6,856 matches
-
la lectură. Perceperea eronată a operei sale are o lungă istorie: ea începe cu debutul autorului și persistă pînă astăzi. Slavici a fost considerat un fel de "Creangă ardelean", din cauza basmelor culte pe care le-a scris și din cauza unor vagi asemănări tematice - cu toate că nu există, estetic vorbind, nici o legătură între Creangă și el; apoi a trecut drept prozator "realist" tipic, descriptor al vieții sociale, atunci cînd așa-numitul "realism critic" era în căutare de exemple românești: în fine, a fost
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
morții: autorului sau personajului? amândurora? celuilalt - creatorul care i-a bântuit continuu? Și Herman și Suguro fac parte dintr-un triunghi: soția (în ambele romane inocentă și net inferioară bărbatului, străină de universul său spiritual) și adversarul (pictor ratat și vag escroc în Disperare, jurnalist gata oricând să provoace un scandal de presă). Sosia, al patrulea, rămâne invizibil, complet necunoscut pentru ceilalți. În jurul sosiei, Hermann inventează o poveste cu un frate dispărut și reapărut bizar. Autorul japonez împinge jocul dedublării mai
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Și ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura, amărîta statornicie la care un ducăuș, prin fire și program, poate spera. Vagi șansonete de amor, adulmecînd părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată nu vei ști cât preț/ A pus rătăcitorul cântăreț/ Pe ochii'n care s'a simțit acasă
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
regulă în tovărășia cîinelui Roky, pe care văd că nu l-ați uitat. Încerc astfel să mă smulg din programul tot mai încărcat cu trecerea anilor, pentru "a mă reda mie însumi", adică unei visări fără obiect precis, unei meditații vagi cum un arc destins... - "Dar unde au dispărut ceilalți, prietenii tuturor zilelor și nopților, tuturor orelor?" (din Jurnalul lui Alceste). Mai aveți nostalgia prietenilor? - Apropierea dintre oameni poate avea mobiluri felurite. Voltaire observa că indivizii răi au complici, voluptuoșii companioni
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
Ca să-mi esprim mai bine mulțămirea întoarcerei și să contribui după putință la sporirea părăsitei noastre literaturi naționale, hotărîi a-mi aduna însemnările și a le publica. Acesta-i motivul scrierei mele și-l mărturisesc sincer". (Cap. XX) O explicație vag psihanalitică se impune: Ralet încearcă să-și răscumpere eșecurile literare de pînă atunci, evidente pentru oricine, dar mai ales pentru el însuși, printr-o scriere care să-l exprime integral și a cărei formulă să-i permită libertatea de mișcare
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
mai multe decenii în Statele Unite ale Americii. Profesor de informatică la Colegiu Hunter, al celebrei City University of New York, a devenit celebru în mediile științifice internaționale mai ales prin contribuțiile sale în domeniul matematicii fuzzy. Ulterior a extins logica "sistemelor vagi" la nivelul unor opere ficționale, perfect adaptate "logicii postmoderne" în care trăim. În romanele lui Constantin Virgil Negoiță principiul aristotelic al terțului exclus este abolit, limitele dintre adevăr și fals, bine și rău sunt variabile și necontradictorii. Albul și negrul
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
să rămînă, ca între fulgere, / Își strecoară de sus niște plopi respirația grea / Și se disting două clare bătăi ca de tîmple sau aripi, / Singure în golul imens la hotarele toamnei" - Firavele fete), ajungem la jocurile de rimă ori la vagi caligrame. Astfel Aurel Rău își exhibă în răstimpuri meșteșugul în sine cu o ingenuă superbie ca încă o performanță pe care o poate înscrie în contul însușirii idiomului estetic modern. Cu atît mai îndîrjit acest efort al estetizării cu cît
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
un grup de celule din sistemul digestiv începe să producă endocanabinoizii, fenomen care nu se întâmplă atunci când consumă zaharuri și proteine. Procesul începe pe limbă, unde grăsimile generează un semnal ce ajunge mai întâi la creier și apoi la nervul vag, o formațiune de nervi care se deplasează de la faringe până la intestin. Acolo semnalul stimulează producția de endocanabinoizi, conducând la o creștere în semnalele celulare care declanșează nevoia de a menține consumul de alimente grase. Oamenii de știință cred că acest
De ce ne este atât de greu să rezistăm mâncărurilor bogate în grăsimi? () [Corola-journal/Journalistic/69563_a_70888]
-
mai profundă a Veronicăi permite atingerea izvoarelor limbii, în momentul desprinderii sale din nearticulat. Pentru cineva care nu are acces la straturile de adâncime ale nuvelei lui Eliade reinterpretarea ei abuzivă nu are importanță, ea se poate cuprinde în termenul vag de "adaptare" sau cu un alt clișeu "după o nuvelă de", unde regizorul își ia libertatea de a schimba lucrurile pe ici, pe colo, rotunjind propria sa viziune. Trebuie să recunoaștem filmului lui Coppola o tensiune în încercarea de a
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
