeaba se văita lumea-n draci că moare de foame, și pe de altă parte, toți se descurcau prin prieteni sau neamuri de la țară sau din ce furau de unde munceau ca să-și umple frigiderele, așa că, să nu-i spună ei oricine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat de viața veșnică și n-ar mai avea la ce să-l frământe soarta lor. În definitiv, fiecare se salvează singur, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se aprinde Rafael iritat, simțindu-se privit ca un animal ciudat. Nu durează însă mai mult de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai mai fi avut până să mori. Ți-a dat Velicu sărbători fericite și pule belite, Mirelo, uită-te la tine, c-ai ajuns ca o scoabă. Pune mâna să mănânci, că nu-i de glumă, și nu te mai văita ca idioata - nu mai pune la inimă toate răhățișurile, că cine m-a pus și fi-mi-ar soarta... Așa am să fac, nășico, da’ dac-ai putea să-mi mai dai niște bani ca să dau drumul la lumină... Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pragul ușii. Căzuse ca din pod, pe burtă sau pe spate, iar la greutatea și la gabaritul lui, n-ar fi de mirare să-și fi rupt ceva. Trebuie că s-au zdruncinat măruntaiele în el de Doamne ferește după cum se vaită, de ți se rupe inima. L-a pedepsit... I-a administrat o corecție aspră doamna Sabina. Îl educă și se și distrează totodată. Ce distracție idioată. Să întărâți ditamai animalul în spațiul ăsta strâmt, bucătăria de unu jumate pe doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă l-a înțărcat, și pe urmă, tot în treacăt, din ce trăiește, ce surse de venit are, că soț a înțeles că nu are. Poate unde prea se văitase în vremea din urmă în stânga și-n dreapta, cui se nimerise, Mirela avea o reținere să-i povestească cât de greu se descurcă. Credeam că v-a spus Geta. — Doamna Timuc Georgeta, să-nțeleg că la ea te referi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și simplu să te omor. Da’ nu se poate și n-am ce face. Pur și simplu, n-avem ce face. Mereu, în permanență, trebuie să plângem. Ca asta micu’, uite, nici lui nu-i convine ceva. Trebuie să ne văităm și să plângem non-stop, să ne lipsească ceva sau să pierdem ceva, să ne pară rău, să ne doară... Niciodată nu le ai pe toate câte le-ai vrea. Și copilul ăsta, ce să-ți spun, în definitiv, nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
taică-său, neîndurându-se să-i arate în vreun fel că se bucură, așa încât Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spate și alte tulburări câteva zile. Treci pe bancheta din spate și întinde-te ! Nu e bine să contrazici șoferițele când sunt la volan, dar știam că bărbații fac invitații pe bancheta din spate ! nu se abținu el. Doamne, se văită Arm, credeam că ai trecut de vârsta de 15 ani! Arm așezase un geamantan într-unul dintre spațiile dintre bancheta din spate și spătarul scaunului din față. Ai luat atâtea lucruri cu tine ?! se minună el. Si de ce n-ai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
treizeci și opt de kile. Așa pește mai zic și eu! - Da' știți una și mai și? Casierul de la primărie a fugit cu toți banii și i-a pierdut la ruletă, la oraș. Și polițaiul nostru, în loc să-l caute, se vaită de o bătătură. - Și acu', întreabă altul, ce-o să facă biata femeie? - Care femeie? - Păi, Ilinca din deal...Ce-o să facă? Nu știu. Burta fetei crește și mă-sa se vaită că n-are bani să dea copchilu' afară, zise
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la oraș. Și polițaiul nostru, în loc să-l caute, se vaită de o bătătură. - Și acu', întreabă altul, ce-o să facă biata femeie? - Care femeie? - Păi, Ilinca din deal...Ce-o să facă? Nu știu. Burta fetei crește și mă-sa se vaită că n-are bani să dea copchilu' afară, zise cel care lansase vestea, apoi mai țâșni un scuipat pe care-l chisă repede cu vârful toiagului. - Da casierul pe unde-o fi? - Naiba știe unde? Că a fugit cu banii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un război. Ai impresia că e un fel de distracție, războiul? Un fel de glumă grozavă pe care s-o faci cu părinții tăi? ― Nu, tată. ― O să vezi tu ce glumă bună e. ― În