557 matches
-
Iată versurile colindei: Obiceiul Lăsatului Glugii este specific Cetei din Lisa, negăsindu-și un corespondent clar în satele din jur. Gluga reprezintă în limbajul locului traista în care Vătaful Mare adună banii primiți ca cinste de la Gazde, atunci când Ceata colindă. Vătaful Mare ține în permanență această traistă asupra lui; conținutul Glugii este extrem de important pentru derularea corespunzătoare a obiceiului, pentru că din acești bani Ceata va plăti gazda, muzica, diverse alte cheltuieli (deplasări, fotografii, etc). Din aceste motive, semnul de prețuire maximă
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
în permanență această traistă asupra lui; conținutul Glugii este extrem de important pentru derularea corespunzătoare a obiceiului, pentru că din acești bani Ceata va plăti gazda, muzica, diverse alte cheltuieli (deplasări, fotografii, etc). Din aceste motive, semnul de prețuire maximă arătat de Vătaf este despărțirea de Glugă, și plasarea simbolică a acesteia în grija altcuiva. În casa alesei lui, fata cu care urmează să se însoare, Vătaful își dă jos Gluga și o atârnă într-un cui anume plasat de către tatăl fetei, consemnând
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
muzica, diverse alte cheltuieli (deplasări, fotografii, etc). Din aceste motive, semnul de prețuire maximă arătat de Vătaf este despărțirea de Glugă, și plasarea simbolică a acesteia în grija altcuiva. În casa alesei lui, fata cu care urmează să se însoare, Vătaful își dă jos Gluga și o atârnă într-un cui anume plasat de către tatăl fetei, consemnând astfel încrederea pe care o are în familia respectivă și în viitoarea soție. Este o mare cinste ca unei fete să îi fie lăsată
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
lăsată Gluga, și de aceea de obicei feciorii poposesc mai mult în casa respectivă, mănâncă și închină un pahar înainte de a porni mai departe la drum. Prin excepție de la regula colindatului, fata căreia i se lasă Gluga nu joacă cu Vătaful Mic, ci cu Vătaful Mare. Dacă mai sunt și alte fete prezente (surori sau prietene) Vătaful Mic sau dacă este cazul și ceilalți cetași le joacă - tradiția spune ca este rușinos pentru Ceată ca o fată să stea nejucată. În
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
aceea de obicei feciorii poposesc mai mult în casa respectivă, mănâncă și închină un pahar înainte de a porni mai departe la drum. Prin excepție de la regula colindatului, fata căreia i se lasă Gluga nu joacă cu Vătaful Mic, ci cu Vătaful Mare. Dacă mai sunt și alte fete prezente (surori sau prietene) Vătaful Mic sau dacă este cazul și ceilalți cetași le joacă - tradiția spune ca este rușinos pentru Ceată ca o fată să stea nejucată. În casa fetei respective se
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
închină un pahar înainte de a porni mai departe la drum. Prin excepție de la regula colindatului, fata căreia i se lasă Gluga nu joacă cu Vătaful Mic, ci cu Vătaful Mare. Dacă mai sunt și alte fete prezente (surori sau prietene) Vătaful Mic sau dacă este cazul și ceilalți cetași le joacă - tradiția spune ca este rușinos pentru Ceată ca o fată să stea nejucată. În casa fetei respective se adună multă lume, vecini, rude și prietene - de aceea, cât timp Ceata
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
cât timp Ceata mănâncă, muzicanții cântă melodii de joc, iar pe rând cetașii joacă fetele prezente. În tot acest timp, Sameșii (Sameșul Mare și Sameșul Mic) au ca responsabilitate principală paza Glugii - agățată în cui la intrarea în casă de Vătaful Mare. Deoarece știu că în Glugă se află toată componenta financiară a darului pe care Ceata îl primește de la Gospodari, tinerii din sat care nu sunt în ceată, de obicei frați sau rude cu fata căreia i s-a lăsat
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
lăsat Gluga, încearcă în permanență să o fure. Dacă reușesc, Ceata trebuie să negocieze returnarea acesteia, iar "hoții" de ocazie se aleg de obicei cu o recompensă sub formă de bani și vin. Cum Gluga se lasă doar la aleasa Vătafului Mare, există și o altă formă de prețuire pe care Ceata o arată pentru fete sau familii din sat. Atunci când colindă, dacă gospodarul este om de vază și are fată de măritat, sau dacă fata respectivă "vorbește" cu unul din
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
există și o altă formă de prețuire pe care Ceata o arată pentru fete sau familii din sat. Atunci când colindă, dacă gospodarul este om de vază și are fată de măritat, sau dacă fata respectivă "vorbește" cu unul din cetași, Vătaful Mare este cel care joacă, iar Gluga este așezată după gâtul fetei - tot în semn de încredere. De Sf. Vasile ceata iese la joc urmând toate regulile din zilele anterioare. După ce ajunge la căminul cultural, ceata 'pornește' jocul cu o
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
din sat. Primul aruncat in strai este un copil sau un tânăr, 'de proba', pentru a verifica rezistența straiului si sincronizarea aruncătorilor. Urmează un oficial al primăriei - primar și/sau viceprimarul; cineva de-al gazdei; iar apoi cetașii, începând cu vătaful mare. Fiecare cetaș în parte este aruncat în sus până când una din fetele din ceată plătește pentru el și strigă "Îi scos". Dupa cetași se mai pot da în strai și fetele din ceată , care vor și au curaj, apoi
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
