1,093 matches
-
am poposit La Crucea Iancului vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Articolele Autorului Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
adâncuri Dar le revăd în raza ta curată Ce-mi dăruiește-n ... Citește mai mult O clipă timpul parcă a stat în locși simt că am atins nemărginirea,Pentr-o secundă-n fărâma de norocPrivirea ta mi-a întâlnit privirea.Văpăi din cerul meu îngemănateS-au aprins din stele-n grele vâlvătăiși-au răscolit simțirile uitateCând ochii mei seduși au fost de ai tăi.Și nepătrunse căi interioare, Întortocheate că într-un labirint , S-au redeschis iubirii visătoare Simțind privirile de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
curcubeu, Nicicând, niciodată-ndeajuns, Jumătăți din întreg, tu și eu. Când stele perechi ne privesc, În somn și-n ecou de cuvinte, Pe jar, în culori te trăiesc, Cu arderi ’napoi și ’nainte. Miraj pe o rază stelară Pictezi cu văpăi pentru doi, Cu tine securea amară N-o simt când declară război. Sunt ca un liliac înflorit, ... Citește mai mult Mă dezmierzi cu petale de cer,Confeti din aștri îmi scuturi,Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e trupul clepsidră
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tot curcubeu,Nicicând, niciodată-ndeajuns,Jumătăți din întreg, tu și eu.Când stele perechi ne privesc, În somn și-n ecou de cuvinte, Pe jar, în culori te trăiesc,Cu arderi ’napoi și ’nainte.Miraj pe o rază stelarăPictezi cu văpăi pentru doi,Cu tine securea amarăN-o simt când declară război.Sunt ca un liliac înflorit,... XVI. PRIVESC SPRE CER, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015. Mă simt de parc-aș fi în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Toate Articolele Autorului În care limbă să te chem? În care limbă vreau să pier? Mi-e orice literă blestem Și-o port pe piept în colier. Ce vis închis în ochii tăi E alfabetul meu tăcut! Descoperă-l printre văpăi Dulci și timide de sărut. Otravă cu parfum de miere Ascunsă-n fagure trupesc O porți pe piept în coliere, În suflet porți un "Te iubesc". Referință Bibliografică: În care limbă să te chem? / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN CARE LIMBĂ SĂ TE CHEM? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381128_a_382457]
-
râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic al înălțării. Frumusețea cerului sufletesc umple enigmatica zare a ființei și a persoanei cu cântecul duios al inimii ca pe o boltă peste care se revarsă
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Omul ales se reflectă în frumusețea Cerului creștin ce a zămislit Iubirea ortodoxă. Iubirea nu este doar o constantă a Omului ales, ci și virtutea supremă care îl călăuzește pe Calea mântuirii, prin rugă, har, cântare, comuniune hristică, murmur și văpaie de suflet. Taina sfârșitului nu distruge frumusețea surâsului dintâi, ci transformă Iubirea în Dragoste eternă, sufletul rămânând o Floare frumoasă, permanent înmiresmată. Iubirea nu se risipește, se dăruiește, iar cine se dăruiește de fapt se adună, se întregește, se comunică
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi al bucuriei cristal neprețuit, În Universul meu ești ca un nor de ploaie Într-un deșert pierdut, din sufletul rănit. Referință Bibliografică: Lacrima iubirii / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi
LACRIMA IUBIRII de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381164_a_382493]
-
Cu ochii de felină și gânduri necurate, Să-mi cânți ca o vioară, când pleacă-n zări apusul, Iar roua se așterne pe ramuri încărcate. Vreau primăvara asta să-și facă loc în stele Și-n sufletele noastre cuprinse de văpăi, Să conturez un vis cu-aceleași acuarele Cu care Universul pictează ochii tăi. Din basmele cu zâne tu vii doar către mine Și-n brațele întinse iar mă cuprinzi cu dor, Acuma știu, iubire, că-n suflet vei rămâne Prințesa
PRINŢESA MEA de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381165_a_382494]
-
nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’ dar al hăului nebine și-a luminii adâncime mă leagă - cu raze filigranat de fine: de torente-nvolburate și fântâni cu ape line. de munți
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
Versuri > Spiritual > NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea-i ca un vuiet de tramvaie, Ziua, cai pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziuă vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenită mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, când
NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381368_a_382697]
-
