3,613 matches
-
o căldură dumnezeiască, pe care, sînt sigur, nici sub aripile îngerilor n-o mai poți regăsi, cînd cîntecele ei te ridică în ceruri și glasul ei molcom, la limita somnolenței, te poartă prin păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă și el lasă în urmă dîre șovăitoare, ca șerpii, vrăjitoare voluptoase și senzuale pe
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
și în final Ťdupă lunăť (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea-înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii)." (Mircea A. Tămaș) SCRIEREA DE TEXTE UMORISTICE DE CĂTRE AUTORI FĂRĂ UMOR. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Pecetea pe care el a pus-o pe poezia noastră este inefasabilă. Poetul cel mai ușor de recunoscut și mai greu de confundat dintre toți a creat o limbă poetică la fel de liberă și de încântătoare cum este zborul păsării în văzduh." (pag. 1024) Iarăși e vorba de o aluzie, de un stil al lecturii în toată puterea ei, și nu, cum s-ar putea crede, de o simplă imagine impresionistă. (Am discutat deja schema logică a procedeului. N-o mai reiau
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
niciodată nu le va scăpa. Urmând cu strictețe deciziile forurilor protectoare, asigurătoare a conlucrării, parteneriatului, până în cele mai mici amănunte, oamenii vor fi mai liberi ca oricând, înzestrați cu cipuri ce-i vor individualiza la sol, în apă și în văzduh, pe oricare meridian, în orice clipă, alte aparate măsurându-le greutatea, inteligența, capacitatea de a-și îndeplini obligațiile, gradul de solvabilitate, prezența la centrele de consiliere, forța de reproducție, calitatea genelor, șansa unui apropiat deces, justețea opiniilor politice, în al
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
există destule momente când, perfect de-tașat, naratorul se exprimă normal și chiar cu mici nuanțe de calofilie: "Cu obrajii răcoriți de briza proaspătă ieși din patiserie spre stația de tramvai, pașii parcă o purtau tot într-o uitare dulce, de văzduh clipocind vesel și lăsându-i un gust de fericire neînțeleasă". Fragmentele de acest tip, un anumit fel de a privi lumea și unele judecăți enunțate (explicația autorului pe marginea numelor bizare - în special, de origine italiană sau anglo-saxonă - date copiilor
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
pe patul de tortură,/ Cînd o silabă spune un chin nemărginit." Viziuni într-o peșteră neîncălzită, de lume hăituită de spaimele miezului de noapte, în cîteva secunde cît un coșmar: În horn înoptați ca'ntr'o turlă/ Nebunii închiși ai văzduhului urlă/ Sau viscolul orb al amărăciunii?// - Ai pus să ne șuere. Am venit. Suntem noi/ Prietenii tăi, bunii strigoi." Luxe, calme et volopté, nelalocul lor, o lumină paradoxală, liniștitoare, ieșind din hașuri întunecate, deschizând în alb ireal un decor care
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
gata" (Am dat totul pe nimic). Vorbeam de un palpit al versului depășind mecanismul de ceasornic al sonetului/ rondelului, de ceea ce adaugă gravitate temei fortuna labilis, de acel Timp știut, din chiar titlul culegerii: Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară,/ Ne-au fost cândva o falnică povară./ Și au rămas acuma fără trup.// Am ars și noi în miezul lor de ceară,/ pe care l-au clădit sărind din stup -/ Vorbim și vorba s-a
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
vorbe-n negrăit zburară,/ Ne-au fost cândva o falnică povară./ Și au rămas acuma fără trup.// Am ars și noi în miezul lor de ceară,/ pe care l-au clădit sărind din stup -/ Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară" ( Vorbim și vorba s-a făcut văzduh). Sentimentul zădărniciei poate fi cântat în stanțe grațioase, precum și acela al despărțirii de viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
au rămas acuma fără trup.// Am ars și noi în miezul lor de ceară,/ pe care l-au clădit sărind din stup -/ Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară" ( Vorbim și vorba s-a făcut văzduh). Sentimentul zădărniciei poate fi cântat în stanțe grațioase, precum și acela al despărțirii de viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ Și cum se-n-dreaptă către
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
și seamănă cereștile vii." (Ehé). Plante înșelătoare, în care plinul nu se-arată. Iată această frumoasă viziune destrămată, în timp, în loc: "Frumusețe văzută, te-ai făcut rai și nu te mai vedem.// Pădure călătoare de arome,/ te-ai risipit în văzduh, cu toți copacii;// când te vom mai vedea, vei mai fi/ lucrare a ochilor noștri dintâi?// Ca luptătorii viteji te vom ține minte;/ ca vulturii te vom păstra, frumusețe verde,/ să-ți dăm încăodată strălucirea de rai/ născută când toate
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimele consecințe, marele lui gest fecundator. întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
în valuri, din rănile cumplite,/ Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.// ș...ț Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,/ Privește plin de turbă spre zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea unde lupta și moartea îl așteaptă." (Noapte roșie) Mai omenesc, mult mai omenesc, e acest strigoi gonit de disperare, strigîndu-și furia la cer (văzduhul e
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea unde lupta și moartea îl așteaptă." (Noapte roșie) Mai omenesc, mult mai omenesc, e acest strigoi gonit de disperare, strigîndu-și furia la cer (văzduhul e cuvîntul care face diferența, într-un vers, altminteri, de Alecsandri), decît șiruri de domni întorși din drum de pedagogiile unor mame-castelane. Între două lumi, și între două lupte, unde e parada, și unde adevărul? Mateiu Caragiale se învoiește să
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
