KorAP: Find »[drukola/base=văl & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

mărite Cetitoriule, să zăbovească încă la Roma. însă precum au mai spus-o și alții, precum am mai spus-o și noi și iarăși o repetăm, nu vremile sunt sub povestitor, ci povestitorul este sub ele, arareori scoțând capul de sub vălul lor pentru a vedea ce se mai petrece prin jur. Unde deci îl purtară pașii pe bunul Metodiu, căci doar pe el aveam a-l urmări acum, după ce Iovănuț (care, la drept vorbind, scăzuse mult ca personaj în ultimul timpî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Gacel Sayah a murit ciuruit de gloanțele bodyguardului președintelui Abdul-el-Kebir, a intrat în istorie pentru tristul fapt că, din vina lui, democrația nu reușise să se instaureze definitiv în țară, dar a intrat, de asemenea, în legenda poporului Kel-Talgimus - „Poporul Vălului“ -, pentru că dovedise în mod neîndoielnic că un imohag - cum obișnuiau să-și spună tuaregii - singur și fără nici o armă în afară de istețimea, curajul și rezistența aproape supraomenească, a fost în stare să învingă trupele cele mai bine înarmate, datorită unei extraordinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
îndrăzniseră să pătrundă. — O să căutăm un loc izolat și sigur unde să ne ascundem câțiva ani, așteptând să se schimbe guvernul sau să se stingă amintirea celor întâmplate. Bătrânii tribului Kel-Talgimus îi lăudară hotărârea, conștienți că nici un membru al Poporului Vălului n-ar fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
muri, iar boala - un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să te răpună echivala cu a recunoaște că niciodată n-ai fost un adevărat fiu al Poporului Vălului, al Poporului Spadei sau al Poporului Lăncii. Se scurse o nouă zi. Și apoi alta. Au venit alți vulturi. Au venit o mulțime. Nimic nu se mișca în jurul celor trei palmieri prăfuiți, căci chiar și cea mai ușoară adiere, părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
se supune bărbatului răspândită în general printre celelalte femei arabe; părerea femeilor era luată în seamă, ele se bucurau de o mare libertate chiar și în problemele sexuale și niciodată nu-și acopereau chipul, spre deosebire de soții lor, care își scoteau vălul doar în intimitate. Fără a ajunge să trăiască într-un autentic matriarhat, poporul tuaregilor era condus în mod normal de femei, care hotărau de obicei când era timpul să semene sau când venea vremea să strângă tabăra și să caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o treabă rezervată femeilor. Aisha crescuse pe șaua cămilei și știa să tragă cu pușca mai bine decât marea majoritate a păduchioșilor de beduini cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte să-i facă vreun rău unei fete de aceeași rasă. Cât despre negrul Rachid, un sclav ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
este prețul pe care suntem obligați să-l plătim pentru onoarea ce ne-a fost dată la naștere. Suleiman Sayah ajunse la concluzia că era inutil să discute în contradictoriu cu mândra soție a celui mai mândru dintre inmoucharii Poporul Vălului, de aceea se mulțumi să ridice din umeri și să spună: — În noaptea asta începem să săpăm o galerie, și facă-se voia Domnului. Voia Domnului a fost ca, două săptămâni mai târziu, pământul să înceapă să se umezească sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Gacel și Suleiman se uitară unul la altul. Se vedea că ori nu înțeleseseră ce spusese francezul, cu toate că vorbeau limba cu destulă ușurință, ori li se păru atât de absurd, încât hotărâră să nu ia în seamă acele vorbe. Poporul Vălului trăise aproape o sută de ani sub dominația colonială franceză și, ca urmare, membrii săi acceptau fără nici o rezervă că, în privința tehnicii, civilizația franceză era foarte avansată, capabilă să pună în mișcare vehicule fără tracțiune animală, să facă să zboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
deschide drum într-o lume unde oamenii știau să piloteze avioane, să conducă mașini ce păreau că zboară prin deșert sau să manevreze aparate sofisticate. Neamul lui rămăsese în urmă, și timpul se scurgea din ce în ce mai repede. Prăpastia ce separa Poporul Vălului de celelalte popoare ale planetei se adâncea pe măsură ce trecea vremea, și el era convins că a încerca să facă un salt spre cealaltă margine a prăpăstiei ar fi însemnat să se arunce cu capul în hău. Poporul tuareg nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
comportat așa cum se comportase, tatăl său s-ar fi răsucit în mormânt și generații întregi de străbuni l-ar fi blestemat că nu știuse să apere onoarea neamului Kel-Talgimus, cel mai glorios dintre popoare. Faptul că prin naștere aparținem Poporului Vălului ne deosebește, în bine și în rău, de restul lumii, îi spusese mama sa cu mulți ani în urmă, când o întrebase de ce tatăl lui pornise în imposibila aventură de a înfrunta o armată. Este o mare onoare, în schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
el, se strecură afară din ascunzătoare și se grăbi să-și caute un loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
