3,596 matches
-
cele de mai sus rezultă, după cum au remarcat și alți cercetători, că „Prutul a fost folosit pentru mici vase care se urcau până la Ștefănești și reveneau la Galați încărcate cu cereale”, că acest râu era navigabil pentru ambarcațiuni mici, de la vărsare până la Leova și chiar mai sus de această localitate. Există numeroase informații care ne dovedesc că Prutul era folosit, într-adevăr, pentru transportul mai multor categorii de produse. La 1 iunie 1844, otcupcicul poșlinei din Galați reclama „că ar fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
otcupcicul poșlinei din Galați reclama „că ar fi întâmpinat îngreuiere în luarea poșlinei de la acei care au început a transporta zaherele pe apa Prutului”. Așadar, pe Prut și Siret, în afară de plutărit, se mai efectuau transporturi cu caice. Pe Prut, de la vărsare până la Leova și chiar până la Sculeni, iar pe Siret, până la Călieni. Cu toate acestea, râurile noastre nu puteau fi considerate ca navigabile. Mai întâi, pentru că micile ambarcațiuni izbuteau să pătrundă pe cursul lor numai când debitul de apă era suficient
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
depărtării și a mărimii dealurilor de la Strunga sau Movileni, care ar trebui tăiate, în sfârșit nu ar ieși altă ispravă decât a noroci porturile străine a Renilor și a Ismailului cu mare sfărâmare al ai nostrului Galați; precum ca atunci vărsarea mai sus numitului râu în apa Dunării s-ar muta din josul portului moldovenesc, în vreme ce acum se află din sus...”, iar Siretul, micșorându-și debitul prin construcția canalului, n-ar putea susține nici măcar plute. „Socotințele” lui C. Conachi sunt întemeiate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vedere tehnic nici macar nu este un profesionist - și are o inimă de măgar iar în ce mă privește îl consider un compozitor jalnic și desgustător.... Cât privește opera Nabucco el a descris o ca fiind nimic altceva decât:”furie, invective, vărsare de sânge și crimă”. Oricum, opiniile lui Nicolai au fost minoritare la vremea respectivă iar în ziua de azi ele au devenit relativ obscure. Opera Nabucco avea să îi asigure lui Verdi succesul până la finele carierei sale de compozitor pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
alții. Există însă motive de a repeta această idee. Concepția tradițională cu privire la monedă explică apariția acesteia prin inventarea ipotetică a unui mod de schimb mai eficace decât trocul. Această explicație are, desigur, doza sa de adevăr, însă maschează jafurile și vărsările de sânge care preced adesea nașterea unei noi societăți. Este posibil ca apariția monedei să fi fost legată de frumosul obicei de a face daruri, descris cu talent literar de autor, dar, cu siguranță, are mai multe legături cu tributul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
națională, În acest domeniu de activitate. Atenție! Capitalul Băncii Centrale Europene este subscris și deținut de băncile centrale ale statelor membre, cota de subscriere fiind stabilită, În baza produsului intern brut (PIB) și a populației statului respectiv, cu mențiunea că, vărsarea efectivă de capital s-a realizat doar În cazul statelor din Zona Euro, urmând ca celelalte state din Uniunea Europeană să contribuie doar cu 7% din suma subscrisă, vărsarea efectivă a Întregului capital urmând să se realizeze În momentul În care
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
produsului intern brut (PIB) și a populației statului respectiv, cu mențiunea că, vărsarea efectivă de capital s-a realizat doar În cazul statelor din Zona Euro, urmând ca celelalte state din Uniunea Europeană să contribuie doar cu 7% din suma subscrisă, vărsarea efectivă a Întregului capital urmând să se realizeze În momentul În care vor deveni membri cu drepturi depline ai Eurosistemului (România nu este membru al Zonei Euro, acest lucru fiind programat pentru anul 2015). De asemenea, trebuie făcută precizarea că
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii, iar aceasta este expulzată În afara teritoriului atic. În al doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea boului umplută cu paie este pusă În picioare și Înhămată la plug