Agenda“ nu are nici o legătură cu distribuirea abonamentelor încheiate pentru săptămânalul nostru. Răspunderea pentru onorarea acestor abonamente revine exclusiv, în cazul dvs., Direcției de Poștă, deoarece am dedus că abonamentul l-ați încheiat cu ea. Noi nu avem cea mai vagă idee că dvs. nu ați primit „Agenda magazin“ nr. 30 (nu ne-a anunțat nimeni - și nici nu trebuia să ne anunțe cineva). Acesta este motivul pentru care nu vi s-a răspuns (mai precis, nu vi se putea răspunde
Agenda2005-50-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284476_a_285805]
-
dreptate. În chip tragic și în sens propriu, recentul Aritmetica pleoapelor a devenit ultimul volum al lui Traian T. Coșovei. Fără a recurge la surprize formale ieșite din comun, cartea capătă (în context, dar și în afara contextului) un sunet distinct. Vaga melancolie decadentistă cu care Traian T. Coșovei ne obișnuise se transformă aici într-o vibrație cutremurătoare. Nu pentru că exprimă, în clar, spaima, ci pentru că metaforele, cărora poetul le-a rămas fidel până în ultima clipă, capătă o concretețe ineluctabilă: „Ce înseamnă
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
moare, locul ei e luat de probabilitate, termen prestigios menit a defini neputința de a prevedea cursul naturii. Căci tot ce e probabil nu e precis, ceea ce înseamnă că acolo jos, în intimitatea minusculă a trepidațiilor, natura e supărător de vagă, ba mai mult ea își are propriul arbitru, dar un arbitru care nu ascultă de schemele umane. E ca și cum natura intră în rebeliune, devenind un subiect ale cărui gesturi nu se supun principiilor științei. Mai mult, fenomenele minuscule nu pot
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
se repetă de 8 ori : „Găsită la mine cu ocazia percheziției domiciliare din 25 Febr. 1961. Primită de la Wolf Aichelburg, în prezent condamnat. Ion Negoițescu.” Poeziile în română și franceză ale lui Wolf Aichelburg, scrise în vers clasic, au o vagă tentă parnasiană, iar interesul lor nu depășește nivelul mediu. Excepție fac, prin referiri deschise la peisajul sumbru al vremii, Culoarea sîngelui și Moarte în închisoare. Iat-o pe cea dintîi: Culoarea sîngelui, culoarea cărnii vii Culoarea focului ascuns ținută De
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
iarnă. A venit îmbrăcat într-o blană rusească uriașă, cum nu mai văzusem decât în filme. Am discutat prietenește, ca întotdeauna, părea același, afectuos și natural, dar două lucruri nu mai erau ca înainte: o oarecare magnificență în comportare și vagi puseuri de mitomanie. Dorin mă prevenise că prietenul nostru părea să se miște într-o altă lume decât a noastră, lumea vedetelor politice sau artistice, dar nu-l crezusem, dat fiind conflictul dintre ei și obiceiul lui Dorin de a
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
primului număr al „Iconarului”: „Cuvîntul «iconar» e ales să devină lozincă și simbol de activitate, însemnînd afirmarea unei concepții de artă în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale“ (p. 92). Fraza e romantică prin elan și vagă prin conținut, „icoanele sufletului“ fiind aici ideile care pluteau în aerul unui Cernăuți pentru care Bucureștiul era nu numai pricină de emulație (prin „Gîndirea“, „Criterion“ sau mișcarea legionară), dar și prilej de frustrare, din cauza eclipsei pe care provincia o îndura
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
încă în deruta unei îndoctrinări comuniste, cu caracter antiromânesc, ca și a unor presante dificultăți ale vieții de toate zilele care-i limitează orizontul, o parte din intelighenții locului optează pentru perpetuarea situației actuale, în numele unei „europenizări” încă suficient de vagă pentru Basarabia, care nu rezolvă marele rapt istoric început în 1812. Ca și cum n-ar fi existat, de pildă, precedentul unificării Germaniei! Preferă, aidoma politicienilor, o statalitate moldovenească, independentă de București, prielnică se pare unor cariere și avantaje personale... Să revenim
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
poetic atins de literatura secolului al XVII-lea. În traducerea slavonă de la care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul ebraic, cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult decît o vagă proză cadențată, înzestrată cu atribute ale stilului oratoric; numărul de figuri semantice, mereu aceleași, era și el redus. Dosoftei a realizat rapid cîtă latență literară rezida în textul arhaic și s-a decis să îl transforme în poezie. Dar cum
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
un vast teren pustiu, poate fi admirată doar în dezolanta ei unicitate. Cînd opera lui Dosoftei a devenit cunoscută în afara bisericii și a început să fie apreciată, spiritul poeziei românești se schimbase radical, iar cultura medievală mai reprezenta doar o vagă amintire. Poezia cultă românească se deschide, prin urmare, cu o scriere lipsită de șansă. Iar acest nefericit început și-a întins umbra asupra întregii poezii medievale de la noi, descoperită tardiv și citită sub regimul curiozității pitorești.
