870 matches
-
are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea politică dar nu așa, în general
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
ziare, la radio - la secția de scenarită a Institutului de Boli Infecțioase "Matei Balș"): nimeni nu știe nimic, toată lumea știe totul, mustăcește, se amuză, se îngrijorează ("teroristul numărul 1 al României"!), se întreabă, se destramă, se rătăcește în supoziții. în vacarmul general, Dan Liviu Nicolae, un cititor fidel al unui cotidian central, trimite un comentariu interesant pe marginea fugii din România a lui Omar Hayssam: în Ulysses O. Hayssam zice cititorul inteligent al ziarului: Dacă tot trăim într-o țară bolnavă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
fiindcă Adevărul s-a fragmentat e doar un eufemism care să explice consolator diminuarea rostului artistului în societatea de azi. Nu puterea scriitorului s-a diminuat, ci s-a schimbat sintaxa lumii, jocurile se fac după alte reguli, într-un vacarm care pune surdină vocilor artei. Am recitit câteva cărți de proză din perspectiva implacabilului fragment(arism) și a manierelor de defragmentare a perspectivei romanești. Iată: Albumul de familie. În Medgidia, orașul de apoi (Cristian Teodorescu), totul începe cu bunicul Ștefan
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
între sfeșnicile aprinse. * Mitropoliții și cronicarii noștri luminați oficiau tot drepți, în strane, între lumânări, iar bărbile lor, dimineața, erau țepene de picăturile cerii pe firele sure. * Faulkner a scris Pe când trăgeam să mor, pe o mască de sudură, în vacarmul unei uzine - zgomotul și furia... * Hemingway scria tot în picioare, la un pupitru înalt, în poziția unui vânător de lei, aruncând foile peste umăr, și care cădeau pe podea cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
ceață,/ sînt ale urechilor care încep încetișor să audă/ un ultrasunet insuportabil,/ degetele presimt, mirosul profetizează" (ibidem). Să fie la mijloc un semnal al feminității altminteri cu grijă jugulate, ca o exacerbare a senzoriului? Totul e scăldat aici într-un vacarm insuportabil, totul e "zgomot și furie", cum bine remarca N. Steinhardt, ca o proliferare a originarului țipăt al lui Munch. Dacă e o apocalipsă, e cu precădere una a zgomotului colosal, asurzitor: "aud voci, văd strigăte șuierătoare, divine comédii/ răsar
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
țara lui l-a recompensat foarte bine. Au simțit că e omul lor. Pe când eu sunt o călătoare..." În sumarul revistei figurează și alte texte care prezintă interes. Cronicarul vă lasă să le descoperiți singuri. Colecții și colecții Uneori, în vacarmul de toate zilele, este mai igienică retragerea. Povestea asta se mai poate numi și însingurare. Pentru asta se plătește un preț. Dureros. Dar merită. Atunci, descoperi ceea ce, prea des, îți scapă. Lumile nu mai sînt paralele. Își caută intersecții fel
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
editorial debordant oferit, din sezon în sezon, la marile târguri din capitală sau din țară. Sub coperți tot mai luxoase, în stil afișat occidental - de regulă pastișat, dar nu lipsește nici inovația -, cu cele mai frapante înfățișări, într-un adevărat vacarm vizual, edițiile sunt pretutindeni. În emulație, în competiție, în rivalitate acerbă. Apar, firește, mii de cărți care nu se recomandă drept ediții. Dar cele care o fac, cu tot protocolul de rigoare: "notă asupra ediției", "text îngrijit", "note și comentarii
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
sediul Fundației Culturale și evenimentul a trecut aproape neobservat, în timp ce secundul, adică Alexandra Nechita (care, depășind acum vîrsta micuței Picasso, ar trebui, pentru consecvența logică, să fie prezentată ca mijlocia Picasso), a descins direct la Palatul Cotroceni unde, într-un vacarm mediatic de nedescris și sub înaltul patronaj al Președintelui însuși, a mai întredeschis o ferestruică spre miracolul ambulant pe care, de vreo cinci ani de zile, îl tot întruchipează. Rezervîndu-i Alexandrei Nechita un spațiu exclusiv într-una din cronicile viitoare
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
la postul său de observație ca să păzească Muzeul Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, care, susținuți de mult prea puțini dintre noi, continuă să lupte cu amnezia indecentă care se întinde tot mai mult
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