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de etologi și interpretează ritualul și mitul drept sisteme de comunicare Întemeiate pe repetarea și deplasarea (prin gest sau cuvânt) a unor acțiuni concrete: acestea nu mai Îndeplinesc funcțiile biologice inițiale și au căpătat o funcție de semnalizare. În actul vânătorii, vărsarea de sânge și moartea animalului nășteau sentimente ambigue, de frică, vinovăție, triumf, dorință de a repeta gestul ucigător, sentimente care conduceau la un amestec Între conștiința puterii de a ucide și nevoia de a proteja viața celor din comunitatea umană
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat În Grecia antică, René Girard este estetician și critic literar. Constructele lor, eminamente speculative, au stârnit numeroase dezbateri În mediile filologice, filosofice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
violență și nici chemare la violență. Este, dimpotrivă, semnul că violența s-a terminat (M. Ozouf, 1976, p. 284-285). Cu alte cuvinte, chiar În contextul sângeros al revoluției, unele ceremonii aveau funcția de a tempera elanurile distructive, de a limita vărsarea de sânge și de a orienta violența către substitute simbolice ale deținătorilor Puterii: girueta În locul nobilului, băncile În locul preoților, copacul libertății ca dovadă a victoriei revoluției, a faptului că vechea ordine s-a schimbat și că nu este nevoie de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dus la întărirea romanității în zona de nord a Dunării de Jos. Dobrogea în secolele IV-VI d. H. Moesia inferioară, din care făcea parte Dobrogea, era bine apărată prin fortificațiile aflate de a lungul Dunării, de la Oescus și până la vărsarea în mare. La sfârșitul secolului al III-lea, sub domnia lui Diocletian (284-305), mai precis, în 293, Imperiul roman a fost împărțit (administrativ) în 12 dioceze și 96 provincii-Dobrogea alcătuia o singură provincie, sub numele de Scythia sau Scythia Minor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la hotarul secolelor III-IV, în timpul lui Diocletian. După 313, oficializarea religiei noi, progresul creștinismului în Dacia a fost favorizat de alți factori precum înglobarea la Imperiu a părții de sud a teritoriului transdanubian: sudul Banatului și Dacia Ripensis (zona dintre vărsarea Cernei și a Oltului până la "Brazda lui Novac"). Structurile bisericești din sudul Dunării s-au extins și asupra ținuturilor din nordul ei, astfel încât bisericile daco-romane din așezările situate în sudul Daciei s-au aflat în directă și continuă legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preoți ca Verca și Batwin sau Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezarea și cimitirul de la Brateiu (Sibiu). Astfel, se poate susține că năvala hunică (375-454) a fost doar un episod trecător, populația locală și-a continuat existența în această zonă. 21 Gepizii Goții rămași pe țărmul sudic al Mării Baltice, în regiunea vărsării Vistulei, după plecarea unei părți a lor spre est și sud, au evoluat ca un grup etnic distinct, sub numele de gepizi. După ce goții au plecat, pe la mijlocul secolului al III-lea, s-au pus în mișcare și gepizii, iar direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele VII-X, menținut și întărit prin intermediul Bizanțului, se concretizează prin existența (ființarea) unor edificii și centre ierarhice pe linia Dunării din Banat până la vărsarea în mare, centre de iradiere ale creștinismului în nordul regiunii. Izvoarele menționează existența a trei episcopate: Cenad-Morisena, Biharea și Bălgrad (Alba Iulia, localități ce erau, în același timp, și reședințe ale unor formațiuni statale. Instituirea bisericii creștine organizate este asociată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul secolului al VI-lea, în nordul Dunării de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în sud-estul Câmpiei muntene, Ardagast în zona râului Ialomița, iar Musokios stăpânea de la Ialomița până la Buzău, mai precis până la vărsarea acestuia în Siret, în timp ce Piragast stăpânea în jumătatea de est a Câmpiei muntene. Alții susțin că Musokios ar fi un conducător local, dacic, iar Dauritas, având nume latin, ar fi exercitat o conducere