și un înțeles al demnității și puterii suverane. Buzduganul, spada și coroana erau cele trei atribute heraldice ale Domnitorului Țării Moldovei, care întruchipau puterea lui suverană supremă militară și laică în stat. Conform tradiției, Junii Brașoveni sunt conduși de un "vătaf" care, ca atribut de conducător, poartă un buzdugan mare. Locțiitorii săi, denumiți "armași", dețin buzdugane mai mici decât ale vătafului. Odinioară, aceștia practicau aruncarea buzduganului ca probă a puterii și a virilității. În cadrul basmelor, adesea apare un buzdugan pe care
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
Moldovei, care întruchipau puterea lui suverană supremă militară și laică în stat. Conform tradiției, Junii Brașoveni sunt conduși de un "vătaf" care, ca atribut de conducător, poartă un buzdugan mare. Locțiitorii săi, denumiți "armași", dețin buzdugane mai mici decât ale vătafului. Odinioară, aceștia practicau aruncarea buzduganului ca probă a puterii și a virilității. În cadrul basmelor, adesea apare un buzdugan pe care zmeul îl aruncă de departe spre casa sa, buzduganul lovind întâi porțile casei, lovind apoi masa, și abia după aceea
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
acuarelă a lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
ctitorită după ce Biserica de la Vale le-a fost luată ortodocșilor de către uniți în secolul al XVIII-lea. Existențele celor două biserici se leagă și mai târziu. De pildă, istoria consemnează că pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Dumitru Cîndea și Șteflea Vătaful iau lăcatul de la biserica încuiată de către preotul unit introducând în ea (în Biserica de la Vale) preoții de lege veche ca să slujească, iar la Boboteaza din 1757 împiedică pe cei din altă lege ca să umble cu crucea. Magistratul din Sibiu trimite
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan”. Primele informații genealogice, pe linia Racovitză (Racoviță), apar la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu menționarea lui Cehan Vătaful, mare proprietar de pământuri din zona Prutului. Pe la 1662, Marele Logofăt Cehan și-a luat numele de Racovitză. Îl întâlnim apoi pe Mihai Vodă Racovitză, cu domnie dublă, între 1704 și 1727 în Moldova, și între 1741 și 1744, în
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
2010, . Ctitorul bisericii din Cojani este Nicolae Magheru. Deși se află în Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
vremea când se afla el vatav la vistiernicul Filip Catargiu” a fost trimis de acesta să afle cine ridicase o casă pe un loc al Catargieștilor. Cum vinovatul, un oarecare Dima pietrarul, pretindea că-și făcuse casa pe loc domnesc, vătaful de la acel moment, Neculai Grosu, este trimis de stăpânul său „împreună cu vreo câțiva țigani, de i-au răsipit tălpile casei". În 1795, voievodul Alexandru Callimachi a cumpărat de la hatmanul Costache Ghica "Universitatea Veche", pe care acesta o construise în mahalaua
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
Moșia fusese împărțită mai demult boierului Dinu Murguleț și surorii sale, coana Diamandula, și se învecina cu moșia Comănești - administrată de Sașa Comăneșteanu (fiica boierului revoluționar Costică Comăneșteanu) - și cu moșia Balta - administrată de fostul arendaș Tănase Scatiu, urmașul unui vătaf. Aflată pe patul de moarte, coana Diamandula îl cheamă acasă pe fiul ei, Matei Damian, ce plecase cu șapte ani în urmă pentru a urma studii de medicină în străinătate. Ea îl roagă cu limbă de moarte să rămână pe
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
expresii pietrificate, uneori cu mari satisfacții, cercetările sale axându-se pe consultarea celor 16 volume din „Corpus inscriptionum latinarum". A început cercetările în legătură cu posibilele elemente celtice din subdialectul maramureșean-oșean: "brace" (pantalonii celților erau numiți braccae), "certeză, Cămârzana, tarniță, sâmbră, Tarna, vătaf, Trip" ș.a. A susținut mai multe comunicări pe tema enclavelor celtice și a moștenirii lingvistice pe care ne-au lăsat-o. Dacă dicționarele franceze dau unele cuvinte de origine celtică, cele cu rădăcina "Ard-," lingvistul Viorel Rogoz consideră că și
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
a procurat instrumente muzicale și a adunat o bogată bibliotecă muzicală, care în urma celui de al Doilea Război Mondial și a transformărilor de după s-a pierdut, iar instrumentele au dispărut. A organizat formația de călușari a liceului, formație a cărei vătaf era prof. Nestor Lupei. Formațiile au susținut numeroase spectacole în împrejurimile Bradului. După al Doilea Război Mondial, autoritățile comuniste l-au obligat să-și cedeze casa și să trăiască, până la sfârșitul vieții, într-o cămăruță de serviciu din curtea casei
Biblioteca Municipală „Gheorghe Pârvu” din Brad () [Corola-website/Science/335734_a_337063]
-
mart[or]” 1710 Martie 29 - este amintit din nou Popa Călin, „popei lui Calin, protopopul de la biserica de jurămănt” 1741-1746 - biserica Bălăcenilor - probabil avariată de vreme, de cutremure, (unul puternic avusese loc în 1738), de mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
copii, printre care și Maria, viitoarea soție a lui Constantin Brâncoveanu. Documentele consemnează că în 1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod pentru trupele otomane, care erau în război cu imperialii. În dregătoria de vătaf de copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Cantacuzino, Badea Bălăceanu s-a încuscrit cu domnul Țării Românești. În 1653 era postelnic, în același an fiind trimis de domnul Matei Basarab la Gheorghe Rákóczi al II-lea pentru a solicita ajutor împotriva domnului moldovean Vasile Lupu. A fost vătaf de aprozi între 1654-1657. Badea Bălăceanu a fost trimis de către Constantin Șerban la Iași, pentru a-i scăpa de la moarte pe boierii Toma Cantacuzino și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]