783 matches
-
norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se putea. Murise socrul. Se treziseră într-o dimineață cu mama Linei la poarta lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul a și pus un crac pe pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât te-ai văita, mai bine am porni-o la drum! Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii de iarnă fu spartă de un vuiet îndepărtat. Părea că dincolo de turlele vechi ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de moarte în înserările sângelui și-n văgăunile minții. Și nici un demon care să le oprească agonia sau să le-ndulcească zvârcolirile într-un trup închinat nimicirii! Parc-aș fi o buruiană zvârlită la margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la Eminescu somnia și la Blaga intrarea În codrii de brumă. Miluirea se capătă după ce bărbatul a trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă inimă și taci”; „și mor făcînd tăcere” etc. Însă, de regulă, Alecu nu tace, se vaită, jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile, cu soarele, cu luna”, rabdă ce rabdă și iar se jelește. Suferința În tăcere nu este genul lui. O acceptă, totuși, pentru că așa cere protocolul, dar amenință că, deși „a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a să-ndrepta.” Îndreptarea, Întoarcerea la orînduială firească, intrarea În normalitate - astea vrea Nicolae Văcărescu, poet fără prea mare imaginație sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am la durerea mea”... Victima este aici o copilă (o nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția petrarchistă, dealtfel: Laura are, cum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce să mai facă altă groapă, asta era numai bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda nu-i trecuse. Ziceai că te-a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează asemenea lume, se crede mereu în paradisul ei monden. Vrei tu, Pica, să te solidarizezi cu un criminal? - Nu cred, nu cred! se văită Pica scuturîndu-și brusc părulde pe o parte pe alta a capului. Are dușmani, tată, sunt calomnii. - Fii serioasă, ce calomnii, eu îți vorbesc de fapte precise. E urmărit pentru uciderea lui Dan Bogdan și altele pe care nu le știi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord! Uite, ți-ampregătit un memoriu. . - Pentru mine? Eu ce să fac cu memoriul? . - Să-l dai lui Pomponescu. . - Ce trecere am eu pe lângă Pomponescu? se văita durerosRelege Lear. . - Fugi de-acolo, tată! sărea fata. Cui spui asemenea lucruri?Ești toată ziua în casa lui Pomponescu, o lume întreagă știe că ești omul lor. . - Nu sunt, păcatele mele, uite, mă jur, mă duc și eu rar, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ani, între 50 și 600. Câți s-au mai întors, nu se știe. Să-i dăm cuvântul unui administrator, care scria pe 4 septembrie 1929: "Unele femei poartă doliu când îi văd pe soții lor plecând și încep să se vaite ca și când ar fi vorba de un adevărat deces. Trebuie spus de asemenea în legătură cu Odzala că, din cei 143 recrutați în 1927, după câte știu, 67 au murit". Această recrutare a provocat o criză, atât la nivelul satului, cât și la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii lor, ar trebui să îi avertizăm dacă sunt în stare să ne înțeleagă, dar societatea nu are nimic a se teme de himerele lor. O altă formă de Comunism, și în mod sigur cea mai brutală, este următoarea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
încă o poezie Contra câinilor de la aiuritul Sepp cel Împuțit (cu voce prefăcută) El zace pe spate Ziua-i sus la Dumnezeu Și suge la scroafangolănită Și în rest nu-l place nimeni Că nu poate nici măcar vorbi Și se vaită și pute Peste sate-ntregi ca o groapă de gunoaie. Și iar le vâră-n mână copiilor obezi parale Și zaharuri și cele mai bune mușcături Și numai ce deodată trebuie Sepp să-și lovească iarăși corpul La piciorul cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Radu, Ștefan și Constantin. În cămașa aibă a osândiților, cu părul sur, cu picioarele goale, Brâncoveanu a stat împietrit. N-a mai rostit nici un cuvânt. Știa că sultanul s-ar fi bucurat mult dacă l-ar fi văzut plângând ori văitându-se. Chiar călăul a rămas impresionat de atâta stăpânire de sine și tărie sufletească. Capetele ghiaurilor să fie țintuite de poarta cea mare a Seraiului! a poruncit sultanul furios, iar trupurile lor să fie plimbate prin tot Istanbulul. Să se