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
tăcere), situația s-ar mai putea explica prin câteva aproximări conjuncturale. Două mi se par demne de atenție. Cea dintâi ține strict de formă. Așa-numita poezie cu rimă (nu neapărat și cu ritm) începe să aibă o tot mai vagă trecere. Străluciți practicanți ai acesteia, ca Brumaru sau Foarță, au parte cel mult de un respect distant. Despre emuli, abia dacă poate fi vorba, poezia fiind îndeobște înțeleasă în sens tare, substanțialist. Cea de-a doua e legată de un
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
într-un bordel din centrul orașului și e pus să aleagă dintre trei femei. Numai una este țigancă, celelalte fiind grecoaică și evreică, și are ca miză să determine etnia fiecăreia ceea ce nu reușește, așadar semnele exterioare ale țigăncii sînt vagi. Baba care conduce stabilimentul e și ea țigancă, de unde numele locului. Dar atît. Mobilul autorului pare să fie exotismul etniei, care teoretic vine în atingere cu magia, cu nomadismul. Totuși, căderea lui Gavrilescu în falia temporală și revenirea lui „la
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
de-a noastră pe fotoliul teatrului devenise brusc nepotrivită, chiar și unde ne țineam mâinile. Eu îmi forțam ochii să privească întreaga scenă, dar ei căutau trupul în toate detaliile lui, pentru a prinde neașteptatul dar. Mai aveam și o vagă senzație că va dura puțin, eram deci cuprins de grabă și de un sentiment de neplăcere atunci când ea începea să se apropie de tunică. Pe care totuși o lăsa mereu pe jos, îndepărtându-se din nou, evitând-o. Nu știu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
dinți. Vino aici, tâmpitule, zise Bobby și se duse să-l îmbrățișeze. Nu știu, dar eram cu toții ciudați, eram mai buni. Atunci se apropie Andre, veni ea la noi, hotărâse s-o facă. Prietenii mei, zise Bobby cu un gest vag. Ea se oprise la un pas de noi și dădu din cap, era îmbrăcată într-un halat albastru. Cu picioarele goale. Gașca, zise, dar fără urmă de dispreț, nota doar. Bobby ne prezentă, mai întâi pe mine, apoi pe Luca
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
scriptic accesibil, ușor de urmărit chiar și de nespecialiști. Dincolo de mulțimea exemplelor comentate, ce conferă volumului un aer de enciclopedie, dincolo de cantitatea copleșitoare a numelor de autori prezente, cartea se construiește pe cîțiva piloni demonstrativi enunțări încă din primele capitole. Vaga și controversata problemă a definirii postmodernismului este atacată de Nemoianu dintr-un unghi inedit. Specificul oricărei civilizații, crede autorul, din momentul apariției societății umane și pînă astăzi, a fost dat de factorul religios și de cel estetic - în ciuda istorismului, a
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
logica, grație unei ipoteze de ordin ingenios: dacă logica e singura disciplină care, sub unghiul rigorii, poate concura matematica, atunci nu e deplasat să le privim pe ambele ca avînd aceeași sursă: gîndirea. și cum logica face uz de termeni vagi și generali, pare plauzibil ca matematica să fie o formă mai precisă de gîndire logică, caz în care ea poate fi derivată din logică, așa cum în fiziologie bărbatul, ca stadiu mai copt al băiatului inițial, poate fi derivat din condiția
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
soră-mea. Am o soră? Cine e femeia asta? Cine-s eu? Întorc capul spre dreapta. Un băiat chel. E tânăr, cel mult 25 de ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]