militară autohtonă. Părăsirea masivă a regiunilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înființat o nouă provincie, o nouă Dacie, care purta numele său, pe malul drept al Dunării, între cele două Moesii. Această nouă provincie cuprindea partea de răsărit a Moesiei Superioare (în dreptul Orșovei) și partea de apus a Moesiei Inferioare, până la vărsarea râului Oescus (Isker), iar spre sud atingea râurile Axius (Vardar) și Stajkon (Struma). O inscripție din 283 ne indică faptul că Dacia Aureliană a fost împărțită în două: Dacia Ripensis, în preajma Dunării, cu reședința la Ratiaria (Arcar) și Dacia Mediteranea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referă la secolele II-VI e. n. și axa acestei zone compacte latine era Dunărea. Jirecek o spune direct: "De la Augustus și până la Focas, în anul 600, timp de șase secole și mai bine, s-a vorbit latinește la Dunăre, de la vărsarea Savei până în Deltă".26 Mai dificilă este problema stabilirii graniței de apus a spațiului în care s-a format poporul român. O masă romanică se întindea în provinciile care legau nordul Italiei de apusul Balcanilor, dar acești romanici nu făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bononia (Vidin), unde probabil a fost botezat Glad. La începutul secolului al XI-lea, în Banat stăpânea un urmaș al lui Glad, Ahtum (Ohtum), care își avea reședința nu în sud, ci în nord, în cetatea Morisena (Cenad), situată aproape de vărsarea Mureșului în Tisa. Conducătorul formațiunii, Ahtum, era ortodox și fusese botezat, în 1002, la Vidin, ca și înaintașul său. Observăm aici o situație similară cu cea din Transilvania, relațiile strânse cu Bizanțul-episcopia de la Vidin aparținea acestuia, fiind condusă de ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și arheologice exclud existența, în secolul XII, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, Brătianu, fie indică prezența bulgarilor la Cetatea Albă, fie presupun extinderea țaratului în stânga Dunării. Astfel, în "Geografia" arabului Abul-Fida (1321) se susținea că Acdja-Kerman (Cetatea Albă) este un "oraș din țara bulgarilor și a turcilor", situat la Marea Neagră, la vărsarea Nistrului. Într-o scrisoare din 1323 a unui călugăr franciscan din Caffa este amintită martirizarea de către bulgari, în 1314, a unui călugăr franciscan la Cetatea Albă. Un document genovez din 1316 interzicea legăturile cu bulgarii, în urma refuzului lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români, evrei, tătari, orașul avea o reședință episcopală ortodoxă. Orașul era situat într-un teritoriu stăpânit efectiv de tătarii Hoardei de Aur, cu numeroase frământări politice și militare, în urma dispariției lui Nogai, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aflată la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, Cetatea Albă se bucura de o notorietate excepțională, ea este menționată în izvoare scrise și cartografice din secolele XIII și XIV. În oraș se desfășura o bogată activitate meșteșugărească și comercială, nu întâmplător, aici s-au aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele Iacob al VI-lea al Scoției- Iacob Întâiul al Angliei -a purtat o corespondență secretă cu Șir Robert Cecil, primul ministru al reginei Elisabeta a Angliei, pentru a pregăti calea instalării sale pe tronul britanic cu cât mai putina vărsare de sânge. Proclamarea să că rege al Angliei era doar o chestiune de timp, deoarece era primul pretendent la tron, iar starea reginei se înrăutățea, sfârșitul său fiind aproape. La sfaturile ministrului englez, Iacob și-a domolit energia cu care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
regelui Iacob al II-lea a fost mai degrabă o înțelegere de comun acord între cele două părți aflate în conflict. Regele Iacob și-a salvat viața și familia, iar parlamentul a putut să proclame un nou rege, evitându-se vărsarea de sânge nevinovat. Astfel se încheie un secol agitat pentru coroană britanică, plin de evenimente și transformări. În timp ce în statele Europei de Vest luau naștere monarhii centralizate, în care regele devenea figură centrală și se proclama"statul sunt eu", Anglia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]