14,859 matches
-
modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă s-a apucat să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată), viteazul șef de oști got care În secolul cinci s-a luptat cu romanii conduși de Pimecrolimus (unguent recomandat În eczeme și vitiligo) pe câmpia de la Losartan (hipotensiv, 100 mg
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
presiunilor făcute de numeroase asociații pentru protecția animalelor, operația se desfășoară prin cezariană. A doua zi, puii sunt adoptați de KFC. Două zile și jumătate curge șuvoiul de meduze artificiale, strângându-se În golful din Long Beach, unde râul se varsă În Pacific. În tot acest răstimp, În Congres se poartă discuții aprinse dacă reziduurile ar trebui sau nu distruse. Activiștii multiculturali susțin că ele reprezintă o parte importantă a trecutului și un semn al modului de viață american, iar faptul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de carnaval grotesc, în care de bună voie intrase ca să se piardă pe sine, împins de la spate de spaima și sila și mizeria care fierbeau în el" (p. 230). Suflet de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile personale și toate ororile unei lumi în tranziție (e "lumea rea și amărâtă", se spune într-un fel de refren tânguios), își descarcă toată scârba într-o narațiune furioasă, culme a unei viziuni mizerabiliste cu tentă cosmopolită, ceea ce
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
la țărm și soldații din paza de coastă Îl așezaseră cu burta În sus, Jegg Îl apăsase cu vîrful pantofului În burtă, din simpla curiozitate de a vedea ce se Întîmplă. Ei bine, Iuffo scoase limba afară și Începu să verse pe gură și pe nas apă amestecată cu alge, ca și cum asta ar fi fost tot ce mai avea de spus. Atunci doctorul Thomas, sosit și el de puțină vreme la fața locului, Întrebase fără nici un sens: crezi că e cazul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și facă apariția și Mortăciune, scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
labe. Înțelegi deci de ce m-am săturat de infiltrații ăștia, Poștășelule, sare iarăși Bătrînul pe marginea textului, pentru că sînt peste tot, în toate structurile, și cele dinainte, și cele de acum, că e totuna, uite de ce-mi vine să vărs cînd dau cu ochii de cîte o imagine, o povestioară, un rînduleț care să-mi aducă aminte de ei, zice, bîțîindu-se din nou ca un spasmodic în scaun. De acord cu dumneavoastră, îl liniștește Poștașul, parcă și mie a-nceput
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-ați fi lăsat să moară, n-ar fi trebuit să-l ajute să verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef de glume, își amintea de fiecare dată Dendé cît de greu reușise să se stăpînească atunci să nu-i ardă una peste bot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vederi Came 300 Reflex, reia Regizorul, nimic nu mișca în aer fără a aștepta ordine de la mine, sau pe Super-Parvo-Color. Toate astea între timp au ajuns piese de muzeu. Foarte rău, i se pare lui Santinelă care e gata să verse o lacrimă în colțul ochiului, în timp ce Regizorașul începe să descrie traseul peliculei prin bobina debitoare, tamburul de acțiune, canalul filmului, tamburul de reținere, bobina receptoare. Totul e bine pus la punct, încearcă să fie și mai convingător, deși i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuvînt, recunoaște Monte Cristo. — Am făcut o prostie că am împărțit arme la Televiziune, spune Picioruș, e singurul lucru pe care mi-l reproșez. — Ideea lui Mortăciune, reia Monte Cristo, numai așa se poate spăla Armata pe mîini de sîngele vărsat la Timișoara și în restul orașelor din țară. Inventînd teroriști și tot felul de alte forțe oculte care luptă cu fanatism pentru Pitic. Ce s-o mai lungim, o spune Broscoiul pe față, pînă nu scăpăm de ei, n-o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în scăfîrlie, fără s-o mai lungim, spune Broscoiul, satisfăcut că-și poate impune punctul de vedere. — Gata, ați văzut cît de ușor a fost să vă hotărîți? Haideți s-o ștergem repejor din haznaua asta, îmi vine să-mi vărs mațele de atîta putoare, spune Picioruș de Ghips. Peste tot vi se vehiculează numele, domnule Președinte, se gîndește Sena, aveți profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu picioarele pe pămînt, dar n-am făcut-o, adăugase făcîndu-i semn că pentru moment era mai bine să închidă subiectul. Chestiile astea nu se puteau discuta totuși într-un pisoar în care puțea a urină de îți venea să verși, trebuia luate pe îndelete cu totul altundeva. Urmară întîlniri nenumărate, fie în locuri publice, fie acasă la Roja, fie în camera de cămin a Delfinei. Aveau nevoie de un plan de bătaie bine pus la punct. Nu-ți mai bate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de asta pînă nu ajungem acasă. Cine sîntem noi? Cine sîntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mîinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decît sîntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci și nouă o gustare Bruce? Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care-l trezește, constituind o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze și râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-n stânga. Când Însfârșit intri pe poarta cimitirului locul ți se pare sumbru și dezolant. O parcelă de pământ, Întinsă cât vezi cu ochii, pe care primăria a cumpărat-o pentru a-i Îngropa pe cei pentru care nimeni nu varsă lacrimi, este numită ,,a Neidentificaților,,, adică a cloșarzilor fără acte de identitate, a vagabonzilor fără case și fără familie, a celor care locuiesc pe unde apucă În timpul vieții, laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar. Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat. Chiar mă întrebam. Lăsasem pe masa din hol două cărți cu numele meu. — Dar de ce să își închipuie tocmai asta, am spus, și de ce s-o fi ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat. Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam ca un om care aleargă spre o perdea. Acum, după ce trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de la școală, iar maică-mea profita de ocazie și făcea niște comisioane, după ce punea cremă de rubarbă și lapte pe masa din bucătărie. Așteptam mereu să aud ușa și s-o văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În chiuvetă și Îmi clăteam farfuria. Apoi, ștergându-mă pe mâini, alergam În camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate de firesc, instinctul mă făcea să evit să fac zgomot. Probabil că o parte din mine se temea să nu fie descoperit. Nu prea mă am la inimă cu Stegemann, mai ales de la Paștele trecut când am reușit să vărs cafea fierbinte pe un morman de role de film - din păcate, nu doar pe filmul care figura În programul din seara respectivă, ci și peste câteva bobine, proprietate personală a șefului. Dacă n-ar fi fost Else Oloaga, care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]