produs cînd am observat toate astea. Cînd am văzut două spectacole și concertele de muzică clasică cu puști, muzicieni de la liceul "George Enescu". Artiștii au dus impecabil, pînă la capăt, creația lor. Parcă numai pe mine mă deranjau zgomotele, indifereanța, vacarmul. Mi-am dat seama că au fost pregătiți și pentru asta. După cîteva duminici, în jurul trupei de la Masca erau zeci de spectatori. Fie veniți special să-i vadă acolo, fie aceia care își lăsau, deja, liniștiți metrourile să treacă. Nimeni
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
altă dată cu o timpurie primăvară / despre uriașele zăcăminte de dosare, / despre afacereză, despre cerul cu nori / și țările pline cu români salahori" (În formă de gînd). Abjecția și dragostea curg laolaltă prin cultura indivizilor, căutînd noaptea cea bună a vacarmului, aceștia au sufletul de metal, dispunînd de un cuvînt-lamă care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
cum voia, exista loc pentru orice capriciu”, unde „toate mierau familiare cu anticipație”, cel deja plictisit de strictețea socială a Berlinului avea să descopere o elită literară neașteptat de modestă: scriitori care formau „o breaslă, aproape un ordin călugăresc în mijlocul vacarmului contemporan”. „Nu alergau după notorietate și nu le era rușine să ducă o viață strâmtorată, de simplu muritor, pentru ca, în schimb, să aibă libertatea și curajul gândirii”. Mod de a trăi care avea să devină imposibil în lumea de azi
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm nevoiți să coborâm din mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Unu: ce vină are el pentru suferința altuia? Doi: ce rost are să-ți ornezi petrecerea de ziua de naștere cu melodii atât de triste? Îndatoritor, cetățeanul se grăbește să discute cele două aspecte cu vecinul al cărui copil a instituit vacarmul pe scară. Mai știi, dacă-l prinde bine dispus, poate dă muzica mai încet. Însă această abordare e falsă ca o bancnotă de trei dolari. La a cincea bătaie în ușă, nesimțitul parental deschide asudat, cu un pahar în mână
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
sedus și abandonat. În colțul din stânga sus al sufrageriei a apărut o crăpătură diagonală, care coboară până deasupra televizorului. Probabil că e acolo de ani buni, însă vecinul nu-și poate reprima impresia că a fost provocată de muzica petrecăreților. Vacarmul atinge dimensiuni uzinale. Nici la sectoarele calde din combinatele siderurgice nu găsești o asemenea hărmălaie. Pe la ora trei, vecinul năpăstuit cochetează pe rând cu ideea emigrării, a sinuciderii sau a plecării într-o direcție necunoscută cu un tren de noapte
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
lovită parcă de o răsuflare apropiată când, deodată, un murmur straniu mă-nvălui; eram absolut singur, căutam binecuvântarea liniștii, cu untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor îți ajung la auz ca niște jalnice chițcăituri. Oricare ar fi părerile cu care voi pleca de aici, una va fi dintre cele mai bune: cea cu privire la atitudinea statului față de populația viitoare. Un adevărat cult al copilului
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
pe cea dintr-un centru raional de la noi. Juan salută pur și simplu proeminențele dorsale ale femeilor de pe trotuare, iar durata semnalului e în raport direct cu gradul de entuziasm al bietului nostru... era să-i zic maniac. Dar după vacarmul produs de sirenele automobilelor, cât și după gâturile întoarse ale celor vizate și zâmbetul lor de răspuns, cred că am de a face cu un obicei al pământului și renunț la calificativul eronat. Cu tot riscul de a părea un
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
7 (cârlani mari care nu prea mai eram duși la biserică și nu prea mai admiteam să fim calcați pe coadă) ne-am pomenit într-o recreație cu el intrând în clasă, cu trabucul în mână (fusese probabil atras de vacarmul făcut de noi) și ne-a privit, trântindu-ne peste umăr: - Aici e grajdul numărul 7? (Ceeace era cam adevărat, căci ne zbenguiam ca niște cârlani.) La care eu țâfnos, dar cu o desăvârșită politeța, i-am răspuns: - Da domne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
-mi fuge pământul de sub picioare, și fac câte-o piruetă neașteptată, ca un balerin șchiop ori ca o paiață, - vertebrele mele, zdravăn sudate cândva, o iau razna ca niște zaruri, și mă cuprinde o amețeală cu alfabete amestecate în asurzitorul vacarm din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]