ferităde prostie și ura.... XXII. NOAPTEA-I ULTIMA MONADA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Noaptea-i că un vuiet de tramvaie, Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziua vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenita mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, cănd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființă, în veacul ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri în azimut zvâcnesc,Împământenita mi-e lacrima iubirii,Zbor din ea și moartea cuceresc...Am avut demult o urmă-n presimțire,În tramvaiul galben, cănd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’ dar al hăului nebine și-a luminii adâncime mă leagă - cu raze filigranat de fine: de torente-nvolburate și fântâni cu ape line. de munți
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
în pasiune fără leacm-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veacSuferințele-mi posace le-am adăpat din alte sferecăutând întruna viața în iubire, în mistereiar a inimii cântare răsunat-a cu luminăși-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vinăDin a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncenviața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’dar al hăului nebine și-a luminii adâncimemă leagă - cu raze filigranat de fine:de torente-nvolburate și fântâni cu ape line.de munți roș’ cu
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne
MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381588_a_382917]
-
o durere... Era motiv să mă mir ? L-am strâns cu grijă la piept Și l-am dus timid acasă. N-aveam răbdare s-aștept; Voiam mărțișor pe masă. * Mama intră în odaie Și mă vede surâzând. Obrajii mi-ardeau văpaie, Nu știam cum s-o surprind. M-am apropiat de ea Și de gâtu-i subțirel, Prins în firul de betea, I-am legat un... ghiocel. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: GHIOCELUL / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888
GHIOCELUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380860_a_382189]
-
-le, oferă mostre valoroase pentru dorința fiecăruia; fiecare poezie, fiecare strofă, fiecare vers declanșând o infinitate de miresme. Este tocmai ceea ce-și propune autorul, în chiar poezia ce deschide volumul, ca o ars poetica: Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi din ochii de codane, Le-am pus furiș în versurile mele Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubee - fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, S-
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
și te iubesc și sufăr Și-mi plouă ochii flori de nufăr. . . . . . . . . . . . . . . Eu sunt convins c-am renăscut din tine, M-ai zămislit din cântec și visare, Iar dragostea ne-nalță către soare În simfonii de șoapte cristaline. . . . . . . . . . . . . . . Ca să aprinzi văpaia în iubită Spune-i că ți-e lumină, zi și floare, Rupe-ți iubirea-n două, ca pe-o pită, Și dăruiește-i partea cea mai mare. . . . . . . . . . . . . . . . Ți-am lăsat la cingătoare Un crâmpei de dor, un drum... Eu fără
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
studiul de latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se leagănă-n umbre sub fețe de sfinți Și grinda-i linsă de văpaia rea, Întinsa-mi coadă te lasă fără grai: Alerg și m-ascund, dar la-nceput de mai Mortală va fi mușcătura mea. -------- 2001 Prin traducerile „comise” în acest tom și prin textele originale reproduse în paralel oricare cititor român, bun
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
dorit... Și toate fructele, pe care le-am rodit, Cu sufletul curat le-am dăruit, Chiar dacă pietre-n ramuri am primit Și-am suferit, și-am suferit... Mai plâng și-acum pe-ascuns cu ploaia, Ce stinge-n sufletu-mi văpaia, Deși eu știu că viața, lua-o-ar gaia, Va da foaia, va da foaia... Și bruma toamnei dacă s-o așterne, M-oi consola c-argint îmi cerne, Chiar dacă iarna îmi trimite semne Și-s eterne, și-s eterne
E TOAMNĂ IAR... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374483_a_375812]
-
martie. Mi-s ochii verzi precum iarba de când Primăvara mi i-a risipit pe cărări și în coroanele copacilor. Aștept de mult, venirea berzelor, căutând cu înfrigurare urma zborului lor pe bolta cerească. Prin geamul întredeschis, pătrund miresmele primăverii... În văpaia lunii un arbore bătrân înflorește și el. Bună dimineața! Deschide-ți fereastra inimii și, lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ți alinte privirile, iar vântul, ușor de martie, să-ți aducă mirosul proaspăt
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
au schimbat veșminte în orice anotimp din an. Doar lacrima-i mereu, fierbinte, când firul dorului destram. Culoarea lacrimei se schimbă din verde-smarald în turcoaz. Când pun a ochilor risipă în voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri arămii. Când suflet lăcrimează de dor, e-n rubiniul inimii. Gri e-n dorințe neșoptite, de lacrima sufletului. Iar de gânduri nerostite, e-n
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
de soare cu simțire ancestrală ce creează o căldură mare. DIMINEȚI LA UMBRA PAȘILOR TĂI Mereu îmi este dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte cardinale, Rupând suferințele dimineților matinale. Printre nori aleargă strigătul mut al înfometaților dulăi
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]