înțelegeți care-i problema? — Chiar mâine aș putea să vă aduc apa de care aveți nevoie! se grăbi să spună pilotul, care părea foarte îngrijorat. Sau chiar în noaptea asta dacă este nevoie. Gacel îl cercetă prin fanta îngustă a vălului ce-i acoperea fața, ochii păreau că-i zâmbesc ușor. În cele din urmă, făcu un gest de aprobare: — De acord! spuse. Am încredere în dumneavoastră. Aduceți mâine toate lucrurile de care credeți că ar avea nevoie prietenii dumneavoastră pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
un frate și o soră, dar toți trei stau probabil ascunși împreună cu prizonierii. — Și nu mai are pe nimeni în altă parte? — Nu, din câte știu eu. — Din ce trib face parte? — Din tribul Kel-Talgimus; pe care-l numesc Poporul Vălului. Am auzit vorbindu-se de ei. Oameni periculoși. — Ca majoritatea tuaregilor. Nu recunosc guvernele, nu respectă frontierele și se supun doar propriilor legi. Află cine e șeful clanului și oferă-i tot ce dorește ca să intervină în favoarea noastră. — Știu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
îndepărtatul puț Ajamuk. Gacel Sayah îl aștepta așezat la intrarea cortului și nu făcu nici un gest până când Nené nu se opri în fața lui ca să-l salute: — Aselam aleicum! Îți cer ospitalitatea în mod respectuos. S-ar fi spus că sub vălul de culoare închisă severul tuareg schiță un ușor zâmbet, căci răspunse pe un ton oarecum amuzant: — Metulem metulem! Văd că ai învățat lecția, dar îți amintesc că, deși din acest moment te afli sub protecția mea, dacă dintr-un motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
el? — Cu cine? — Cu Ghepardul. — Probabil a murit. Era deja foarte bătrân. — Ce crezi că ar fi făcut în situația asta? — Bănuiesc că la fel ca noi. Era un adevărat amenokal din Kel-Talgimus și cred că nici un membru al Poporului Vălului nu ar fi reacționat altfel în fața... Se opri văzând-o pe mama sa, care ieșise din peșteră cu un mic ceainic și trei pahare și spuse, în timp ce le umplea: — Unul dintre prizonieri insistă să vorbească cu tine. — Ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
susținut, ca nota unei viori ce se luptă să atingă acuta fără să ajungă la stridență; și când mici fire de nisip începură să i se încrusteze pe față, înțelese adevăratul motiv pentru care tuaregii și-o acoperă cu un văl. Era ca și cum o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
folos, când o voce autoritară răsună în spatele său: — Pune arma jos! Se supuse și apoi se întoarse încet și-l privi cu atenție pe bărbatul înalt, îmbrăcat cu un lung jaique de culoare albastră și cu fața acoperită cu un văl, care îl țintea cu o modernă armă cu lunetă. De unde ieșise și cum era posibil să se afle acolo fără ca un profesionist experimentat ca el să-și fi dat seama era ceva ce nu va fi în stare să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fi împiedicat, dar am fost luat prin surprindere. — Mi-am dat seama. Șeful tău a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
i-a trecut prin gând că a-și pune viața în mâinile unui beduin păduchios ar putea avea o influență atât de liniștitoare asupra subconștientului său. Orice s-ar fi întâmplat și orice pericol l-ar fi pândit, oamenii „Poporului Vălului“ stăteau de veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului. Peștera se afla în întuneric, dar o timidă semilună, a cărei lumină se lupta să străbată milioanele de firișoare de nisip care zburătăceau în toate părțile, lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
convingere. Și de mult mă bătea gândul să plec. Sora mea ar avea nevoie de un soț. Și tu de o soție... - remarcă Bruno Serafian. Celălalt se întoarse și-l privi - și, dacă n-ar fi avut fața ascunsă de văl, armeanul ar fi văzut că zâmbea cu tristețe. — Asta-i mai greu - îi răspunse. Întotdeauna am fost sărac, dar și puținul pe care l-am avut l-am pierdut. Nici eu, nici fratele meu n-avem ce oferi unei femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
inteligentă, cinstită, bună și muncitoare... - răspunse el. O să-și găsească bărbatul pe care îl vrea, dar îți dau cuvântul meu de onoare că va avea și cea mai frumoasă zestre pe care a primit-o vreodată o fată a „Poporului Vălului“. — Asta voiam să aud. De acord, atunci...! - Gacel se întoarse spre fratele său, în timp ce făcea un gest spre sacul portocaliu: Ia cât ai nevoie și întoarce-te cu camionul ăla. Cumpără și niște haine, pentru că adevărul e că nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
întoarce suficient de pregătit ca să aspire să devină conducătorul de care ar avea nevoie triburile tuarege dacă, într-o bună zi, ar fi hotărât să creeze o adevărată națiune, liberă și suverană. Așa cum vedea el lucrurile, puternicele clanuri ale „Poporului Vălului“, „Poporului Spadei“ și „Poporului Lăncii“ aveau inevitabila obligație de a uita vechile lor neînțelegeri și de a se uni în jurul unui lider care să-i conducă la victoria ce o meritau prin tradiție. Dacă avea să se întâmple asta, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a unor Întîmplări - un om s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]