ieșeam din el nepăsător, ca dintr-o pelerină, cînd s-a terminat ploaia sau, așa cum am mai spus, ca dintr-o cameră de hotel ieftină din care ai da orice să scapi. Ieșeam ușor și mă înălțam, făceam cercuri în văzduh uitîndu-mă de sus la mine însumi, cel rămas în camera tristă. Apoi, fără regrete, aș zice fericit, mă îndepărtam, porneam pe drumuri tot mai riscante pe unde nimeni înainte nu trecuse, sub mine se căsca golul, deasupra mea bănuiam doar
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
celor două tendințe, e mai dificilă, dar profitabilă estetic. Să vedem, după atâta teoretizare, câteva poeme caracteristice pentru lirismul bine conținut al lui Ilie Constantin: "Nici amintirea vântului nu bate/ pe orizonturi de ocean deschis./ Oprită-i nava de singurătate./ Văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis./ Carne și lemn așteaptă galeș zorii./ Sirenele de nicăieri nu vin./ Adorm pe vâsle lungi navigatorii./ Legat sunt de catarg ca de-un străin." (Catarg); "Năvala nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
o materialitate agresivă, sunt învăluite într-o rețea de asociații lirice care le scade din densitate. Faptele se petrec mai lent sau încremenesc, pur și simplu, într-o așteptare indefinită. Tot ce mișcă încetinește treptat, navigatorii adorm pe vâslele lor, "văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis". Iată un vers splendid. Spre vis sunt trecători adânci și moi", sună un altul, de aceeași factură. Sunetele se sting, culorile se șterg, contururile lumii devin fluide. Realitatea, așa cum este ea percepută și reconfigurată
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
simbolic cu n dimensiuni. Gândită astfel, intersecția devine... abisală: În jocul unghiurilor de materii/ e cu putință ca în alte lumi/ ființa mea să iasă-n vârstă nouă:/ să fiu un lent bătrân, ori poate plânsul/ unui copil în alt văzduh, să fiu/ un salt de fiară, și să fiu inele/ de șarpe, ori să răspund obscur/ într-un neant ce se repopulează./ Mi-e trupul o răscruce, întâlnirea/ a două sau mai multe universuri,/ mă rătăcesc în labirint de lumi
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
spectacol de metamorfoze, singur capabil să sature o cât de excitată sete - sare în ochi plăcerea verbului de a se pronunța dezbărat de copcile sensului comun, până la pragul unui abuz, al ravagiilor libertății, acționând voluptuos tautologic un cer plin de văzduh, sau, dimpotrivă, în cătușele celei mai stringente vocații a liricului: o "dâră de melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele s-ar putea înmulți până la
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
zilele acestui Jurnal, în voia unei libere meteorologii sentimentale. Elementul de constanță provine din domeniul senzorialității care nutrește fiecare comparație, grație acelui universal cum, susținând întregul eșichier pe forța sa metamorfozantă. Vezi, în Și vara a venit, acea libertate a văzduhului în care plutește utopia, topită în clătinările unei "albine ce-și șterge de pe aripi sudoarea" - exemple s-ar putea culege din fiecare poem. în cele mai multe dintre ele, violența mutației elementelor iese din cadrul bidimensionalității hai-ku-ului, culcă barajul în fața șuvoiului liric. Altfel
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
jucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncușian, i-a venit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor, de la cocoșul galic la rîndunică, de la corb la lebădă și la gîscă etc. poate-poate s-o dumiri cumva în legătură cu specia Păsării în văzduh. Dar deși acesta este un caz extrem prin nivelul subcultural și rudimentar al autorului, el nu este deloc izolat și se regăsește, în formule mai subtil distilate, și pe la alte case. Și tocmai prin aceste enormități, debitate liric sau doct
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe apă. Crini argintii își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe apă. Crini argintii își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
însuși un remarcabil poet de inspirație creștină, care i-a rostuit Biblia Bartolomeu, pe care teologul scriitor a așternut această dedicație cu rânduri caracterizante a artei poetice a lui Șerban Foarță: "Poetului Șerban Foarță pentru care limba română e un văzduh al fulgurațiilor astrale. Cu admirație și prietenie, Bartolomeu al Clujului, Februarie, 2007". Versiunea lui Șerban Foarță nu este nici canonică, nici filologică, ci poetic-literară. Dar tălmăcirea păstrează elementul stilistic dominant al psalmilor ebraici, paralelismul, "un fel de balansare a membrelor
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
răsturnarea dictatorului, în periodicele noastre literare, împrejurări ce m-au făcut să-mi dau seama că d-sa nu și-a părăsit nici scrisul și nici baricada militantismului democratic. Aceeași ținută gravă, aceeași atitudine severă, aceleași gesturi decise care taie văzduhul ambiguu al perioadei pe care-o străbatem, cu care ne-am obișnuit în paginile d-sale analitice, le regăsim și-n elegantul volum de versuri o apărut recent la Tg-Mureș, autorul reîntorcîndu-se astfel la vechea-i vatră. E o poezie-poezie
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
că fotografiile trimit mai degrabă la pictorii ruși, de dinainte de avangardă, care descopereau peisajul stepelor și ritualurile comunitare, precum cel al înmormântării. Or, într-o astfel de imagine, convoiul mortuar al lui Gheorghe Fikl este dominat de praporii înghețați în văzduh, iar orizontul galben al câmpiei, pe care acesta trece, se prăbușește brusc într-un haos albastru, de cer prăfuit. Casele de la Socolari, unde mai mulți artiști timișoreni și-au găsit refugiu de vacanță și de lucru, parcă și-au încetat
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]