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
drept imixtiuni inadmisibile în treburile interne ale unui stat independent, umanist și suveran. Așa că și autoritățile din Republica Umanistă Vandana au dat în judecată "guvernele ostile"34. "Un vot! De un singur nenorocit de vot a depins toată porcăria!" se văitau vǘndǘnii, cei ce erau aproape singurii afectați de confiscările din nord. Lucrurile s-au terminat într-un mod cu totul neașteptat: pe de o parte, și lui însuși Michael Kohn i-a fost înstrăinată Uzina de Helicoptere. Ceea ce, totuși, a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
drept imixtiuni inadmisibile în treburile interne ale unui stat independent, umanist și suveran. Așa că și autoritățile din Republica Umanistă Vandana au dat în judecată "guvernele ostile"34. "Un vot! De un singur nenorocit de vot a depins toată porcăria!" se văitau vǘndǘnii, cei ce erau aproape singurii afectați de confiscările din nord. Lucrurile s-au terminat într-un mod cu totul neașteptat: pe de o parte, și lui însuși Michael Kohn i-a fost înstrăinată Uzina de Helicoptere. Ceea ce, totuși, a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un dor la inimă - îi e dor), dezvoltarea a două structuri pasive (Au fost aduse cărțile, S-au adus cărțile) cu frecvență ridicată în limbă, diversificarea structurilor cu verbe însoțite de reflexiv (Ion se spală, Ion se gândește, Ion se vaită, Ion și Gheorghe se salută, Ion și-a pierdut stiloul), specializarea prepoziției pe, la origine cu sens locativ, ca marcă a complementului direct uman specific (L-am văzut pe Ion), dublarea complementului direct animat specific (Am văzut fotografia, Am văzut
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); de inimă (2); insuportabilă (2); jale (2); medic (2); naștere (2); oase (2); pastilă (2); pălitură (2); plîngere (2); plînset (2); puternică (2); rezistență (2); simț (2); strigăt (2); tăcere (2); tăiat (2); teamă (2); țipăt (2); urît (2); vait (2); accident; ace; acută; adevăr; afecțiune; alcool; alinată; amintiri; angoasă; antrenament; apă; artist; ascunsă; ascuțit; avere; bătaie; bubă; de burtă; Cain; căldură; cărți; cicatrice; de cineva aproape; consecințe; copac; coșmar; cruntă; dar; dentară; depărtare; despărțire; dezgustător; dezvoltare; disperare; distrugere; doare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fiecare seară, cu un ceas înainte de culcare. În sfârșit: ia cât mai puține somnifere. Eu am abuzat de ele la tinerețe și ăsta a fost dezastrul vieții mele” (103 Ă 7 noiembrie 1968); sau: „Unde simți durerea de care te vaiți? Dacă e la umăr, cum îmi scrie Nuțu, nu e nevralgie, ci reumatism. Nu trebuie să iei aspirină, nici nimic altceva, ci să te frecționezi cu ceva pe bază de camfor” (115 Ă 14 aprilie 1969). Iată, astfel, nu un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nea Matei... Și ca să fac și eu măcar o dată o treabă bună, o să încep curățenia de aici... (aruncă spre Matei cu toate mărfurile expuse) Ține, Nea Matei. Numără-le... fă inventarul... (Costache și Marieta continuă să se alarmeze, să se vaite, să strige...; Matei, bombardat cu lucrurile aruncate, speriat și neputincios, strigă: "O să dai de dracu'! O să le plătești!") Lasă c-ai să primești despăgubiri... Caz de calamitate... Eu sînt calamitatea matale, Nea Matei... (Matei strigă: "Chem poliția! Mă duc la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ne un întreg conținut sufletesc frământat, ros de neliniști. Cu trei ani înainte, în 1956, Nicolae Labiș publicase volumul "Primele iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui negustori la rînd Care-s hoți și lipsă vînd Unii cu cîntar de gît Se tînguiau amarît. Alții cu cîntar de nas Se văitau cu mare glas Și de-aicea la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui femeile-n munci Ce-și omoară ai lor prunci Fără milă, fără dor
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]