Marină! continua Între timp să se vaite Desdemona. Dacă ți se scufundă vasul? ― Vezi ce faci? dădu Lefty din cap. O faci pe mama ta să se Îmbolnăvească de Îngrijorare. ― N-o să pățesc nimic, spuse Milton. Privindu-și fiul, Lefty văzu acum o imagine dureroasă: pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi, În schimb, rușinea la vedere. În fiecare seară Milton ne suna În cameră. Tessie Își lua un ton vesel când vorbea cu el. Milton Încerca să pară fericit când luam eu receptorul. Dar eu profitam de ocazie ca să mă vait și să mă plâng. ― M-am săturat de hotelul ăsta! Când mergem acasă? ― Când o să te faci bine, Îmi spunea Milton. Când venea vremea de culcare, trăgeam perdelele de la geam și stingeam luminile. ― Noapte bună, puiule. Ne vedem dimineață. ― Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răsplăti după faptele lui. 7. Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbată tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 8. Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!" 9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă plictisea era pianul meu și, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se caracterizează prin altruism și spirit de sacrificiu, prin abnegație și dăruire, prin idealism. Să lupte dezinteresat, adică să nu urmărească vreun profit material, iar când este Învins și se află În suferință, rănit ori pe moarte, să nu se vaite, să nu facă deloc caz de cele pătimite, ci să-și poarte necazul bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
își ridică fusta și zice „Fute-mă, dragule, trage-mi-o până îmi sar capacele!” V-ați arunca pe ea și-ați striga „Ura! Hai s-o facem, gagico!”? Asta înțelegi dumneata prin a nu fi ciudat? — Iisuse Hristoase! se văită inspectorul. Te joci al naibii de mult cu nervii mei! Și are și răbdarea mea o limită! — înseamnă că vă prefaceți foarte bine. Pe mine m-ați păcălit, zise Wilt. Tot ce știu este că pentru mine concepția dumneavoastră despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înfrunta doar o mână de mercenari care nici măcar nu cunosc acești munți. Planul lui Gacel pare bun, iar noi trebuie doar să-l urmăm punct cu punct. — Dar nici măcar nu știm cu câți mercenari va trebui să ne luptăm! se văită Laila. — Pilotul m-a asigurat că nu vor fi mai mult de douăzeci... - spuse Gacel. Și părea destul de convins. — Ai încredere în el? — Totală. Altfel n-aș fi aici. Arătă cu mândrie arma. Am încercat-o pe drum și nimeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asigură că nu se zărea nimeni și că tovarășii lui, cel din stânga și cel din dreapta, se apropiau acoperindu-i spatele. Abia atunci se hotărî să străbată fără grabă mica distanță ce-l despărțea de rănitul care nu înceta să se vaite și să scâncească. Când se află la numai o aruncătură de piatră, numărul doi strigă: — Stați liniștit! Am venit să vă salvăm, dar vă avertizez că vă văd și că la cea mai mică mișcare suspectă vă împușc. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Maneaua ucide!“, a scris cineva, răbdător, lângă aproape toate portretele de țărani. Altcineva a pus în gura personajelor „bule“ gen Cațavencu: „Ai vrea să ai un tată ca mine!“, spune țanțoș un țăran cu pruncu-n brațe, în timp ce o femeie se vaită ardelenește în fața ligheanului cu rufe: „Bag p... în ia băutură!“. Vecina ei de panou ce să mai zică? Nu mai zice nimic, că are creastă punk peste batic și-o drujbă-n spate. Ce părere are artistul despre contribuțiile desenatorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e foarte grea, se văită Aurica, nu știi cucine vorbești. Noi, domnișoarele, suntem slabe, nu putem refuza "avansurile", dar apoi, dacă lucrurile nu merg mai departe, rămânem compromise. Am avut o prietenă care primea "avansuri" de la un tânăr pe care-l credea sincer. L-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în măsură să export, și atunci mă duc să-mi ridic banii de-a dreptul în străinătate, la o bancă unde mi se face cont. Am și eu dreptul să mă recreez. - Cum aș vrea să merg în străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]